EDITORIAL Santajul si subsolul

23 aprilie 2024

Celebra expresie „Șantajul și etajul” a fost creată pentru a defini activitatea unui mare ziarist român al perioadei interbelice, care a reușit să construiască un adevărat palat pentru redacția ziarului său, motiv pentru care inevitabil invidioșii săi adversari au apreciat că banii pentru această construcție au fost obținuți din șantajarea unor afaceriști care plăteau ca să nu intre în ziarul care-i putea face praf.

După 1989, expresia mi-a venit des în minte constatând cum, la început, unii gazetari angajati la mijloace media proprietate de stat, apoi diverse expresii media (publicatii tiparite, ulterior si electronice, posturi de televiziune etc) născute în spațiul privat practicau fără jenă, uneori chiar exprimat ca atare, șantajul pentru a obține bani sau alte avantaje materiale. Treptat, lucurile s-au mai liniștit, cele mai multe publicații tipărite (inclusiv cele vizibil șantajiste) au dispărut, proprietarii (vezi Sorin Oidiu Vântu, Dan Diaconescu etc. etc.) au mai ajuns și prin pușcării.

Șantajul nu mai e legat cu precădere de presă, nu doar pentru că presa s-a subțiat și nu mai e un mijloc atât de eficient de șantajare, ci și pentru că șantajul s-a extins în cam toată viața publică și privată a României. Presiunile psihologice au adesea și un aer de șantaj și uneori se și exprimă ca atare, inclusiv în viața privată, în relațiile de cuplu, chiar în raporturile dintre părinți și copii.

Când, în primăvara anului trecut, se dezvoltau greve ale profesorilor care doreau măriri de salarii amenințând că nu se va mai face bacalaureatul, era un șantaj clar și care a părut eficient. Cam toate grevele care au urmnat au avut și un stil șantajist, evident cele din sistemul medical având uneori și un iz penal.

In viata politică, șantajul e cam cel mai viu și mai eficient mijloc de comunicare și sa-i zicem cooperare. Recentele mișcări dintre partidele aliate și adversare relative sunt relevante. Scriu aceste rânduri aproape la miezul noptii dintre 22-23 aprilie 2024 (cand se face ziua, se tipareste publicatia noastră) și nu e luată o decizie privind candidatul la primăria București din partea PSD-PNL. Cei care doreau acum mai bine de o lună (Gabriela Firea, Burduja etc) nu se știe dacă mai riscă, doctorul Cîrstoiu nu mai știe nici el ce să facă, electoratele PNL și PSD sunt bulversate.

Pentru că șantajul își găsește rima (etajul) când este, totuși, inteligent. Etajul înseamnă creșterea în sus cu alt nivel a unei cladiri. O cladire poate avea și niveluri în jos (demisol, subsol, subsol la subsol etc). Tot mai multe pivnițe sub pivnițe se nasc din șantajele jenante ale celor care nu văd nimic dincolo de propria lăcomie. Marele gazetar, al cărui nume nu-l menționez pentru că imaginea sa merită respect, a construit un palat nu pentru sine ci pentru o instituție. Șantajiștii contemporani fac averi doar pentru ei și nu construiesc nimic. Normal ar fi ca subsolurile să aibe și fireștile gratii și să-i găzduiacă temeinic pe cei pe deplin convinși că hoția este expresia relevantă a inteligenței iar din ce în ce mai puținii oameni cinstiți și onești sunt pur și simplu proști. Dar, ca să fiu sincer la rândul meu, pentru că nu candidez la nimic, vom vedea cât de proști sunt exact la algerile de tot felul de anul acesta. Sau, ca să fiu și mai exact, cât de mulți deștepți vor veni să voteze tocmai ca să nu voteze doar proștii în locul lor.