11 noiembrie 2022
Nu știu câți dintre tinerii de azi asociază Nilul cu celebra carte a Agathei Christie din 1937 - Moarte pe Nil - dar sunt convinsă că aceia din generațiile mai vechi o fac. Parafrazând acest titlu celebru, doresc să arăt aici minunatele dovezi ale civilizației trecute și surprinzătoarele imagini ale vieții de astăzi de-a lungul celui mai mare fluviu din lume.
Cel de-al 62-lea congres al Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism FIJET ne-a oferit ocazia trăirii unei experiențe unice pe parcursul Nilului, nu doar prin străbaterea unei distanțe de circa 900 km, ci și prin parcurgerea istoriei de peste 5000 de ani a locurilor.
Nilul, cu o lungime de 6650 km, considerat cel mai lung din lume (la ”concurență” cu Amazonul, despre care ultimele măsurători ar demonstra, neoficial deocamdată, că ar fi primul), este un fluviu al contrastelor și al istoriei civilizației mondiale. Nilul a stârnit numeroase teorii, grație direcției lui de vărsare către nord; chiar dacă ghizii actuali aduc în discuție această particularitate, Nilul nu este singura apă curgătoare din lume cu această caracteristică. De zeci de ani, cercetările geologilor nu fac decât să întărească ideea că, in ciuda altor teorii, Nilul a avut dintotdeauna această direcție de curgere, adunându-și apele din munții înalți ai Etiopiei și vărsându-le în Marea Mediterană, printr-o deltă ce adăpostește circa 85% din populația Egiptului.
Viața egiptenilor a fost și este legată de NIl. Restul este deșert sau coaste amenajate turistic la Marea Roşie.Vechii egipteni au dezvoltat o abilitate fantastică de a folosi revărsarea Nilului în agricultură și în alimentarea cu apă a localităților; tot Nilul i-a ajutat să dezvolte transportul intern, mai ales între Egiptul de Sud și cel de Nord, să construiască piramidele (pentru care transportau blocurile uriașe de piatră tot pe apă), ba chiar i-a ajutat să descopere geometria și astronomia. Chiar și în zilele noastre, Nilul reprezintă simbolul vieții în toată magnitudinea sa economică, socială, culturală și de mediu.
Prima oprire în călătoria noastră a fost la Cairo. Ca români, beneficiem de o cursă directă Tarom, ceea ce constituie un mare avantaj de accesibilitate turistică. Poate și de aceea Egiptul este o destinație populară pentru români și nu mai poți fi surprins când vânzătorii ambulanți sau din bazare ori magazine de suveniruri din siturile arheologice te ”acostează” cu produse și cu întrebarea: ”Where are you from? Italy? Germany? Romania?...”
Cairo te fascinează instant. Te poți întoarce în timp la Cairo vechi (mai tradițional) sau poți visa la viitor în noul Cairo (mai cosmopolit). Poți trăi istoria, poți simți mileniile din urmă mai clar decât oriunde în lume. Și unde ai putea să o faci mai bine, decât în Muzeul de Egiptologie?.... Fie că îl alegi pe cel vechi, fie că îl vizitezi pe cel nou, rămâi impresionat de rezultatele muncii arheologilor dar mai ales de valoarea universală a acestor descoperiri, care te fac să iubești pur și simplu istoria. Cel nou, respectiv ”Muzeul Național al Civilizației Egiptene”, îți face cunoștință cu unele dintre cele mai vestite mumii ale regilor și reginelor Egptului antic, într-o manieră modernă. Dar autoritățile pregătesc chiar mai mult, și anume deschiderea până la finele acestui an a încă unui muzeu, ”Grand Egiptian Museum” în Giza, care va surprinde cu colecția funerară a lui Tutankhamon, inclusiv masca funerară de aur, care este cel mai emblematic artefact egiptean și una dintre cele mai prețioase piese de artă din lume.
Nu părăsim Cairo înainte de a le face o vizită lui Keops, Kefren și Mikerinos, care ne așteaptă pe platoul din Giza (oraș vecin cu Cairo), alături de celebrul Sfinx. Marea Piramidă a lui Keops de la Giza este una dintre cele șapte minuni ale lumii și a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Astăzi, platoul cu piramide este inclus în Patrimoniul UNESCO.
Pe Nil în sus (dar de fapt spre sud), ne îndreptăm spre Aswan, tot cu avionul. De aici, din Aswan, începe un alt traseu, de data aceasta pe firul apei până la Luxor, în fapt o altă călătorie în timp, printre faraoni, regi și regine, temple uimitoare, meșteșuguri, inginerii hidrotehnice și agricultură. Este adevărata față a Egiptului vechi și nou.
Aswan, cunoscut sub numele de „Sonu” în vremurile egiptene antice, era un centru comercial pentru convoaiele care veneau din și către Nubia. Faraonii obișnuiau să aducă pietrele și calcarele de granit roz și negru din Aswan pentru a-și construi piramidele, inclusiv regina Hatshepsut. Importanța acestui oraș a început să se manifeste încă din vechiul regat, când faraonii doreau să asigure siguranța granițelor sudice ale regatului, devenind un centru important pentru armata militară. În epoca romană, templele egiptene au fost repuse în valoare; unul dintre cele mai importante situri monumentale esteTemplullui Philae, La 12 kilometri sud de Aswan, fost un centru antic de pelerinaj pentru cultul lui Isis. Acest sit sacru a fost venerat de la epoca faraonilor până la perioadele grecești, romane și bizantine, fiecare stăpân adăugându-și propria marcă. Salvat dintr-o zonă inundabilă de un proiect de salvare al UNESCO, care a transferat blocul de monumente de pe Insula Philaepe insula Agilika, astăzi, templele continuă să-și producă farmecul asupra tuturor celor care îl vizitează, fie la lumina zilei, fie seara, profitând de fastuosul spectacol de sunet și lumină.
Unul dintre templele ce nu pot fi ratate în zonă este Templul Kom Ombo. Construit pe vremea invaziei romane, în secolul al doilea î.Hr., pe un banc de nisip în dreapta Nilului, acolo unde acesta își schimbă brusc direcția, este unic in Egipt, datorită faptului că a fost închinat către doi zei - Horus (Zeul Șoim) și Sobek (Zeul Crocodil), ceea ce este neobișnuit pentru un templu egiptean. Astăzi, croazierele pe Nil, care pleacă din Aswan, includ obligatoriu în program vizita acestui loc.
Apele Nilului ne conduc spre următoarea destinație: Luxor. Prima oprire, Valea Regilor. Oricine este cât de cât pasionat de istorie își dorește o vizită aici. Nu se poate compara cu nimic din lumea asta. Dincolo însă de importanța universală a sitului, te impresionează foarte buna organizare a serviciilor de vizitare, care te face să treci mai ușor peste căldura sufocantă chiar și din luna octombrie. În dealurile sitului s-au construit morminte începând din 1539 î.Hr., până la 1075 î.Hr.; sunt cel puțin 63 de morminte importante, începând cu cel al lui Tutmes I (sau chiar mai devreme) și terminând cu cele ale lui Ramses al X-lea sau al XI-lea. Impresionant este modul în care, datorită condițiilor climatice specifice, s-au păstrat picturile rupestre din interiorul mormintelor. Obiectele din interiorul mormintelor - dacă au scăpat de jafurile de-a lungul secolelor - sunt astăzi expuse la marile muzee ale lumii sau ale Egiptului. În imediata apropiere, regăsim și Valea Reginelor, dar mai ales Templul lui Hatshepsut, una dintre foarte putinele femei care au ajuns sa conduca Egiptul, primind titlul de „faraon”. Templul cunoscut sub denumirea de „Splendoarea Splendorilor”, a fost proiectat de catre un apropiat al curtii regale, in scopul de a servi drept loc al savarsirii serviciilor religioase închinate reginei, dupa moartea acesteia.
A doua oprire obligatorie în Luxor este Templul Luxor, construit în cinstea zeului Amun în perioada Imperiului Nou. După succesive modificări de-a lungul istoriei antice, în timpul romanilor templul va fi integrat într-o fortăreață, iar în perioada creștină în interiorul templului se vor construi patru biserici. Toate aceste sunt astăzi observabile, dând un farmec aparte sitului vizitat de milioane de turiști. Iar spre seară - pentru că orice zi este prea scurtă să te bucuri de tot ce oferă orașul - o vizită la Templul Karnak oferă o nouă lecție de istorie, cu sunet și lumină, ca o transpunere în timp.
Iată așadar câteva frânturi din ceea ce oferă viața pe Nil. Aici, trecutul nu are început, iar prezentul nu poate avea sfârșit, atâta timp cât monumente felurite dăinuiesc de mii de ani și oferă bucurie întregii lumi. Recomand tuturor o asemenea lecție vie de istorie.
Prof. Univ. Dr. Gabriela ŢIGU
Nu știu câți dintre tinerii de azi asociază Nilul cu celebra carte a Agathei Christie din 1937 - Moarte pe Nil - dar sunt convinsă că aceia din generațiile mai vechi o fac. Parafrazând acest titlu celebru, doresc să arăt aici minunatele dovezi ale civilizației trecute și surprinzătoarele imagini ale vieții de astăzi de-a lungul celui mai mare fluviu din lume.
Cel de-al 62-lea congres al Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism FIJET ne-a oferit ocazia trăirii unei experiențe unice pe parcursul Nilului, nu doar prin străbaterea unei distanțe de circa 900 km, ci și prin parcurgerea istoriei de peste 5000 de ani a locurilor.
Nilul, cu o lungime de 6650 km, considerat cel mai lung din lume (la ”concurență” cu Amazonul, despre care ultimele măsurători ar demonstra, neoficial deocamdată, că ar fi primul), este un fluviu al contrastelor și al istoriei civilizației mondiale. Nilul a stârnit numeroase teorii, grație direcției lui de vărsare către nord; chiar dacă ghizii actuali aduc în discuție această particularitate, Nilul nu este singura apă curgătoare din lume cu această caracteristică. De zeci de ani, cercetările geologilor nu fac decât să întărească ideea că, in ciuda altor teorii, Nilul a avut dintotdeauna această direcție de curgere, adunându-și apele din munții înalți ai Etiopiei și vărsându-le în Marea Mediterană, printr-o deltă ce adăpostește circa 85% din populația Egiptului.
Viața egiptenilor a fost și este legată de NIl. Restul este deșert sau coaste amenajate turistic la Marea Roşie.Vechii egipteni au dezvoltat o abilitate fantastică de a folosi revărsarea Nilului în agricultură și în alimentarea cu apă a localităților; tot Nilul i-a ajutat să dezvolte transportul intern, mai ales între Egiptul de Sud și cel de Nord, să construiască piramidele (pentru care transportau blocurile uriașe de piatră tot pe apă), ba chiar i-a ajutat să descopere geometria și astronomia. Chiar și în zilele noastre, Nilul reprezintă simbolul vieții în toată magnitudinea sa economică, socială, culturală și de mediu.
Prima oprire în călătoria noastră a fost la Cairo. Ca români, beneficiem de o cursă directă Tarom, ceea ce constituie un mare avantaj de accesibilitate turistică. Poate și de aceea Egiptul este o destinație populară pentru români și nu mai poți fi surprins când vânzătorii ambulanți sau din bazare ori magazine de suveniruri din siturile arheologice te ”acostează” cu produse și cu întrebarea: ”Where are you from? Italy? Germany? Romania?...”
Cairo te fascinează instant. Te poți întoarce în timp la Cairo vechi (mai tradițional) sau poți visa la viitor în noul Cairo (mai cosmopolit). Poți trăi istoria, poți simți mileniile din urmă mai clar decât oriunde în lume. Și unde ai putea să o faci mai bine, decât în Muzeul de Egiptologie?.... Fie că îl alegi pe cel vechi, fie că îl vizitezi pe cel nou, rămâi impresionat de rezultatele muncii arheologilor dar mai ales de valoarea universală a acestor descoperiri, care te fac să iubești pur și simplu istoria. Cel nou, respectiv ”Muzeul Național al Civilizației Egiptene”, îți face cunoștință cu unele dintre cele mai vestite mumii ale regilor și reginelor Egptului antic, într-o manieră modernă. Dar autoritățile pregătesc chiar mai mult, și anume deschiderea până la finele acestui an a încă unui muzeu, ”Grand Egiptian Museum” în Giza, care va surprinde cu colecția funerară a lui Tutankhamon, inclusiv masca funerară de aur, care este cel mai emblematic artefact egiptean și una dintre cele mai prețioase piese de artă din lume.
Nu părăsim Cairo înainte de a le face o vizită lui Keops, Kefren și Mikerinos, care ne așteaptă pe platoul din Giza (oraș vecin cu Cairo), alături de celebrul Sfinx. Marea Piramidă a lui Keops de la Giza este una dintre cele șapte minuni ale lumii și a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Astăzi, platoul cu piramide este inclus în Patrimoniul UNESCO.
Pe Nil în sus (dar de fapt spre sud), ne îndreptăm spre Aswan, tot cu avionul. De aici, din Aswan, începe un alt traseu, de data aceasta pe firul apei până la Luxor, în fapt o altă călătorie în timp, printre faraoni, regi și regine, temple uimitoare, meșteșuguri, inginerii hidrotehnice și agricultură. Este adevărata față a Egiptului vechi și nou.
Aswan, cunoscut sub numele de „Sonu” în vremurile egiptene antice, era un centru comercial pentru convoaiele care veneau din și către Nubia. Faraonii obișnuiau să aducă pietrele și calcarele de granit roz și negru din Aswan pentru a-și construi piramidele, inclusiv regina Hatshepsut. Importanța acestui oraș a început să se manifeste încă din vechiul regat, când faraonii doreau să asigure siguranța granițelor sudice ale regatului, devenind un centru important pentru armata militară. În epoca romană, templele egiptene au fost repuse în valoare; unul dintre cele mai importante situri monumentale esteTemplullui Philae, La 12 kilometri sud de Aswan, fost un centru antic de pelerinaj pentru cultul lui Isis. Acest sit sacru a fost venerat de la epoca faraonilor până la perioadele grecești, romane și bizantine, fiecare stăpân adăugându-și propria marcă. Salvat dintr-o zonă inundabilă de un proiect de salvare al UNESCO, care a transferat blocul de monumente de pe Insula Philaepe insula Agilika, astăzi, templele continuă să-și producă farmecul asupra tuturor celor care îl vizitează, fie la lumina zilei, fie seara, profitând de fastuosul spectacol de sunet și lumină.
Unul dintre templele ce nu pot fi ratate în zonă este Templul Kom Ombo. Construit pe vremea invaziei romane, în secolul al doilea î.Hr., pe un banc de nisip în dreapta Nilului, acolo unde acesta își schimbă brusc direcția, este unic in Egipt, datorită faptului că a fost închinat către doi zei - Horus (Zeul Șoim) și Sobek (Zeul Crocodil), ceea ce este neobișnuit pentru un templu egiptean. Astăzi, croazierele pe Nil, care pleacă din Aswan, includ obligatoriu în program vizita acestui loc.
Apele Nilului ne conduc spre următoarea destinație: Luxor. Prima oprire, Valea Regilor. Oricine este cât de cât pasionat de istorie își dorește o vizită aici. Nu se poate compara cu nimic din lumea asta. Dincolo însă de importanța universală a sitului, te impresionează foarte buna organizare a serviciilor de vizitare, care te face să treci mai ușor peste căldura sufocantă chiar și din luna octombrie. În dealurile sitului s-au construit morminte începând din 1539 î.Hr., până la 1075 î.Hr.; sunt cel puțin 63 de morminte importante, începând cu cel al lui Tutmes I (sau chiar mai devreme) și terminând cu cele ale lui Ramses al X-lea sau al XI-lea. Impresionant este modul în care, datorită condițiilor climatice specifice, s-au păstrat picturile rupestre din interiorul mormintelor. Obiectele din interiorul mormintelor - dacă au scăpat de jafurile de-a lungul secolelor - sunt astăzi expuse la marile muzee ale lumii sau ale Egiptului. În imediata apropiere, regăsim și Valea Reginelor, dar mai ales Templul lui Hatshepsut, una dintre foarte putinele femei care au ajuns sa conduca Egiptul, primind titlul de „faraon”. Templul cunoscut sub denumirea de „Splendoarea Splendorilor”, a fost proiectat de catre un apropiat al curtii regale, in scopul de a servi drept loc al savarsirii serviciilor religioase închinate reginei, dupa moartea acesteia.
A doua oprire obligatorie în Luxor este Templul Luxor, construit în cinstea zeului Amun în perioada Imperiului Nou. După succesive modificări de-a lungul istoriei antice, în timpul romanilor templul va fi integrat într-o fortăreață, iar în perioada creștină în interiorul templului se vor construi patru biserici. Toate aceste sunt astăzi observabile, dând un farmec aparte sitului vizitat de milioane de turiști. Iar spre seară - pentru că orice zi este prea scurtă să te bucuri de tot ce oferă orașul - o vizită la Templul Karnak oferă o nouă lecție de istorie, cu sunet și lumină, ca o transpunere în timp.
Iată așadar câteva frânturi din ceea ce oferă viața pe Nil. Aici, trecutul nu are început, iar prezentul nu poate avea sfârșit, atâta timp cât monumente felurite dăinuiesc de mii de ani și oferă bucurie întregii lumi. Recomand tuturor o asemenea lecție vie de istorie.
Prof. Univ. Dr. Gabriela ŢIGU
Viață pe Nil
