Reperul Academia Română
Prin statut Academia Română este cel mai înalt for românesc de consacrare ştiinţifică şi culturală, care reunește personalități marcante din țară și din străinătate, din toate domeniile științei, artei și literaturii.
În prezent, Academia Română este una dintre instituțiile fundamentale din România și îndeplinește trei roluri majore:
este for de consacrare
este pilon important al cercetării
este participant activ în viața societății.
Prin lege şi statut Academia Română poate avea un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară. De la începuturi şi până în prezent, Academia Română a reunit peste 1700 de membri - fondatori, titulari, corespondenți și de onoare, din ţară şi din străinătate, aleși în timpul vieții sau postmortem.
Biroul de comunicare al Academiei Române, 1 aprilie 2020
În prezent, Academia Română este una dintre instituțiile fundamentale din România și îndeplinește trei roluri majore:
este for de consacrare
este pilon important al cercetării
este participant activ în viața societății.
Prin lege şi statut Academia Română poate avea un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară. De la începuturi şi până în prezent, Academia Română a reunit peste 1700 de membri - fondatori, titulari, corespondenți și de onoare, din ţară şi din străinătate, aleși în timpul vieții sau postmortem.
Biroul de comunicare al Academiei Române, 1 aprilie 2020
Academia Română împlinește 154 de ani de funcționare neîntreruptă
Istoria modernă a Academiei Romane începe la 1/13 aprilie 1866, când a fost fondată, prin decret al Locotenenţei Domneşti, Societatea Literară Română, care, un an mai târziu, își schimbă denumirea în Societatea Academică Română.
Pe data de 30 martie/11 aprilie 1879 este publicată în Monitorul Oficial legea specială prin care Societatea Academică Română își schimbă numele în Academia Română și primește statut de institut naţional, având drept scop „cultura limbei şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte“. Legea fusese semnată pe 27 martie/8 aprilie 1879 de viitorul Rege Carol I, pe atunci domn al Principatelor Unite.
In ultimele două decenii, a devenit tradițional ca Academia Română să serbeze momentul fondării prin sesiune științifică extraordinară și prin organizarea Zilei Porților Deschise. Dat fiind contextul epidemic și recomandarea distanțării sociale, cu mare regret anul acesta cinstim această aniversare fără a ne reuni în Aula Academiei Române.
În aceste condiții, președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a lansat un mesaj către membrii Academiei Române și către întreaga societate românească.
Mesajul academicianului
Ioan-Aurel Pop, președintele
Academiei Române
Istoria modernă a Academiei Romane începe la 1/13 aprilie 1866, când a fost fondată, prin decret al Locotenenţei Domneşti, Societatea Literară Română, care, un an mai târziu, își schimbă denumirea în Societatea Academică Română.
Pe data de 30 martie/11 aprilie 1879 este publicată în Monitorul Oficial legea specială prin care Societatea Academică Română își schimbă numele în Academia Română și primește statut de institut naţional, având drept scop „cultura limbei şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte“. Legea fusese semnată pe 27 martie/8 aprilie 1879 de viitorul Rege Carol I, pe atunci domn al Principatelor Unite.
In ultimele două decenii, a devenit tradițional ca Academia Română să serbeze momentul fondării prin sesiune științifică extraordinară și prin organizarea Zilei Porților Deschise. Dat fiind contextul epidemic și recomandarea distanțării sociale, cu mare regret anul acesta cinstim această aniversare fără a ne reuni în Aula Academiei Române.
În aceste condiții, președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a lansat un mesaj către membrii Academiei Române și către întreaga societate românească.
Mesajul academicianului
Ioan-Aurel Pop, președintele
Academiei Române
Pentru prima oară, datorită gravelor împrejurări pe care le trăim, se va sărbători în acest an Ziua Academiei Române departe de venerabila instituție, simbolizată de clădirea de pe Calea Victoriei nr. 125 (fostele case Cesianu și Bellu), fără ca membrii să se mai poată reuni în tradiționala Adunare Generală festivă și fără să se mai poată organiza „Ziua Porților Deschise“. Cu toate acestea, vă propunem să celebrăm cu toții, în sufletele noastre, Academia, să-i conștientizăm din nou, în comunitate și în comuniune, rolul de for suprem de consacrare a valorilor intelectuale și de cercetare din țara noastră.
Să ne gândim - cu precădere în aceste zile - la munca și creația marilor savanți-medici din cadrul instituției noastre, aceia care au elaborat cele mai eficiente medicamente, vaccinuri, remedii, tehnici și care au vindecat, prin dăruirea și talentul lor, milioane de oameni și au salvat milioane de vieți. Să ne gândim la institutele de specialitate ale Academiei, mai ales la cele cu profil medical, biologic, medico-farmaceutic și la importanta lor activitate, salvatoare de multe ori, inclusiv în aceste zile.
Dacă eficiența unora dintre soluțiile și măsurile preconizate acum de autorități nu este întotdeauna evidentă, încrederea în forța cunoașterii științifice și a creației spirituale trebuie să rămână nezdruncinată, fiindcă omenirea a mers înainte și a depășit crizele numeroase prin care a trecut datorită științei, cercetării, invențiilor și descoperirilor făcute de savanți și de creatorii de valori intelectuale.
Membrii Academiei sunt, în cea mai mare parte, persoane în vârstă, fapt pentru care anumiți oameni - conform unor clișee perpetuate și augmentate în aceste zile - îi privesc (mai ales acum, în vremuri de cumpănă) cu oarecare suspiciune, fără să înțeleagă că seniorii nu răspândesc virusul mai mult decât alții, ci doar mor mai mult, mai repede și mai des decât alții, din cauza fragilității vieții lor aproape trecute. Prezența părinților și bunicilor în comunitate nu poate să ofere decât siguranță, experiență de viață și soluții pentru astfel de nenorociri, prin care seniorii au trecut și au ieșit cu bine la liman. Dacă știința, înțelepciunea și cumpătarea bătrânilor se unesc cu entuziasmul și forța tinerilor și maturilor, atunci toate provocările pot fi rezolvate întru binele omenirii și al poporului român.
Academia Română are astăzi 154 de ani și, în toți acești ani, a participat la construirea, la propășirea și la fortificarea României și a omenirii, la elaborarea creației intelectuale majore, românești și universale. Să-i aducem Academiei Române cuvenitul omagiu și să-i urăm - în acord cu vechea tradiție latină - vivat, crescat, floreat! Academia Română a semănat și seamănă în societate virtuți, valori și încredere, ceea ce face și în aceste zile triste, cu nestrămutata convingere că „se va potoli furtuna“, din care vom ieși mai puternici, mai realiști și mai înțelepți. La mulți ani!
Ioan-Aurel Pop
Președintele Academiei Române
Membrii fondatori ai Academiei Române
Primii 14 membri ai Societății Academice Române, numiți prin decret în data de 22 aprilie/3 mai 1866, au fost numai reprezentanți ai teritoriilor românești care se găseau încă sub stăpânirea unor imperii străine. Transilvania: Timotei Cipariu; George Barițiu; Gavril Muntean. Maramureș: Iosif Hodoș; Alexandru Roman. Banat: Andrei Mocioni; Vincențiu Babeș; Bucovina: Alexandru Hurmuzaki; Ambrosiu Dimitrovici (înlocuit de Ion G. Sbierea); Basarabia: Alexandru Hasdeu; Constantin Stamati; Ioan Străjescu; Macedonia: Ioan D. Caragiani; Dimitrie Cozacovici.
Lor li s-au alăturat, un an mai târziu, alți 7 membri reprezentând cele două provincii deja unite. Moldova: Vasile Alecsandri; Constantin Negruzzi; Vasile Urechiă. Muntenia: Ion Heliade Rădulescu; Constantin A. Rosetti; Ioan C. Massim; August Treboniu Laurian
Să ne gândim - cu precădere în aceste zile - la munca și creația marilor savanți-medici din cadrul instituției noastre, aceia care au elaborat cele mai eficiente medicamente, vaccinuri, remedii, tehnici și care au vindecat, prin dăruirea și talentul lor, milioane de oameni și au salvat milioane de vieți. Să ne gândim la institutele de specialitate ale Academiei, mai ales la cele cu profil medical, biologic, medico-farmaceutic și la importanta lor activitate, salvatoare de multe ori, inclusiv în aceste zile.
Dacă eficiența unora dintre soluțiile și măsurile preconizate acum de autorități nu este întotdeauna evidentă, încrederea în forța cunoașterii științifice și a creației spirituale trebuie să rămână nezdruncinată, fiindcă omenirea a mers înainte și a depășit crizele numeroase prin care a trecut datorită științei, cercetării, invențiilor și descoperirilor făcute de savanți și de creatorii de valori intelectuale.
Membrii Academiei sunt, în cea mai mare parte, persoane în vârstă, fapt pentru care anumiți oameni - conform unor clișee perpetuate și augmentate în aceste zile - îi privesc (mai ales acum, în vremuri de cumpănă) cu oarecare suspiciune, fără să înțeleagă că seniorii nu răspândesc virusul mai mult decât alții, ci doar mor mai mult, mai repede și mai des decât alții, din cauza fragilității vieții lor aproape trecute. Prezența părinților și bunicilor în comunitate nu poate să ofere decât siguranță, experiență de viață și soluții pentru astfel de nenorociri, prin care seniorii au trecut și au ieșit cu bine la liman. Dacă știința, înțelepciunea și cumpătarea bătrânilor se unesc cu entuziasmul și forța tinerilor și maturilor, atunci toate provocările pot fi rezolvate întru binele omenirii și al poporului român.
Academia Română are astăzi 154 de ani și, în toți acești ani, a participat la construirea, la propășirea și la fortificarea României și a omenirii, la elaborarea creației intelectuale majore, românești și universale. Să-i aducem Academiei Române cuvenitul omagiu și să-i urăm - în acord cu vechea tradiție latină - vivat, crescat, floreat! Academia Română a semănat și seamănă în societate virtuți, valori și încredere, ceea ce face și în aceste zile triste, cu nestrămutata convingere că „se va potoli furtuna“, din care vom ieși mai puternici, mai realiști și mai înțelepți. La mulți ani!
Ioan-Aurel Pop
Președintele Academiei Române
Membrii fondatori ai Academiei Române
Primii 14 membri ai Societății Academice Române, numiți prin decret în data de 22 aprilie/3 mai 1866, au fost numai reprezentanți ai teritoriilor românești care se găseau încă sub stăpânirea unor imperii străine. Transilvania: Timotei Cipariu; George Barițiu; Gavril Muntean. Maramureș: Iosif Hodoș; Alexandru Roman. Banat: Andrei Mocioni; Vincențiu Babeș; Bucovina: Alexandru Hurmuzaki; Ambrosiu Dimitrovici (înlocuit de Ion G. Sbierea); Basarabia: Alexandru Hasdeu; Constantin Stamati; Ioan Străjescu; Macedonia: Ioan D. Caragiani; Dimitrie Cozacovici.
Lor li s-au alăturat, un an mai târziu, alți 7 membri reprezentând cele două provincii deja unite. Moldova: Vasile Alecsandri; Constantin Negruzzi; Vasile Urechiă. Muntenia: Ion Heliade Rădulescu; Constantin A. Rosetti; Ioan C. Massim; August Treboniu Laurian
Prin statut Academia Română este cel mai înalt for românesc de consacrare ştiinţifică şi culturală, care reunește personalități marcante din țară și din străinătate, din toate domeniile științei, artei și literaturii.
În prezent, Academia Română este una dintre instituțiile fundamentale din România și îndeplinește trei roluri majore:
este for de consacrare
este pilon important al cercetării
este participant activ în viața societății.
Prin lege şi statut Academia Română poate avea un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară. De la începuturi şi până în prezent, Academia Română a reunit peste 1700 de membri - fondatori, titulari, corespondenți și de onoare, din ţară şi din străinătate, aleși în timpul vieții sau postmortem.
Biroul de comunicare al Academiei Române, 1 aprilie 2020
În prezent, Academia Română este una dintre instituțiile fundamentale din România și îndeplinește trei roluri majore:
este for de consacrare
este pilon important al cercetării
este participant activ în viața societății.
Prin lege şi statut Academia Română poate avea un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară. De la începuturi şi până în prezent, Academia Română a reunit peste 1700 de membri - fondatori, titulari, corespondenți și de onoare, din ţară şi din străinătate, aleși în timpul vieții sau postmortem.
Biroul de comunicare al Academiei Române, 1 aprilie 2020
Academia Română împlinește 154 de ani de funcționare neîntreruptă
Istoria modernă a Academiei Romane începe la 1/13 aprilie 1866, când a fost fondată, prin decret al Locotenenţei Domneşti, Societatea Literară Română, care, un an mai târziu, își schimbă denumirea în Societatea Academică Română.
Pe data de 30 martie/11 aprilie 1879 este publicată în Monitorul Oficial legea specială prin care Societatea Academică Română își schimbă numele în Academia Română și primește statut de institut naţional, având drept scop „cultura limbei şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte“. Legea fusese semnată pe 27 martie/8 aprilie 1879 de viitorul Rege Carol I, pe atunci domn al Principatelor Unite.
In ultimele două decenii, a devenit tradițional ca Academia Română să serbeze momentul fondării prin sesiune științifică extraordinară și prin organizarea Zilei Porților Deschise. Dat fiind contextul epidemic și recomandarea distanțării sociale, cu mare regret anul acesta cinstim această aniversare fără a ne reuni în Aula Academiei Române.
În aceste condiții, președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a lansat un mesaj către membrii Academiei Române și către întreaga societate românească.
Mesajul academicianului
Ioan-Aurel Pop, președintele
Academiei Române
Istoria modernă a Academiei Romane începe la 1/13 aprilie 1866, când a fost fondată, prin decret al Locotenenţei Domneşti, Societatea Literară Română, care, un an mai târziu, își schimbă denumirea în Societatea Academică Română.
Pe data de 30 martie/11 aprilie 1879 este publicată în Monitorul Oficial legea specială prin care Societatea Academică Română își schimbă numele în Academia Română și primește statut de institut naţional, având drept scop „cultura limbei şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte“. Legea fusese semnată pe 27 martie/8 aprilie 1879 de viitorul Rege Carol I, pe atunci domn al Principatelor Unite.
In ultimele două decenii, a devenit tradițional ca Academia Română să serbeze momentul fondării prin sesiune științifică extraordinară și prin organizarea Zilei Porților Deschise. Dat fiind contextul epidemic și recomandarea distanțării sociale, cu mare regret anul acesta cinstim această aniversare fără a ne reuni în Aula Academiei Române.
În aceste condiții, președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a lansat un mesaj către membrii Academiei Române și către întreaga societate românească.
Mesajul academicianului
Ioan-Aurel Pop, președintele
Academiei Române
Pentru prima oară, datorită gravelor împrejurări pe care le trăim, se va sărbători în acest an Ziua Academiei Române departe de venerabila instituție, simbolizată de clădirea de pe Calea Victoriei nr. 125 (fostele case Cesianu și Bellu), fără ca membrii să se mai poată reuni în tradiționala Adunare Generală festivă și fără să se mai poată organiza „Ziua Porților Deschise“. Cu toate acestea, vă propunem să celebrăm cu toții, în sufletele noastre, Academia, să-i conștientizăm din nou, în comunitate și în comuniune, rolul de for suprem de consacrare a valorilor intelectuale și de cercetare din țara noastră.
Să ne gândim - cu precădere în aceste zile - la munca și creația marilor savanți-medici din cadrul instituției noastre, aceia care au elaborat cele mai eficiente medicamente, vaccinuri, remedii, tehnici și care au vindecat, prin dăruirea și talentul lor, milioane de oameni și au salvat milioane de vieți. Să ne gândim la institutele de specialitate ale Academiei, mai ales la cele cu profil medical, biologic, medico-farmaceutic și la importanta lor activitate, salvatoare de multe ori, inclusiv în aceste zile.
Dacă eficiența unora dintre soluțiile și măsurile preconizate acum de autorități nu este întotdeauna evidentă, încrederea în forța cunoașterii științifice și a creației spirituale trebuie să rămână nezdruncinată, fiindcă omenirea a mers înainte și a depășit crizele numeroase prin care a trecut datorită științei, cercetării, invențiilor și descoperirilor făcute de savanți și de creatorii de valori intelectuale.
Membrii Academiei sunt, în cea mai mare parte, persoane în vârstă, fapt pentru care anumiți oameni - conform unor clișee perpetuate și augmentate în aceste zile - îi privesc (mai ales acum, în vremuri de cumpănă) cu oarecare suspiciune, fără să înțeleagă că seniorii nu răspândesc virusul mai mult decât alții, ci doar mor mai mult, mai repede și mai des decât alții, din cauza fragilității vieții lor aproape trecute. Prezența părinților și bunicilor în comunitate nu poate să ofere decât siguranță, experiență de viață și soluții pentru astfel de nenorociri, prin care seniorii au trecut și au ieșit cu bine la liman. Dacă știința, înțelepciunea și cumpătarea bătrânilor se unesc cu entuziasmul și forța tinerilor și maturilor, atunci toate provocările pot fi rezolvate întru binele omenirii și al poporului român.
Academia Română are astăzi 154 de ani și, în toți acești ani, a participat la construirea, la propășirea și la fortificarea României și a omenirii, la elaborarea creației intelectuale majore, românești și universale. Să-i aducem Academiei Române cuvenitul omagiu și să-i urăm - în acord cu vechea tradiție latină - vivat, crescat, floreat! Academia Română a semănat și seamănă în societate virtuți, valori și încredere, ceea ce face și în aceste zile triste, cu nestrămutata convingere că „se va potoli furtuna“, din care vom ieși mai puternici, mai realiști și mai înțelepți. La mulți ani!
Ioan-Aurel Pop
Președintele Academiei Române
Membrii fondatori ai Academiei Române
Primii 14 membri ai Societății Academice Române, numiți prin decret în data de 22 aprilie/3 mai 1866, au fost numai reprezentanți ai teritoriilor românești care se găseau încă sub stăpânirea unor imperii străine. Transilvania: Timotei Cipariu; George Barițiu; Gavril Muntean. Maramureș: Iosif Hodoș; Alexandru Roman. Banat: Andrei Mocioni; Vincențiu Babeș; Bucovina: Alexandru Hurmuzaki; Ambrosiu Dimitrovici (înlocuit de Ion G. Sbierea); Basarabia: Alexandru Hasdeu; Constantin Stamati; Ioan Străjescu; Macedonia: Ioan D. Caragiani; Dimitrie Cozacovici.
Lor li s-au alăturat, un an mai târziu, alți 7 membri reprezentând cele două provincii deja unite. Moldova: Vasile Alecsandri; Constantin Negruzzi; Vasile Urechiă. Muntenia: Ion Heliade Rădulescu; Constantin A. Rosetti; Ioan C. Massim; August Treboniu Laurian
Să ne gândim - cu precădere în aceste zile - la munca și creația marilor savanți-medici din cadrul instituției noastre, aceia care au elaborat cele mai eficiente medicamente, vaccinuri, remedii, tehnici și care au vindecat, prin dăruirea și talentul lor, milioane de oameni și au salvat milioane de vieți. Să ne gândim la institutele de specialitate ale Academiei, mai ales la cele cu profil medical, biologic, medico-farmaceutic și la importanta lor activitate, salvatoare de multe ori, inclusiv în aceste zile.
Dacă eficiența unora dintre soluțiile și măsurile preconizate acum de autorități nu este întotdeauna evidentă, încrederea în forța cunoașterii științifice și a creației spirituale trebuie să rămână nezdruncinată, fiindcă omenirea a mers înainte și a depășit crizele numeroase prin care a trecut datorită științei, cercetării, invențiilor și descoperirilor făcute de savanți și de creatorii de valori intelectuale.
Membrii Academiei sunt, în cea mai mare parte, persoane în vârstă, fapt pentru care anumiți oameni - conform unor clișee perpetuate și augmentate în aceste zile - îi privesc (mai ales acum, în vremuri de cumpănă) cu oarecare suspiciune, fără să înțeleagă că seniorii nu răspândesc virusul mai mult decât alții, ci doar mor mai mult, mai repede și mai des decât alții, din cauza fragilității vieții lor aproape trecute. Prezența părinților și bunicilor în comunitate nu poate să ofere decât siguranță, experiență de viață și soluții pentru astfel de nenorociri, prin care seniorii au trecut și au ieșit cu bine la liman. Dacă știința, înțelepciunea și cumpătarea bătrânilor se unesc cu entuziasmul și forța tinerilor și maturilor, atunci toate provocările pot fi rezolvate întru binele omenirii și al poporului român.
Academia Română are astăzi 154 de ani și, în toți acești ani, a participat la construirea, la propășirea și la fortificarea României și a omenirii, la elaborarea creației intelectuale majore, românești și universale. Să-i aducem Academiei Române cuvenitul omagiu și să-i urăm - în acord cu vechea tradiție latină - vivat, crescat, floreat! Academia Română a semănat și seamănă în societate virtuți, valori și încredere, ceea ce face și în aceste zile triste, cu nestrămutata convingere că „se va potoli furtuna“, din care vom ieși mai puternici, mai realiști și mai înțelepți. La mulți ani!
Ioan-Aurel Pop
Președintele Academiei Române
Membrii fondatori ai Academiei Române
Primii 14 membri ai Societății Academice Române, numiți prin decret în data de 22 aprilie/3 mai 1866, au fost numai reprezentanți ai teritoriilor românești care se găseau încă sub stăpânirea unor imperii străine. Transilvania: Timotei Cipariu; George Barițiu; Gavril Muntean. Maramureș: Iosif Hodoș; Alexandru Roman. Banat: Andrei Mocioni; Vincențiu Babeș; Bucovina: Alexandru Hurmuzaki; Ambrosiu Dimitrovici (înlocuit de Ion G. Sbierea); Basarabia: Alexandru Hasdeu; Constantin Stamati; Ioan Străjescu; Macedonia: Ioan D. Caragiani; Dimitrie Cozacovici.
Lor li s-au alăturat, un an mai târziu, alți 7 membri reprezentând cele două provincii deja unite. Moldova: Vasile Alecsandri; Constantin Negruzzi; Vasile Urechiă. Muntenia: Ion Heliade Rădulescu; Constantin A. Rosetti; Ioan C. Massim; August Treboniu Laurian
