Poate deveni enoturismul sustenabil?
VRANCEA PARADOXALĂ (I)
VRANCEA PARADOXALĂ (I)
5 decembrie 2022
După vizitarea tuturor regiunilor viticole din România, mi-am propus să fac o comparație între ce avem noi, cum susținem, cum promovăm și cum ne prezentăm în fața celor care doresc un enoturism de calitate și ce fac, cum susțin, cum promovează și cum se prezintă străinii în fața enoturiștilor lor.
Pentru cei care cred că a fi enoturist este egal cu a fi un consumator de vinuri sau alte băuturi și care odată ce a degustat 5-6 vinuri uită de ce a venit într-o anumită zonă, se înșeală. Dacă iubești vinul, dacă găsești un vin care să te impresioneze cu adevărat și dacă ești un enoturist de calitate, vei promova vinul, producătorul, arealul unde a fost produs, zona unde se află acel areal și vei face tot posibilul să găsești locuri care să completeze necesarul unui turism enologic de calitate. Cu alte cuvinte vei căuta:
cazare (asta și pentru faptul că în România alcoolemia admisă conducătorilor auto este “0” (zero) față de țările civilizate, unde există bun simț și abținere, această alcolemie este acceptată până la 0,5).
preparate corecte, dacă se poate, tradiționale, din zona în care ne aflăm, deci restaurante sau pensiuni cu restaurante.
alte crame cu vinuri care să impresioneze, (greu să credem că cineva merge 2-300 de km pentru a vedea o singură cramă), cât și alte obiective turistice sau de agrement care să atragă ceilalți membri ai familiei, în cazul în care nu iubesc vinul sau sunt minori.
Cu aceste idei am plecat către tărâmul Vrancei,cel mai mare bazin viticol al României, unde suprafața totală cultivată cu viță de vie, ajunge la peste 30.000 de ha, unde cramele ar trebui să fie precum ciupercile după ploaie, iar producătorii să ne îmbie cu tot felul de vinuri care mai de care mai deosebite de ale vecinilor, chiar dacă soiurile utilizate ar fi aceleași.
Poate spuneți că fabulez.
Nu, nu este așa, am vizitat zone din alte țări, unde sute de producători folosesc un singur soi și nici un vin nu seamănă cu al vecinului, este doar o diferență de înclinarea a pantei cu vie, de orientare, de ore de lumină, de căldură, de recoltare, de vinificare, de vârsta viței de vie, de butoaiele folosite, de perioada de maturare și de cea de învechire și câte și mai câte... Ai putea rămâne în acele zone o săptămână, ba chiar o lună întreagă și nu apuci să deguști toate vinurile acelor producători.
Dar să revenim la Vrancea noastră, vom mai vorbi despre alții.
Poetic vorbind, te îndrăgostești de aceste meleaguri minunate, cu multe monumente naturale,cu un număr impresionant de biserici din lemn, din care 18 sunt trecute pe lista Monumentelor Istorice iar 21 sunt înregistrate la Institutul Român de Istorie Culturală. Toate aceste date le găsim pe site-ul Consiliului Județean Vrancea.
Tot aici, pe site-ul CJ, găsim mult mai multe descrieri ale acestor locuri minunate și citind descrierea acestor zone te cam surprind “propunerile de printre rânduri” ale celor de la CJ Vrancea...:
“Depresiunile intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Şuşiţei, Putnei şi Milcovului, precum şi la cumpăna apelor între bazinul Milcovului şi Râmnei) cuprind zonele turistice cu cel mai ridicat potenţial din judeţ şi se desfăşoară pe albiile de râu, oferind o multitudine de puncte de observare pitoreşti, care necesită amenajare”.
Cu alte cuvinte, dacă vreți să ne vizitați, veniți și amenajați zona mai întâi.
Apare la un moment dat, tot pe site-ul CJ Vrancea și mult căutatul drum al vinului din cea mai mare zonă viticolă a țării:
“DRUMUL VINULUI VRANCEA
Traseu principal: Focşani-Odobeşti-Tifeşti-Panciu.
Beciul Domnesc Odobeşti, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06525, datare sec. XVI, proprietate privată VINCON SA;
Beciul Domnesc Panciu, monument istoric, VN-II-m-A-06545, datare sec XVIII, proprietate privată SC VERITAS SA.”
Cam atât, o comună, Țifești și trei orașe Focșani, Odobești și Panciu. Ultimile două probabil ridicate la grad de oraș pentru a mări taxele și impozitele, dar asta nu este treaba noastră, suntem supărați că nu au nici măcar transport intern la dispoziția cetățenilor și a vizitatorilor.
Doar două crame nominalizate, care sunt proprietăți private, cu care se laudă site-ul CJ, crame care fac parte din Drumul Vinului nesemnalizat pe traseu..., cred că vor să-l semnalizăm noi dacă tot venim prin zonă.
1. Beciul Domnesc Odobești, pe care l-am vizitat și unde am aflat de la “sommelierul” beciului și creatorul de vinuri al celor 6 crame care compun Beciul Domnesc, enologul Nicu Mateescu, istoria Beciului Domnesc de la Ștefan cel Mare până în zilele noastre, multe dintre teoriile domniei sale fiind certificate de hrisoavele cercetate, altele în curs de certificare, mai ales în privința locului, a materialelor de construcție și a condițiilor de depozitare păstrate intacte, unde vinurile au “cuibul ideal” pentru o învechire de lungă durată, vinuri de care să se bucure și generațiile viitoare și care pun în evidență potențialul zonei, al soiurilor adaptate aici și al măiestriei enologilor.
2.Beciul Domnesc Panciu, cea de-a doua cramă de care vorbește site-ul, este închisă. Nu mai știm nimic despre acest, fost, renumit beci unde măiestria regretatului doctor în enologie ION PUȘCĂ a făcut ca renumele spumantelor de Panciu să ajungă inclusiv pe masa Reginei Suediei .
Atât are acest site, construit probabil cu mulți bani, la rubrica Turism, nu găsesti nimic de vizitat decât să faci un tur virtual al Universității Focșani sau să vizionezi filmul de aproape o oră despre Mausolee.
În perioda de liceu le-am vizitat de câteva ori deoarece tatăl meu a fost militar, Șef de Stat Major, iar istoria acelor timpuri nu poate și nu trebuie uitată. Fără ea poate că acum, noi, nu am mai fi putut scrie și citi aceste rânduri, iar limba noastră ar fi fost alta, așa că spunem cinste lor, eroilor neamului. Și noi, enofilii, îi cinstim și le purtăm recunoștință.
Nu uităm, dar trăim vremuri pe care vrem să le vedem evoluând, dorim ca aceste zone să fie disponibile din toate punctele de vedere pentru cei care vor dori să ne cunoască istoria dar trebuie să vadă și de ce suntem în stare noi, urmașii celor care s-au jertfit. În acest mod, în care ne prezentăm acum suntem doar niște plângăcioși pe mormintele eroilor, așteptând să ni se dea, să ni se facă.
Mergem mai departe pe drumul vinului către ComunaȚifești, satul Sîrbi.
Nici un indicator de drum al vinului, în afara celor instalate de către producător pentru clienți și pentru turiști.
Compania Domeniile Panciu a creat cea mai frumoasă și atrăgătoare oază destinată celor care iubesc liniștea, vinurile de calitate și preparatele:cazare de 4 stele, vinuri de excepție, preparate pe măsură.
Oare ce-și mai poate dori un oenofil după cei peste 220 de km parcurși pe DN85, sau “drumul morții”, cum mai este poreclit, drum care trebuia să lege Moldova de Muntenia și care a fost uitat de....vremuri.
Aici,la DOMENIILE PANCIU, ai tot ceea ce vrei, sau măcar tot ceea ce poți crede că vei găsi la un hotel de 4*. Dar aici găsești mult mai mult.
Parcări mari, piscină, sală de masaj, tennis court, biliard, tennis table, zonă de fitness, săli de conferință, săli de evenimente de peste 400 de persoane, biciclete pentru cicloturism, puse la dispoziție de către acest resort, evenimente cu degustări de vinuri și asocieri vin mâncare de care să devii dependent și putem spune cele mai multe și mai bune vinuri spumante din România. Adevărul este că zona Panciu a avut numai de câștigat prin păstrarea renumelui de zonă vestită pentru vinuri spumante, datorită acestui investitor. Sucurile de mere, de la renumitul brand ANA ARE se află sub conducerea aceluiași om de afaceri împreună cu o fabrică de oțet care-și propune să scoată un oțet asemănător cu cel din Modena.
Vom continua acest periplu, vom arăta câte zone și crame frumoase avem, dar vom spune și ce nu se face pentru a crește această zonă atât de vastă, de frumoasă, bogată și totuși “uitată” de către cei care o păstoresc.
La finalul primei părți al acestui articol mi-aș dori ca exact cei care pot schimba ceva in zona Vrancea să o facă, pentru că numai așa România ar putea deveni o țară cautată de turiștii din toată lumea
Vă voi arăta ce am văzut în alte părți, cum au crescut și cum s-au dezvoltat acei oameni, ce fac oficialitățile și cum susțin acești producători, de la ce a început și la ce s-a ajuns. Cu mult drag pentru România viticolă,
Tamara TIMOFTI
După vizitarea tuturor regiunilor viticole din România, mi-am propus să fac o comparație între ce avem noi, cum susținem, cum promovăm și cum ne prezentăm în fața celor care doresc un enoturism de calitate și ce fac, cum susțin, cum promovează și cum se prezintă străinii în fața enoturiștilor lor.
Pentru cei care cred că a fi enoturist este egal cu a fi un consumator de vinuri sau alte băuturi și care odată ce a degustat 5-6 vinuri uită de ce a venit într-o anumită zonă, se înșeală. Dacă iubești vinul, dacă găsești un vin care să te impresioneze cu adevărat și dacă ești un enoturist de calitate, vei promova vinul, producătorul, arealul unde a fost produs, zona unde se află acel areal și vei face tot posibilul să găsești locuri care să completeze necesarul unui turism enologic de calitate. Cu alte cuvinte vei căuta:
cazare (asta și pentru faptul că în România alcoolemia admisă conducătorilor auto este “0” (zero) față de țările civilizate, unde există bun simț și abținere, această alcolemie este acceptată până la 0,5).
preparate corecte, dacă se poate, tradiționale, din zona în care ne aflăm, deci restaurante sau pensiuni cu restaurante.
alte crame cu vinuri care să impresioneze, (greu să credem că cineva merge 2-300 de km pentru a vedea o singură cramă), cât și alte obiective turistice sau de agrement care să atragă ceilalți membri ai familiei, în cazul în care nu iubesc vinul sau sunt minori.
Cu aceste idei am plecat către tărâmul Vrancei,cel mai mare bazin viticol al României, unde suprafața totală cultivată cu viță de vie, ajunge la peste 30.000 de ha, unde cramele ar trebui să fie precum ciupercile după ploaie, iar producătorii să ne îmbie cu tot felul de vinuri care mai de care mai deosebite de ale vecinilor, chiar dacă soiurile utilizate ar fi aceleași.
Poate spuneți că fabulez.
Nu, nu este așa, am vizitat zone din alte țări, unde sute de producători folosesc un singur soi și nici un vin nu seamănă cu al vecinului, este doar o diferență de înclinarea a pantei cu vie, de orientare, de ore de lumină, de căldură, de recoltare, de vinificare, de vârsta viței de vie, de butoaiele folosite, de perioada de maturare și de cea de învechire și câte și mai câte... Ai putea rămâne în acele zone o săptămână, ba chiar o lună întreagă și nu apuci să deguști toate vinurile acelor producători.
Dar să revenim la Vrancea noastră, vom mai vorbi despre alții.
Poetic vorbind, te îndrăgostești de aceste meleaguri minunate, cu multe monumente naturale,cu un număr impresionant de biserici din lemn, din care 18 sunt trecute pe lista Monumentelor Istorice iar 21 sunt înregistrate la Institutul Român de Istorie Culturală. Toate aceste date le găsim pe site-ul Consiliului Județean Vrancea.
Tot aici, pe site-ul CJ, găsim mult mai multe descrieri ale acestor locuri minunate și citind descrierea acestor zone te cam surprind “propunerile de printre rânduri” ale celor de la CJ Vrancea...:
“Depresiunile intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Şuşiţei, Putnei şi Milcovului, precum şi la cumpăna apelor între bazinul Milcovului şi Râmnei) cuprind zonele turistice cu cel mai ridicat potenţial din judeţ şi se desfăşoară pe albiile de râu, oferind o multitudine de puncte de observare pitoreşti, care necesită amenajare”.
Cu alte cuvinte, dacă vreți să ne vizitați, veniți și amenajați zona mai întâi.
Apare la un moment dat, tot pe site-ul CJ Vrancea și mult căutatul drum al vinului din cea mai mare zonă viticolă a țării:
“DRUMUL VINULUI VRANCEA
Traseu principal: Focşani-Odobeşti-Tifeşti-Panciu.
Beciul Domnesc Odobeşti, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06525, datare sec. XVI, proprietate privată VINCON SA;
Beciul Domnesc Panciu, monument istoric, VN-II-m-A-06545, datare sec XVIII, proprietate privată SC VERITAS SA.”
Cam atât, o comună, Țifești și trei orașe Focșani, Odobești și Panciu. Ultimile două probabil ridicate la grad de oraș pentru a mări taxele și impozitele, dar asta nu este treaba noastră, suntem supărați că nu au nici măcar transport intern la dispoziția cetățenilor și a vizitatorilor.
Doar două crame nominalizate, care sunt proprietăți private, cu care se laudă site-ul CJ, crame care fac parte din Drumul Vinului nesemnalizat pe traseu..., cred că vor să-l semnalizăm noi dacă tot venim prin zonă.
1. Beciul Domnesc Odobești, pe care l-am vizitat și unde am aflat de la “sommelierul” beciului și creatorul de vinuri al celor 6 crame care compun Beciul Domnesc, enologul Nicu Mateescu, istoria Beciului Domnesc de la Ștefan cel Mare până în zilele noastre, multe dintre teoriile domniei sale fiind certificate de hrisoavele cercetate, altele în curs de certificare, mai ales în privința locului, a materialelor de construcție și a condițiilor de depozitare păstrate intacte, unde vinurile au “cuibul ideal” pentru o învechire de lungă durată, vinuri de care să se bucure și generațiile viitoare și care pun în evidență potențialul zonei, al soiurilor adaptate aici și al măiestriei enologilor.
2.Beciul Domnesc Panciu, cea de-a doua cramă de care vorbește site-ul, este închisă. Nu mai știm nimic despre acest, fost, renumit beci unde măiestria regretatului doctor în enologie ION PUȘCĂ a făcut ca renumele spumantelor de Panciu să ajungă inclusiv pe masa Reginei Suediei .
Atât are acest site, construit probabil cu mulți bani, la rubrica Turism, nu găsesti nimic de vizitat decât să faci un tur virtual al Universității Focșani sau să vizionezi filmul de aproape o oră despre Mausolee.
În perioda de liceu le-am vizitat de câteva ori deoarece tatăl meu a fost militar, Șef de Stat Major, iar istoria acelor timpuri nu poate și nu trebuie uitată. Fără ea poate că acum, noi, nu am mai fi putut scrie și citi aceste rânduri, iar limba noastră ar fi fost alta, așa că spunem cinste lor, eroilor neamului. Și noi, enofilii, îi cinstim și le purtăm recunoștință.
Nu uităm, dar trăim vremuri pe care vrem să le vedem evoluând, dorim ca aceste zone să fie disponibile din toate punctele de vedere pentru cei care vor dori să ne cunoască istoria dar trebuie să vadă și de ce suntem în stare noi, urmașii celor care s-au jertfit. În acest mod, în care ne prezentăm acum suntem doar niște plângăcioși pe mormintele eroilor, așteptând să ni se dea, să ni se facă.
Mergem mai departe pe drumul vinului către ComunaȚifești, satul Sîrbi.
Nici un indicator de drum al vinului, în afara celor instalate de către producător pentru clienți și pentru turiști.
Compania Domeniile Panciu a creat cea mai frumoasă și atrăgătoare oază destinată celor care iubesc liniștea, vinurile de calitate și preparatele:cazare de 4 stele, vinuri de excepție, preparate pe măsură.
Oare ce-și mai poate dori un oenofil după cei peste 220 de km parcurși pe DN85, sau “drumul morții”, cum mai este poreclit, drum care trebuia să lege Moldova de Muntenia și care a fost uitat de....vremuri.
Aici,la DOMENIILE PANCIU, ai tot ceea ce vrei, sau măcar tot ceea ce poți crede că vei găsi la un hotel de 4*. Dar aici găsești mult mai mult.
Parcări mari, piscină, sală de masaj, tennis court, biliard, tennis table, zonă de fitness, săli de conferință, săli de evenimente de peste 400 de persoane, biciclete pentru cicloturism, puse la dispoziție de către acest resort, evenimente cu degustări de vinuri și asocieri vin mâncare de care să devii dependent și putem spune cele mai multe și mai bune vinuri spumante din România. Adevărul este că zona Panciu a avut numai de câștigat prin păstrarea renumelui de zonă vestită pentru vinuri spumante, datorită acestui investitor. Sucurile de mere, de la renumitul brand ANA ARE se află sub conducerea aceluiași om de afaceri împreună cu o fabrică de oțet care-și propune să scoată un oțet asemănător cu cel din Modena.
Vom continua acest periplu, vom arăta câte zone și crame frumoase avem, dar vom spune și ce nu se face pentru a crește această zonă atât de vastă, de frumoasă, bogată și totuși “uitată” de către cei care o păstoresc.
La finalul primei părți al acestui articol mi-aș dori ca exact cei care pot schimba ceva in zona Vrancea să o facă, pentru că numai așa România ar putea deveni o țară cautată de turiștii din toată lumea
Vă voi arăta ce am văzut în alte părți, cum au crescut și cum s-au dezvoltat acei oameni, ce fac oficialitățile și cum susțin acești producători, de la ce a început și la ce s-a ajuns. Cu mult drag pentru România viticolă,
Tamara TIMOFTI
