Emotionanta Odisee a Icoanei Sf. Maria Stilarini

25 decembrie 2023

Insula Ammouliani, cândva metoc al Athosului, este fascinantă nu numai pentru zilele însorite, apa cristalină, multitudinea plajelor cu nisip fin, auriu, tavernele aflate la îngemănarea pământului cu marea, dar mai ales pentru oameni, o comunitate ajunsă relativ de curând pe aceste pământuri, oameni greu încercaţi de istorie, dar deosebit de ospitalieri, greci adevăraţi, care nu-şi uită originile. Punând piciorul pe acest uscat înconjurat de ape, unde ai tot timpul sentimentul de „déjà vu” ești impresionat de sărbătorile pe care locuitorii insulei le împărtăşesc dimpreună cu toţi turiştii, fie că este vorba despre tradiţii gastronomice sau de ocupaţiile din viaţa lor de zi cu zi, una dintre ele fiind pescuitul. Din anul 2018, un impresionant eveniment religios s-a adăugat pe lista celor care nu ar trebui să fie ratate, venirea pe insulă şi rămânerea aici pentru eternitate a icoanei Sfânta Maria Stilarini. Toate aceste evenimente se repetă anual. În plus, comemorarea din 2022 unui veac de la schimbul de populaţii şi, mai mult ca sigur, viitoarea sărbătorire a unui secol de locuire pe Ammouliani vin să întregească această pleiadă de evenimente.

Cu braţele sale, peninsula Halkidiki, din nordul Greciei, Macedonia Centrală, se aseamănă cu o palmă cu trei degete, tandru îmbrăţişată de legendara Mare Egee. Ammouliani, singura insulă locuită din Golful Athos, este strategic plasată între braţele Sithonia și Athos. Cu o suprafaţă de nici 5 km² și 5-600 de locuitori permanenţi, Ammouliani se află la 130 km de Salonic și 750 km de București. Până în primul pătrar al secolului XX, vreme de aproape un mileniu a fost metocul mânăstirii athoniene Vatopedu. În 1925, insula a fost încredinţată refugiaţilor greci veniţi din arhipelagul marmarean al Propontidelor, respectiv din insulele Galleme, Passalimani sau Skoupia, ca urmare a acordului de schimb de populaţii de după încheierea războiului greco-turc (1919-1922), prin Tratatul de la Lausanne.

Actualii locuitori din Ammouliani sunt, în mare parte, urmaşii grecilor strămutaţi în 1922. Deşi insula este locuită doar de 100 de ani, comunitatea s-a format şi a rămas strâns unită în jurul lui Dumnezeu, a icoanei Sfintei Maria și a religiei ortodoxe. Exemplul multor familii care au emigrat în Statele Unite după Al Doilea Război Mondial, dar care s-au întors în locurile natale când şi-au dat seama de riscul dezrădăcinării este edificator.

Din Marmara porneşte istoria peregrinărilor icoanei Maicii Domnului Stilarini, din timpurile întunecate ale războiului, denumit de greci „Catastrofa din Asia Mică” și a schimbului de populaţii care i-a urmat. Sfânta Icoană a Maicii Domnului Stilarini este o lucrare nesemnată din secolul al XIV-lea reprezentând-o pe Sfânta Maria, Purtătoare de Prunc pe stânga, cu întregul corp şi întronată. Născătoarea de Dumnezeu atinge cu vârfurile degetelor genunchiul Domnului în semn de implorare. Este vorba despre icoana „care protejează”, aflată în apropierea zonei Stilari din Prikonisos, Marmara (Propondida), de unde şi numele de Maica Domnului Stilarini. Locuitorii insulei şi ai zonelor apropiate aveau un respect deosebit pentru icoană pentru că rugăciunile şi închinăciunile făcute în faţa ei aduceau tămăduiri ale diverselor boli. Pe atunci lipseau doctorii şi astfel Născătoarea a căpătat şi denumirea de Tămăduitoarea. Pentru că în perioada 1916-1920, când turcii au alungat populaţia creştină din zonă și represiunile erau îngrozitoare, localnicii greci au ascuns-o cu mare grijă în casa tinerei Kaliopi Katramadu. Ca să nu cadă în mâinile turcilor, icoana a fost zidită şi acoperită în totalitate. Pe perete, Kaliopi a pus o candelă. Când se stingea, din interior se auzeau bătăi uşoare din zid până când aceasta era reaprinsă. În 1923, după alungarea grecilor, Kaliopi o mută în Halkida (regiune de lângă Atena), la mânăstirea Stilariu și o dă călugărului Agathaanghelog care, la rândul lui, în 1924, o predă mânăstirii Kutlumusiu din Sfântul Munte Athos, mânăstire la care se închina. După mai mult timp, Kaliopi devine călugăriţă în Evia, luând numele de Theodosia. La mânăstirea Kutlumusiu icoana a fost aşezată în catapeteasmă. Ea poartă hramul Adormirii Maicii Domnului (15 august), sărbătoarea continuând încă 8 zile, până pe 23 august, dar şi în prima sâmbătă după Sfintele Paşti.

Peregrinările icoanei nu s-au încheiat. Călugărul Tarasios de la Kutlumusiu i-a făcut o copie care a fost donată urmaşilor grecilor din Marmaris, actualii locuitori din insula Ammouliani. Pe 15 septembrie 2018, Sf. Maria Stilarini a fost adusă în Ammouliani, însoţită fiind de un impresionant sobor de preoţi din care au făcut parte Theoklitos, episcop de Ierissos, Sfântul Munte Athos și Ardamerion, Chrysostomos Dimitrios Maidonis, episcop de Bukoba, părintele Antonios Bakopoulos, preotul bisericii Sf. Nicolae din Ammouliani și părintele Tarasios, cel care a pictat-o, icoana fiind aşezată la loc de cinste în biserica Sf. Nicolae.

De atunci, an de an, în duminica cea mai apropiată de 15 septembrie se ține o slujbă, apoi icoana este purtată pe străzile insulei, într-o procesiune fastuoasă.

Nu peste mult timp, în Bucureşti se va desfăşura Târgul de Turism al României, ediţia de primăvară, 2024 unde ne vom revedea cu bunii noştri prieteni din insula Ammouliani Kaiti Tsakni, Nikitas Martigakis şi ceilalţi prieteni; ce noutăţi ne vor mai uimi şi anul acesta, vom vedea, pentru că niciodată n-au venit cu tolba goală!

Mihai Vasile Sângealb
Alexandra Garimovici