Poate deveni enoturismul sustenabil?
In VRANCEA pot fi aplicate experienţe din Italia
31 ianuarie 2023

Analizând cu atenție ceea ce-mi spuneau în România micii producători de struguri, sau chiar micii producători de vin, mi-am adus aminte de câteva exemple pe care le-am văzut în țările pe care le apreciem dezvoltate deoarece oamenii sunt mai bogați sau mai cinstiți sau mai norocoși, lucruri uneori neadevărate. Realitatea e mai simplă: OAMENII ȘI-AU DAT SEAMA CĂ, UNIȚI, POT REALIZA UN VIS, IREALIZABIL DE UNUL SINGUR.

Iată una dintre ele:“COOPERATIVA PRODUCĂTORILOR DE NEBBIOLO”.

Începută încă din 1901, datorită muncii răbdătoare și active a preotului paroh al vremii, Don Augusto Vigolungo, s-a înființat în Vezza d’Alba prima cramă - cooperativă pentru vinificare, numită „Cantina Sociale Cattolica Parrocchiale”, care vinifica și transforma ciorchinii aurii de Favorita, un soi aromat, în vin alb pentru Sfânta Liturghie.

A fost o contribuție vitală la creșterea teritoriului, unde vița de vie se lupta să reziste pericolelor, bolilor și alternativei pomiculturii, pomicultură care oferea o soluție concretă la problemele financiare pe termen scurt, nu lung.

Lucrurile au continuat cu puțin noroc timp de câțiva ani, dar apoi, odată cu cele două războaie mondiale, situația s-a precipitat, dealurile erau dezolante, goale, deoarece familiile și companiile fuseseră lipsite de multă forță de muncă, făcând față cu dificultate lucrărilor.

Vinul de calitate avea puțin spațiu în politica vremii și acest lucru făcea ca așteptările oamenilor să nu fie recompensate după eforturile depuse.

Odată cu a doua jumătate a anilor 1940, a revenit și speranța,mai întâi fiind abordată reeducarea conștiinței umane, apoi a dezvoltării locale cu susținerea celorlalte țări care deja preconizau o economie europeană comună.

Este știut faptul că, în momentele  dificile, ideile grozave germinează și găsesc un teren fertil pentru dezvoltare.Astfel, în Vezza d’Alba, pe dealurile Roero, cooperarea a căpătat putere: în 1959, 23 de viticultori au preluat din nou proiectul preotului paroh, reușind să dea viață cramei Nebbiolo. Obiectivul comun a fost contracararea puterii covârșitoare a cramelor istorice din zonă, care, speculând asupra valorii strugurilor, s-au opus dezvoltării de noi realități agricole, pentru a nu pierde controlul asupra culturilor.

Nu de aceeași părere a fost și Giovanni Battista Marchisio, președintele istoric al cramei Nebbiolo din 1986 până în 2013, potrivit căruia:„Cooperarea se naște și se dezvoltă sub semnul disperării, dar dă cele mai bune roade atunci când binele comun este mai important decât binele individual.”

Astăzi, la peste peste 60 de ani, crama Nebbiolo este încă acolo, situată pe un promontoriu, chiar pe drumul Alba-Torino, în Borbore di Vezza d’Alba.

Acum are 180 de membri care cultivă și îngrijesc 340 de hectare de viță de vie împrăștiate în proporție de 80% pe dealurile Roero și 20% în alte zone foarte potrivite pentru viticultură de prestigiu, cum ar fi cele din Barbaresco și Barolo, Dolcetto și Moscato. O medie de 1,8 ha /proprietar....și se trăiește bine. 180 de familii se întrețin din această cooperativă.

Chiar și acum, viticultorii asociați sunt adevărații arhitecți ai proiectului colectiv al  cramei și a succesului său din punct de vedere al calității și imaginii.

An de an, angajamentul lor crește și se reînnoiește: să producă struguri sănătoși și curați pentru vinurile de calitate.

Patrimoniul viticol gestionat de membrii Cantinei del Nebbiolo este de aproximativ 350 de hectare, în care predomină vița tradițională piemonteză: Nebbiolo, Barbera, Dolcetto pentru struguri negri, Arneis, Favorita, Nascetta și Moscato pentru struguri albi.

Astfel a luat naștere o gamă bogată de vinuri în Langa și Roero, capabile să însoțească masa de la începutul și până la sfârșitul ei, cu un raport riguros calitate/preț și o atenție deosebită la calitate și plăcere: vinuri albe moderne și elegante, vinuri roșii, capabile în orice moment să cucerească piețele, în Italia ca și în restul lumii.

Prima recoltă a fost efectuată în 1960 și de atunci drumul cramei Nebbiolo nu s-a oprit niciodată.

Acum, cramele mari nu mai cumpără strugurii sub prețul pieței, ținând micii producători în bezna comerțului real, iar ca și comercianți au fost nevoiți să reducă prețurile, ceea ce a dus la o creștere a consumului și la o stabilitate pentru cumpărători.

Ulterior, dezvoltarea Enoturismului a luat avânt, iar din acest punct de vedere toată lumea a avut de câștigat atât timp cât calitatea vinurilor a fost menținută la un standard care să satisfacă, sau care chiar să depășească așteptările consumatorului.

Pensiunile și agroturismele din zonă sunt pline an de an. Restaurantele, hotelurile și micile manufacturi tradiționale se dezvoltă și întrețin sute și mii de locuri de muncă, instituțiile de stat încasează taxele și impozitele cuvenite și toată comunitatea prosperă, nu doar o parte a acesteia.

Odată înființată acea cooperativă de producători, întregul teritoriu s-a schimbat, oamenii au devenit mai prietenoși, erau acum membri ai aceleiași “familii de producători”, nu au mai fost obligați să vândă strugurii la prețuri impuse de către marii producători și totul a intrat parcă într-o normalitate de care s-a bucurat întreaga comunitate.

Eu și familia am ajuns acolo înainte de răsturnarea regimului din România și totul părea firesc, ne-am integrat imediat, am fost acceptați în comunitate, fără suspiciuni, fără răutăți inutile, ba chiar am fost susținuți să ne “adunăm gândurile” după fuga din țara.

Acum, nu reușessc să înțeleg mentalitatea pe care o regăsesc în țara natală, propagată în rândul micilor producători de struguri, prin dezbinare, inducerea către “nu se poate” și incultura în care sunt ținuți și de care profită marii proprietari ai cramelor consacrate, iar asta-mi aduce aminte de poveștile aflate de la bătrânii locuitori din Alba, Asti și alte localități ale vestitei zone producătoare de vinuri unice : BAROLO și BARBARESCO, ARNEIS și MOSCATO.

Doar uniți veți reuși să readuceți pe harta vinurilor de calitate, cea mai mare zonă  viticolă din     România: VRANCEA!  Merită orice efort.

Tamara TIMOFTI
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business -    fondata 1993
Promovam  performanta  economica!