9 august 2020

Nu există loc pe acest pământ românesc unde, ajungând, să nu te întrebi ce este mai important, mai fermecător şi dintotdeauna: natura, istoria sau ceea ce le recomandă spre cunoaştere şi admiraţie.

     Indiferent de unde porneşti în călătorie, peisajele se succed armonios, aproape la fiecare pas intâlnind altceva ce nu te poate lăsa indiferent: o movilă, care poate ascunde în formele sale nu numai istoria pământului dobrogean ci şi amănunte din trăirile celor care au dăinuit şi au lăsat valori nestemate în aceste locuri. Mai mult decât atât, ele reprezintă locul interferenţelor, a ceea ce este foarte vechi şi foarte nou, dacă ne referim la istoria geologică - vezi şişturile verzi ale Casimcei - şi nu numai, vezi leossul; la originile biodiversităţii (balcanică, eurasiatică, nordică şi vestică); la componenta care a permis această coexistenţă benefică, astăzi într-o continuă schimbare - clima şi, de ce nu, omul sosit aici din aproape toate colţurile lumii.

     Cum şi de ce s-au întâmplat cele de mai sus şi tocmai aici, într-o „extremitate”, dar nu foarte îndepărtată a pământului românesc? Încercăm să răspundem, cu oarece sfială zice o vorbă timpurie: meleagurile ospitaliere fiind neîndoielnic un motiv, curiozitatea la urma urmei şi ea animată de o necunoscută, fuga spre cele care se văd sau sunt consemnate doar în istorie.

     Dar să fim cu picioarele pe pământ, cel despre care vorbim. De la Carvăn înspre Oltina în  sudul itinerariului se succed peisaje care mai de care mai aşezate, mai atractive. Peisajul de lunca, o creaţie a Dunării în timp şi pe acest spaţiu din care nu lipsesc: lacurile (limanele) Oltina, Mârleanu, Vederoasa ş.a., canalele, zăvoaiele, plajele şi povârnişurile de unde poţi admira panorama atotcuprinzătoare şi dincolo de Dunăre. Toate acestea aduc în gospodăriile localnicilor peşte, vânat, legume şi fructe, grâu şi porumb, apă din belşug. Peisajul din preajma Dunării se continuă în interiorul uscatului prin culoarele apelor (văilor) adunând în lungul lor aşezări mai mari sau mai mici, mai bogate sau mai sărace, specificul fiecăreia definind identitatea umană dobrogeană.

     Poate este peisajul cel mai activ, mai dinamic, dacă avem în vede inundaţiile cu  care se confruntă. Aici e şi un peisaj agricol de tip „openfield”, caracateristic zonelor joase (Turcoaia) cu deschidere foarte largă, cu parcele cultivate cu cereale (grâu, porumb, orz) sau plante tehnice (floarea soarelui).

     Apropiat peisajului de luncă este cel lacustru care uneşte atractivitatea economică şi cea turistică a zonei. Totuşi, cel mai important peisaj de pe această latură a Dobrogei este cel situat între altitudinile de 50-100 m, în care se disting dealuri joase, depresiuni şi culoare pentru văi în timp ce scad uşor în înălţime spre Dunăre. Este regiunea în care se întâlneşte pe mari întinderi leossul, acel depozit alcătuit din nisipuri, prafuri argiloase pe care s-a format un sol foarte fertil. Pe dealurile de la Măcin, Turcoaia, Pecineaga, Dăeni, se întâlnesc cele mai vechi roci din regiune: şisturile verzi, cuarţitele, granitele dar şi calcarele mezozoice folosite drept material de construcţie. Restrânse areale forestiere lasă loc stepei înlocuită deseori prin culturi cerealiere. Iată de ce spaţiul analizat, cu peisajele sale primitoare, constituie o parte a mirajului.

     Nu pot fi trecute cu vederea ariile protejate, rezervaţiile naturale, locurile cu plante şi animale, care trebuie păstrate şi ocrotite, şi, nu în ultimul rând, obiectivele de cult.

Canaraua Fetii e situată pe şoseaua care duce spre Ostrov de-a lungul unei văi cu aspect de canion, cu ambii versanţi abrupţi, calcaroşi, cu forme carstice în pachete de calcar. Aici topoclimatul optim, cu iz mediateranean, este favorabil existenţei unor plante şi animale cu origini sudice. Pădurea păstrează specii precum: cerul, cărpiniţă, stejarul brumăriu, iar în locurile deschise, ierburi: garofiţele, cimbrişorul mic ş.a. Animele des întâlnite sunt: broasca ţestoasă dobrogeană, şarpele rău şi endemismele: vipera cu corn, guşterul vărgat, vulturul alb, apoi căprioara, pisica sălbatică întregesc peisajul.

Punctele fosilifere Alimanu, Cernavoda, Seimeni cu lamelebanchiate şi gasteropode marchează, pe lîngă biodiversitate, şi valoarea ştiinţifică (paleontologică) a regiunii dunărene.

Reciful de la Topalu şi şiroirile de pe calcarele de la Hârşova (aproape de port) se adaugă ofertei naturii către cei care trebuie să o păstreze şi protejeze.

Parcul Naţional Munţii Măcinului, maI nou (declarat) decât altele, protejează elemente din floră, faună, componentele geologice şi fizico-geografice ale locului, Culmile Pricopanului şi Măcinului fiind în centrul admiraţiei nu doar a specialiştilor (geografi), ci şi a doritorilor de drumeţie şi munte. Deşi suntem doar la 467 m (Vîrful Ţuţuiatul), întreg peisajul este de o varietate şi o coloristică neasemuite: creste stâncoase, stânci rotunjite, pădure balcanică, plante lemnoase adapatate uscăciunii, pietre balansoare, ţestoasa dobrogeană, vipera cu corn etc.

Să începem călătoria în istorie în lungul braţului Dunărea Veche, descoperind ineditul şi  sensibilizând apetitul spre autentic, de la Garvăn, veche aşezare geto-dacică nu foarte departe de cetatea Dinogeţia (sec.II-III), denumită de turci Gârban, mai târziu Garbina (Gherbanu). Cetatea romano-bizantină Dinogeţia (sec. X-XI) a constituit soclul pe care s-a construit o bisericuţă numită şi Bisericuţa Popinei (Istoria Dobrogei, vol. III, 1971). Mai spre sud e vechea aşezare geto-dacică Jijila (sec V-I î.Hr), apoi Măcin, numită de celţi Arrubium, dar ca şi Jijila fostă cetate geto-dacică, mai târziu centru de apărare dar şi locaţia unor unităţi de cavalerie romană (Calle şi cummens). In secolele X şi XI era aici o aşezare medievală (probabil Vicina) pe care mai târziu turcii o transformă în aşezare vamală cu numa precum Magzin, Măcin, Mechena etc.

Traversăm în drumul nostru spre sud localitatea Carcaliu, a cărei prezenţă ne aminteşte de epoca de piatră, apoi Turcoaia numită Troemsis, cetate greco-romană situată pe locul unei aşezări getice, veritabil centru urban care cu timpul şi-a pierdut această calitate, municipiu şi centru religios, sediu al „sacerdos provincie” ( vezi „Constanţa, ghid al municipiului şi al zonei litorale”, 2004).

Peceneaga, purtând numele celor care au locuit aici (pecenegi), aşezare geto-dacică, este urmată spre sud de Hârşova de al cărei nume se leagă cetatea geto-dacică numită Carsium, devenită apoi centru roman şi ulterior aşezare mediaevală (bizantină) cucerită de Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul ş.a. După aceea, cetatea suferă deteriorări majore. Cu aceeaşi istorie (cetate dacică = clava), apoi important centru romano-bizantin, se remarcă şi Capidava situată nu departe de localitatea actuală Topalu, mai spre sud. Construită la începutul secolului II d.Hr, avea în componenţă un   aşezământ de cetăţi bagaj impunător de statui, temple etc., care o detaşau în peisajul construcţiilor vremii Nu a rezistat atacurilor hunilor, cumanilor, fiind distrusă definitiv. Si mai spre sud, lângă Cernavodă, se întâlnesc vestigii ale unei locuiri străvechi, Axiopolis, aşezământ de cetăţi suprapuse aparţinând  iniţial geto-dacilor, situată pe dealul Hinog şi străjuită de un zid de apărare cu porţi şi turnuri.

Mai spre sud, în preajma limanelor Mârleanu şi Vederoasa, în apropierea localităţii Dunăreni (Alimanu), se află cetatea Sacidava, veche aşezare geto-dacică, ulterior castru roman împrejmuit de un zid cu turnuri de apărare, porţi înalte etc. Pe acest prim canefas au apărut cele mai timpurii aşezări, păstrând sau nu amintirea celor dintâi. Astfel, Garvăn aparţine comunei Jijila, aşezare locuită dintotdeauna de romani şi printre puţinele care şi-au păstrat numele; Măcin, oraş deschis navigaţiei pe Dunăre, cu industrie modestă - Arrubium; Turcoaia, fost loc strategic dunărean în carierele căruia se mai exploatează material de construcţie (granit) Troesmis; Hârşova, centru urban cu activităţi agroindustriale; Topalul aşezare agricolă; Cernavodă, oraş cu peste 20.000 locuitori unde se află centrala atomoelectrică; Dunăreni şi Oltina, aşezări cu potenţial agricol şi piscicol.

Pe latura vestică a Dobrogei dunărene, se află un obiectiv de mai atracţie spirituală şi turistică - Mănăstirea Dervent, situată în extremitatea sudică a itinerariului nostru, aproape de localitatea Ostrov. Sfârşitul secolului al III-lea găseşte şi pe acest mal al Dunării o viaţă creştinească puternică. Nu lipsesc însă documentele care atestă prezenţa mai multor seminţii şi pe aceste locuri (avari, slavi, pecenegi, romani) consemnată în hrisoavele vremii. Ali Ahmet Paşa, paznicul „frontierelor Dobrogei” la acea vreme, avea respect şi smerenie în faţa celor patru concişi de la Dervent, deşi urmaşii le-au distrus şi aruncat în necunoscut. Dar se încropeşte în jurul uneia rămase, în jurul sfintei cruci, un locaş apoi o chilie cu dependinţe, pentru ca în 1936 să înceapă construcţia bisericii sfinţite în 1942. Este construită în stil bizantin, hramul purtând numele de Înălţarea Sfintei Cruci - 14 septembrie ( vezi „Mănăstirea Derveni”, 2000). E interesant să facem un excepţional popas şi la mănăstirile Saon, nu departe de Somova, şi Măcin pe latura nord-dobrogeană a Dunării.

Latura dunăreană a Dobrogei se alătură aceluiaşi peisaj de luncă având braţe, lacuri şi multe regiuni supraumectate, dar şi peisajului uşor deluros spre sud, generat de terminaţiile culmii Niculiţel spre Dunăre, de înşiratele dealuri ale Tulcei (Beştepe) şi de complexitatea hidrografică (lacuri, bălţi, canale, mlaştini etc) ce însoţesc braţul Sfântu Gheorghe până la vărsarea în Marea Neagră.

În colţul vestic al acestui culoar dunărean, se află localitatea Isaccea. S-a conturat pe o veche aşezare romană Noviodunum, nume de origine celtică, aşezare strategică pe malul Dunării, care în  timp şi-a sachimbat numele (Isakdji, Isaac, Saccia, Saczi etc.) după cum s-au schimbat şi cei care populau regiunea.

Tulcea, oraş continuator al aşezării Aegyssus, cetate strategică greco-romană din jurul Dealului Monumentului, a funcţionat ca sediu de legiuni romane. Mai târziu a intrat sub stăpânirea otomană, timp în care aşezarea îşi continua activităţile comerciale dar şi controlul acestora pe Dunăre. Ea se constituie şi în centrul de referinţă al Dobrogei de Nord.

Mahmudia, cultura Gumelniţa, ne aminteşte de locuirea neolitică a regiunii. Lângă descoperirile făcute, aparţinând sec. VI-VII î.Hr., amintindu-ne de cultura Bărseşti, s-au găsit şi vestigii romane, inclusiv fortificaţii romano-bizantine (Salsovia).

Murighiol, aşezare legată de o veche cetate getică dar şi greco-romană, Halmyiris, care în secolul II devine castru şi ulterior cetate romano-bizantină cu porţi şi ziduri de apărare, marchează limita estică a coluarului cetăţilor începând de la Sacidava.

Localităţile în raza cărora s-au identificat vestigiile arheologice amintite au avut un parcurs sinuos în evoluţia lor generală, urmare a încărcăturii politice, economice şi sociale a perioadelor traversate. Unele şi-au menţinut într-o oarecare măsură şi structura economică, având în vedere resursele imediate de care dispun, dar şi de poziţia raportată la Dunăre, de tradiţie, forţă de muncă etc. (Tulcea), altele şi-au bazat existenţa în cea mai mare măsură pe resursele locale: terenuri cultivate cu cereale, viţa de vie, pomi fructiferi şi pescuit (Isaccea, Mahmudia, Murighiol, Sfântu Gheorghe). In ultimul deceniu, oferta turistică (Dunărea, cetăţile şi castrele, amenajările specifice, hotelurile de clasă dotate cu piscine, domenii spa şi lacuri de pescuit de nivel internaţional) au oferit o posibilitate cel puţin satisfăcătoare de acoperire a nevoilor populaţiei, aşezărilor, de dezvoltare şi investiţii semnificative, constituind o atracţie remarcabilă şi pentru turişti (români sau străini) capabili să plătească servicii de 4 şi 5 stele (semnificativ peste 100 euro pe zi), absolut comparabile cu ce se întâmplă în zonele de lux ale turismului mondial.

Dunărea şi Dobrogea au generat, pe acest coluar al cetăţilor şi castrelor, o neasemuită continuitate, o comunitate pe cât de veche, pe atât de armonios construită, la care s-au alăturat, în  mai mare sau mai mică măsură, şi alte seminţii fără ca să-i afecteze stabilitatea din ce în ce mai apropiată de timpurile recente. De aceea, rândurile de faţă îşi propun să vă sugereze un adevărat pelerinaj pentru a constata direct imaginea acestor locuri neasemuite şi greu de imaginat în afara perceperii la faţa locului.


Prof.Univ.Dr. Ion MARIN
Dobrogea - interferenţe
peisaje-istorie-turism
1-Cetatea-Troemsis---Turcoaia
1-Manastirea-Dervent
1-Sacidava
Canaraua Fetii
Capidava
Cetatea Dinogetia
Halmyris
Reciful de la Topalu
1-Cetatea-Troemsis---Turcoaia
1-Manastirea-Dervent
1-Sacidava
Canaraua Fetii
Capidava
Cetatea Dinogetia
Halmyris
Reciful de la Topalu
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business -    fondata 1993
Promovam  performanta  economica!