Maria Tănase, Măiastra Doamnă a folclorului Românesc
La Viena, pe urmele pașilor marii artiste
La Viena, pe urmele pașilor marii artiste
7 iulie 2023
La 22 iunie 2023 s-au împlinit șase decenii de când a plecat spre înaltul cerului inegalabila artistă, geniala interpretă a folclorului românesc, Maria Tănase. Vreau să istorisesc patru momente legate de această uriașă personalitate, care m-au impresionat profund.
Primul dintre acestea s-a petrecut pe când aveam 10 ani. Îmi aduc aminte, de parcă ar fi ost ieri. Mă aflam în București, împreună cu mama, la cumpărături, pregătindu-mă să plec într-o tabără școlară. Știu precis că era ziua de marți, 25 iunie 1963. Evident, reperele oricărui cumpărător se numeau Strada Lipscani, cu mulțimea de prăvălii - ticsite cu de toate pentru toți - dar și mai impozantele magazine „Victoria” sau „ La Vulturul de Mare, cu peștele în gheare”. Pe atunci, încă nu apăruseră modernele clădiri, cunoscute sub denumirea „Cocorul ”sau „Unirea”. Oare, cine își mai aduce aminte de „1001 de articole” sau de „Hala Unirii” ? Tocmai ieșisem de pe Lipscani când, pe Bulevardul cunoscut sub numele de „ Magistrala Nord-Sud”, un puhoi nesfârșit de oameni curgea necontenit dinspre Piața Universității spre Piața Unirii și mai departe spre Șincai și Șerban Vodă, ocupând Magistrala, până la refuz, pe mulți kilometri. Circulația era complet oprită. Aflați ca niște ciucuri vii la balcoane, curioși,admiratori, oricum oameni îndurerați, aruncau cu flori. Un șuvoi infinit însoțea cortegiulfunerar al celei care a fost Maria Tănase - singura artistă căreia i s-au făcut funeralii naționaleși a cărei zi a înmormântării a fost declarată zi de doliu național.
M-am speriat, nu mai văzusem niciodată atâta mulțime pe străzi, un vuiet fremătător, dar mai ales oameni care plângeau, care pășeau spășiți în acest torent vulcanic viu. Fiind copil, aflasem de la radio de această mare artistă, dar nu prea știam ce reprezenta Maria Tănase pentru acest popor, care o iubea, care o adora. După circa o jumătate de oră s-a reluat circulația, oamenii nu mai erau la balcoane, dar eu am păstrat vie în memorie această uriașă, nemaivăzută de mine manifestație.
Al doilea moment este legat de o altă amintire privind pe aceea care a fost Maria Tănase.În perioada 1968-1972 am învățat la Liceul „Gh. Șincai”. Pe atunci nu începuse sistematizarea zonei. Încă se mai păstra vechiul cartier - numit Cărămidari - acolo unde se născuse și copilărise Maria Tănase. Străzi patriarhale, cu grădini, copaci și case vechi se puteau încă vedea, începând de la vechiul Abator , până la Podul Le Maître. Pe una dintre acestea, numită „Livada cu duzi” treceam adesea. Într-o zi, un coleg de clasă, locuind în acel cartier, îmi spune cu mândrie: vezi casa aceasta bătrânească ? Aici s-a născut Maria Tănase. Eu întreb uimit: mai locuiește cineva aici ? Iar acesta îmi răspunde: da, sora mai mare a Mariei Tănase are grijă de locuința părintească. Locuința s-a păstrat cam până prin 1975-1976, când întregul cartier a fost demolat. Din fericire, există până în zilele noastre ultima locuință a artistei, aflată pe Strada Popa Nan, la nr. 32. În drum spre Universitate, treceam zilnic pe strada aceasta, pe care bucureștenii, și nu numai, o cunosc ascultând un cunoscut șlagăr de muzică folk. Fie că mă aflam în troleibuzele 70 sau 92, ori autobuzul 140, de fiecare dată admiram un imobil elegant,o vilă în stil mediteraneean, cu ferestre venețiene, cu grilaje de fier forjat, acoperită cu iederă,la parterul căreia a locuit mulți ani Maria Tănase (apartamentul acesteia era format din sufragerie, scară interioară și alte 4 sau 5 camere).
Al treilea moment în care mi-am reamintit de personalitatea copleșitoare a marii artiste, asemuite prin anii 60, oarecum, cu Edith Piaf, a fost prilejuit de cei 7 ani petrecuți la
Casa Capșa. Am aflat că Maria Tănase era una dintre celebritățile ce adorau să își petreacă clipe de binemeritată destindere în saloanele acestui faimos local, frecventat de artiști, de scriitori, de ziariști, de lumea bună a acelor timpuri. La început, chiar a cântat aici dar,ulterior, devenise o prezență obișnuită a acestei nemuritoare Case Capșa
În sfârșit, locuind la Viena, aveam să caut urmele Mariei Tănase, după 60 de ani de la prima întâlnire tulburătoare, pe care am evocat-o la începutul acestui articol. Citind biografia Mariei Tănase, am reținut că aceasta a petrecut o vreme scurtă la Viena.Era în plină ascensiune când, o actriță tânără, pe nume Aurora Șotropa, căsătorită cu W.Starckmann, inginerul de sunet al Casei de Discuri engleze „Columbia” - reprezentanța din Viena, reușește să își convingă soțul să vină la București, să realizeze câteva imprimări pe discuri de ceară, cu vocea de aur a Mariei Tănase. Acestea sunt primele 6 discuri imprimate de celebra casă londoneză, în anul 1936. În toamna aceluiași an, tânăra ce începuse să guste din gloria celebrității la București este chemată la Viena, unde înregistrează în studiourile companiei „Columbia” câteva piese din vastul său repertoriu, dirijor fiind Heinz Sandauer. Acesta a studiat la Academia de Muzică și Arte ale Spectacolului din Viena, lucrând inițial pentru Radio Verkehrs AG(RAVAG), primul post de radio austriac. În 1937 a fost promovat dirijor al Orchestrei Radio din Viena. Acompaniată de orchestra acestuia, Maria imprimă pentru filiala „Columbia” de la Viena câteva bucăţi din folclorulromânesc: „ Nu vine mândru, nu vine”, „Spală, maico, hainele”, „Neghinuţă neagră”, „Ia uite-o zău!” ş.a. În iulie 1931,
Columbia Graphophone Company Ldt. Londra a deschis filiale la București (magazin de prezentare), la Budapesta, Praga și Viena, unde și-a înființat propriul studio permanent. Aceasta a funcționat la adresa Mühlgasse 28/30, în Palais Ehrbar - pe atunci aici fiind sediul firmei de producție de piane Friedrich Ehrbar
. Superbul palat are o sală de concerte, cunoscută și sub numele de Sala Ehrbar , după numele proprietarului casei, construită pe la 1877.
În acel timp, era singura sală de spectacole muzicale din Viena, dedicată exclusiv concertelor, alături de Großer Musikvereinssaal și care a fost demolată în 1913. Pe scena de aici au fost pășit, în decursul timpului, mari artiști și muzicieni, precum Johannes Brahms, Anton Rubinstein, Pietro Mascagni, Arnold Schönberg, Anton Bruckner, Gustav Mahler și......Maria Tănase. Abia în anul 1937, deci după ce Maria Tănase a efectuat înregistrările în această sală, întreaga clădire a fost restaurată, iar sala a recăpătat, pentru puțină vreme, destinația inițială.
În prezent, în Palais Ehrbar funcționează Conservatorul Prayner (acesta a fost directorulmuzical care a redat strălucire ansamblului menționat, după terminarea războiului, în anul 1946). Am fost invitat deunăzi la recitalul de absolvire al unor studenți de conservator, admirând și sala unde a înregistrat Maria Tănase. Aceasta este dominată de pilaștri corinteni giganți și coloane de candelabre. Pe partea din față este atașat în medalion portretul Împăratului Franz Josef, flancat de pilaștri.
Cercetând cu atenție biografia marii noastre artiste, am reconstituit pașii acesteia prin Viena, ajungând într-un local foarte cunoscut al vremii: renumitul bar „Reiner - Diele”, aflat în incinta elegantului Hotel Arhiducele Rainer - Viena. Clădirea este la doi pași de
Palais Ehrbar. Aici, Maria Tănase a cântat o noapte întreagă. Cânta în limba germană, în limba franceză, în română tot felul de cântece, așa cum doar ea le știa a zice: cântece de jale, de leagăn, de nuntă, bocet, romanțe, dar și șlagăre la modă… Nimeni nu se mişcă până dimineaţa, aplaudând-o îndelung. Mai târziu legionarii au distrus toate înregistrările Mariei Tănase, matrițele prețioase ale unor înregistrări, plătindu-i astfel pentru faptul că, pe când se afla la Paris, a cântat în CapitalaFranței pentru a strânge fonduri pentru gruparea de stânga ce lupta în Războiul Civil din
Spania.
Cu speranța că în arhivele sonore ale Vienei voi da cândva de înregistrări inedite făcute în cadrul studioului „Columbia”, mă gândesc să reiau cercetările pentru a pune și mai mult în valoare prezența marii artiste aici, în capitala muzicii.
DAN TOMA DULCIU
La 22 iunie 2023 s-au împlinit șase decenii de când a plecat spre înaltul cerului inegalabila artistă, geniala interpretă a folclorului românesc, Maria Tănase. Vreau să istorisesc patru momente legate de această uriașă personalitate, care m-au impresionat profund.
Primul dintre acestea s-a petrecut pe când aveam 10 ani. Îmi aduc aminte, de parcă ar fi ost ieri. Mă aflam în București, împreună cu mama, la cumpărături, pregătindu-mă să plec într-o tabără școlară. Știu precis că era ziua de marți, 25 iunie 1963. Evident, reperele oricărui cumpărător se numeau Strada Lipscani, cu mulțimea de prăvălii - ticsite cu de toate pentru toți - dar și mai impozantele magazine „Victoria” sau „ La Vulturul de Mare, cu peștele în gheare”. Pe atunci, încă nu apăruseră modernele clădiri, cunoscute sub denumirea „Cocorul ”sau „Unirea”. Oare, cine își mai aduce aminte de „1001 de articole” sau de „Hala Unirii” ? Tocmai ieșisem de pe Lipscani când, pe Bulevardul cunoscut sub numele de „ Magistrala Nord-Sud”, un puhoi nesfârșit de oameni curgea necontenit dinspre Piața Universității spre Piața Unirii și mai departe spre Șincai și Șerban Vodă, ocupând Magistrala, până la refuz, pe mulți kilometri. Circulația era complet oprită. Aflați ca niște ciucuri vii la balcoane, curioși,admiratori, oricum oameni îndurerați, aruncau cu flori. Un șuvoi infinit însoțea cortegiulfunerar al celei care a fost Maria Tănase - singura artistă căreia i s-au făcut funeralii naționaleși a cărei zi a înmormântării a fost declarată zi de doliu național.
M-am speriat, nu mai văzusem niciodată atâta mulțime pe străzi, un vuiet fremătător, dar mai ales oameni care plângeau, care pășeau spășiți în acest torent vulcanic viu. Fiind copil, aflasem de la radio de această mare artistă, dar nu prea știam ce reprezenta Maria Tănase pentru acest popor, care o iubea, care o adora. După circa o jumătate de oră s-a reluat circulația, oamenii nu mai erau la balcoane, dar eu am păstrat vie în memorie această uriașă, nemaivăzută de mine manifestație.
Al doilea moment este legat de o altă amintire privind pe aceea care a fost Maria Tănase.În perioada 1968-1972 am învățat la Liceul „Gh. Șincai”. Pe atunci nu începuse sistematizarea zonei. Încă se mai păstra vechiul cartier - numit Cărămidari - acolo unde se născuse și copilărise Maria Tănase. Străzi patriarhale, cu grădini, copaci și case vechi se puteau încă vedea, începând de la vechiul Abator , până la Podul Le Maître. Pe una dintre acestea, numită „Livada cu duzi” treceam adesea. Într-o zi, un coleg de clasă, locuind în acel cartier, îmi spune cu mândrie: vezi casa aceasta bătrânească ? Aici s-a născut Maria Tănase. Eu întreb uimit: mai locuiește cineva aici ? Iar acesta îmi răspunde: da, sora mai mare a Mariei Tănase are grijă de locuința părintească. Locuința s-a păstrat cam până prin 1975-1976, când întregul cartier a fost demolat. Din fericire, există până în zilele noastre ultima locuință a artistei, aflată pe Strada Popa Nan, la nr. 32. În drum spre Universitate, treceam zilnic pe strada aceasta, pe care bucureștenii, și nu numai, o cunosc ascultând un cunoscut șlagăr de muzică folk. Fie că mă aflam în troleibuzele 70 sau 92, ori autobuzul 140, de fiecare dată admiram un imobil elegant,o vilă în stil mediteraneean, cu ferestre venețiene, cu grilaje de fier forjat, acoperită cu iederă,la parterul căreia a locuit mulți ani Maria Tănase (apartamentul acesteia era format din sufragerie, scară interioară și alte 4 sau 5 camere).
Al treilea moment în care mi-am reamintit de personalitatea copleșitoare a marii artiste, asemuite prin anii 60, oarecum, cu Edith Piaf, a fost prilejuit de cei 7 ani petrecuți la
Casa Capșa. Am aflat că Maria Tănase era una dintre celebritățile ce adorau să își petreacă clipe de binemeritată destindere în saloanele acestui faimos local, frecventat de artiști, de scriitori, de ziariști, de lumea bună a acelor timpuri. La început, chiar a cântat aici dar,ulterior, devenise o prezență obișnuită a acestei nemuritoare Case Capșa
În sfârșit, locuind la Viena, aveam să caut urmele Mariei Tănase, după 60 de ani de la prima întâlnire tulburătoare, pe care am evocat-o la începutul acestui articol. Citind biografia Mariei Tănase, am reținut că aceasta a petrecut o vreme scurtă la Viena.Era în plină ascensiune când, o actriță tânără, pe nume Aurora Șotropa, căsătorită cu W.Starckmann, inginerul de sunet al Casei de Discuri engleze „Columbia” - reprezentanța din Viena, reușește să își convingă soțul să vină la București, să realizeze câteva imprimări pe discuri de ceară, cu vocea de aur a Mariei Tănase. Acestea sunt primele 6 discuri imprimate de celebra casă londoneză, în anul 1936. În toamna aceluiași an, tânăra ce începuse să guste din gloria celebrității la București este chemată la Viena, unde înregistrează în studiourile companiei „Columbia” câteva piese din vastul său repertoriu, dirijor fiind Heinz Sandauer. Acesta a studiat la Academia de Muzică și Arte ale Spectacolului din Viena, lucrând inițial pentru Radio Verkehrs AG(RAVAG), primul post de radio austriac. În 1937 a fost promovat dirijor al Orchestrei Radio din Viena. Acompaniată de orchestra acestuia, Maria imprimă pentru filiala „Columbia” de la Viena câteva bucăţi din folclorulromânesc: „ Nu vine mândru, nu vine”, „Spală, maico, hainele”, „Neghinuţă neagră”, „Ia uite-o zău!” ş.a. În iulie 1931,
Columbia Graphophone Company Ldt. Londra a deschis filiale la București (magazin de prezentare), la Budapesta, Praga și Viena, unde și-a înființat propriul studio permanent. Aceasta a funcționat la adresa Mühlgasse 28/30, în Palais Ehrbar - pe atunci aici fiind sediul firmei de producție de piane Friedrich Ehrbar
. Superbul palat are o sală de concerte, cunoscută și sub numele de Sala Ehrbar , după numele proprietarului casei, construită pe la 1877.
În acel timp, era singura sală de spectacole muzicale din Viena, dedicată exclusiv concertelor, alături de Großer Musikvereinssaal și care a fost demolată în 1913. Pe scena de aici au fost pășit, în decursul timpului, mari artiști și muzicieni, precum Johannes Brahms, Anton Rubinstein, Pietro Mascagni, Arnold Schönberg, Anton Bruckner, Gustav Mahler și......Maria Tănase. Abia în anul 1937, deci după ce Maria Tănase a efectuat înregistrările în această sală, întreaga clădire a fost restaurată, iar sala a recăpătat, pentru puțină vreme, destinația inițială.
În prezent, în Palais Ehrbar funcționează Conservatorul Prayner (acesta a fost directorulmuzical care a redat strălucire ansamblului menționat, după terminarea războiului, în anul 1946). Am fost invitat deunăzi la recitalul de absolvire al unor studenți de conservator, admirând și sala unde a înregistrat Maria Tănase. Aceasta este dominată de pilaștri corinteni giganți și coloane de candelabre. Pe partea din față este atașat în medalion portretul Împăratului Franz Josef, flancat de pilaștri.
Cercetând cu atenție biografia marii noastre artiste, am reconstituit pașii acesteia prin Viena, ajungând într-un local foarte cunoscut al vremii: renumitul bar „Reiner - Diele”, aflat în incinta elegantului Hotel Arhiducele Rainer - Viena. Clădirea este la doi pași de
Palais Ehrbar. Aici, Maria Tănase a cântat o noapte întreagă. Cânta în limba germană, în limba franceză, în română tot felul de cântece, așa cum doar ea le știa a zice: cântece de jale, de leagăn, de nuntă, bocet, romanțe, dar și șlagăre la modă… Nimeni nu se mişcă până dimineaţa, aplaudând-o îndelung. Mai târziu legionarii au distrus toate înregistrările Mariei Tănase, matrițele prețioase ale unor înregistrări, plătindu-i astfel pentru faptul că, pe când se afla la Paris, a cântat în CapitalaFranței pentru a strânge fonduri pentru gruparea de stânga ce lupta în Războiul Civil din
Spania.
Cu speranța că în arhivele sonore ale Vienei voi da cândva de înregistrări inedite făcute în cadrul studioului „Columbia”, mă gândesc să reiau cercetările pentru a pune și mai mult în valoare prezența marii artiste aici, în capitala muzicii.
DAN TOMA DULCIU
