Un tânăr român a inventat masca inteligentă
23 ianuarie 2022
Viorel Ionut Bohotici avea 2 ani a plecat cu părinții săi dintr-un sat de lângă Sighetu Marmației într-o mică localitate de lângă Marea Adriatică, în Italia. A trăit într-un orășel, dar a avut acces la o educație de calitate. Zecile de ore petrecute în laboratorul liceului din Jesi i-au adus tânărului român o invenție care a ținut paginile ziarelor în Italia: masca de protecție care-și schimbă culoarea când nu mai filtrează eficient.
Viorel are 19 ani, e student în anul I la inginerie electronică la Politehnica din Torino. Un drum de peste 5 ore îl desparte de casa părintească din Jesi, provincia Ancona, acolo unde a crescut și a învățat. Un alt drum de 16 ore îl desparte de casa bunicilor din Berbești, județul Maramureș. E foarte ocupat între cursurile de la facultate și interviurile TV pe care le-a tot dat, în România și în Italia. L-au văzut bunicii de acasă, tocmai din Berbești, de lângă Sighet.
Viorel și-a petrecut pandemia mai mult în laboratorul de la liceul său, acolo unde a studiat reacția biochimică a unor enzime și a pus bazele unui dispozitiv care poate fi folosit în mai multe sectoare. Un senzor care, aplicat pe o mască de protecție, face ca aceasta să-și schimbe culoarea când nu mai e eficientă. A fost un proiect cu care s-a prezentat în fața profesorilor săi la „examenul maturității”, echivalentul Bacalaureatului în România. Toți au fost surprinși de realizarea sa. „Este o adevărată teză de licență”, i-au spus aceștia. Când a înțeles că funcționează, a depus o cerere pentru obținerea brevetului. Acum urmează să o prezinte la Dubai Expo pe 18 februarie și speră ca investitorii să-i facă invenția palpabilă pentru întreaga lume și să „ne ajute să ieșim mai repede din pandemie”. Oricum, nu s-a așteptat să aibă atâta succes, mai multe companii din Italia l-au contactat deja pentru a produce în serie această mască. Ba chiar și o firmă din Polonia s-a arătat interesată de masca inteligentă. O invenție la fel de bună pentru alimentele expirate Dar dispozitivul inventat de el poate fi aplicat și într-un alt sector decât cel sanitar. „Ne-am concentrat toți pe masca anti-Covid, dar eu cred că dispozitivul e foarte util pentru sectorul alimentar”, explică Viorel. Dispozitivul își schimbă culoarea când un aliment este degradat și nu mai poate fi consumat. I
Viorel nu e la prima lui invenție. Avea 18 ani când a câștigat împreună cu echipa sa premiul la cel mai important concurs de cercetare pentru tineri din Italia: cu un studiu despre făină. Apoi, în pandemie, a brevetat o altă invenție: un dezinfectant universal care e util mai ales în magazine și în încăperi în care există un flux intens de oameni. face”.
Părinții lui Viorel au plecat din România încă din 2002, în ceea ce specialiștii numesc „al doilea val de migrare postdecembristă”, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Un val care s-a intensificat ca urmare a eliminării obligativității vizelor pentru spațiul Schengen pentru români începând de la 1 ianuarie 2002. Tatăl e șofer de camion, iar mama e bucătăreasă. „Dar și-au dorit să-mi ofere mai multe perspective” consider Viorel. Când vorbește cu prietenii lui din România, își dă seama că mulți dintre ei n-au avut aceleași șanse ca el. „Ei sunt mai buni la informatică, eu sunt mai bun la chimie și biologie. Dar unii dintre ei au trebuit să-și întrerupă studiile ca să se angajeze.”. „Aici, chiar și într-un sat, dacă vrei să faci fotbal, ai cluburi de copii, terenuri unde să joci, ai oportunități. În România, nici în sport nu ai foarte multe șanse dacă nu ești dintr-un oraș mare”. Viorel. e încă un copil curios. A intrat pe un alt drum acum: al ingineriei electronice, „despre care nu știu foarte multe, dar e o provocare.” Cercetarea și invențiile înseamnă că nu se plictisește niciodată. Mereu e ceva nou ce poate descoperi singur. Chiar dacă știe că nu va fi ușor, vrea ca „strada” lui să ajungă până la Massachusetts Institute of Technology (MIT) în SUA. „România îmi lasă un gol în stomac”
Viorel n-a fost niciodată în București, a vizitat câteva locuri din Transilvania și „castelul lui Dracula”. Cum se simte în Italia?„N-a contat că sunt român sau italian” Nu și-a luat cetățenia de italian, „pentru că e multă birocrație și nu m-am ocupat”. În acte e doar român. În viața lui, însă, nu a simțit niciodată că e mai mult român decât italian. Sau invers. Poate doar când vine vorba de mâncare: „iubesc mâncarea italiană. Cea din România e cam grasă!” se încruntă la cameră când se gândește la paste versus tochitură. Dincolo de glume, însă, pe Viorel nu prea l-a interesat de unde vin prietenii sau colegii lui de școală. „M-am așezat cum s-a nimerit, fie că era român, italian sau albanez.” Spune că tocmai d-asta n-a simțit nici discriminare. „Poate când eram mai mic sau poate pentru părinții mei, dar nu-mi amintesc vreun incident personal. Astăzi lucrurile astea nu contează pentru mine sau pentru prietenii și profesorii mei.” E și italian, și român. E un cetățean european. Un student ambițios în Torino. Un tânăr care vrea să-și deschidă un start-up alături de Paolo și Vittorio, colegii lui din micul apartament pe care-l împart la facultate.
Viorel Ionut Bohotici avea 2 ani a plecat cu părinții săi dintr-un sat de lângă Sighetu Marmației într-o mică localitate de lângă Marea Adriatică, în Italia. A trăit într-un orășel, dar a avut acces la o educație de calitate. Zecile de ore petrecute în laboratorul liceului din Jesi i-au adus tânărului român o invenție care a ținut paginile ziarelor în Italia: masca de protecție care-și schimbă culoarea când nu mai filtrează eficient.
Viorel are 19 ani, e student în anul I la inginerie electronică la Politehnica din Torino. Un drum de peste 5 ore îl desparte de casa părintească din Jesi, provincia Ancona, acolo unde a crescut și a învățat. Un alt drum de 16 ore îl desparte de casa bunicilor din Berbești, județul Maramureș. E foarte ocupat între cursurile de la facultate și interviurile TV pe care le-a tot dat, în România și în Italia. L-au văzut bunicii de acasă, tocmai din Berbești, de lângă Sighet.
Viorel și-a petrecut pandemia mai mult în laboratorul de la liceul său, acolo unde a studiat reacția biochimică a unor enzime și a pus bazele unui dispozitiv care poate fi folosit în mai multe sectoare. Un senzor care, aplicat pe o mască de protecție, face ca aceasta să-și schimbe culoarea când nu mai e eficientă. A fost un proiect cu care s-a prezentat în fața profesorilor săi la „examenul maturității”, echivalentul Bacalaureatului în România. Toți au fost surprinși de realizarea sa. „Este o adevărată teză de licență”, i-au spus aceștia. Când a înțeles că funcționează, a depus o cerere pentru obținerea brevetului. Acum urmează să o prezinte la Dubai Expo pe 18 februarie și speră ca investitorii să-i facă invenția palpabilă pentru întreaga lume și să „ne ajute să ieșim mai repede din pandemie”. Oricum, nu s-a așteptat să aibă atâta succes, mai multe companii din Italia l-au contactat deja pentru a produce în serie această mască. Ba chiar și o firmă din Polonia s-a arătat interesată de masca inteligentă. O invenție la fel de bună pentru alimentele expirate Dar dispozitivul inventat de el poate fi aplicat și într-un alt sector decât cel sanitar. „Ne-am concentrat toți pe masca anti-Covid, dar eu cred că dispozitivul e foarte util pentru sectorul alimentar”, explică Viorel. Dispozitivul își schimbă culoarea când un aliment este degradat și nu mai poate fi consumat. I
Viorel nu e la prima lui invenție. Avea 18 ani când a câștigat împreună cu echipa sa premiul la cel mai important concurs de cercetare pentru tineri din Italia: cu un studiu despre făină. Apoi, în pandemie, a brevetat o altă invenție: un dezinfectant universal care e util mai ales în magazine și în încăperi în care există un flux intens de oameni. face”.
Părinții lui Viorel au plecat din România încă din 2002, în ceea ce specialiștii numesc „al doilea val de migrare postdecembristă”, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Un val care s-a intensificat ca urmare a eliminării obligativității vizelor pentru spațiul Schengen pentru români începând de la 1 ianuarie 2002. Tatăl e șofer de camion, iar mama e bucătăreasă. „Dar și-au dorit să-mi ofere mai multe perspective” consider Viorel. Când vorbește cu prietenii lui din România, își dă seama că mulți dintre ei n-au avut aceleași șanse ca el. „Ei sunt mai buni la informatică, eu sunt mai bun la chimie și biologie. Dar unii dintre ei au trebuit să-și întrerupă studiile ca să se angajeze.”. „Aici, chiar și într-un sat, dacă vrei să faci fotbal, ai cluburi de copii, terenuri unde să joci, ai oportunități. În România, nici în sport nu ai foarte multe șanse dacă nu ești dintr-un oraș mare”. Viorel. e încă un copil curios. A intrat pe un alt drum acum: al ingineriei electronice, „despre care nu știu foarte multe, dar e o provocare.” Cercetarea și invențiile înseamnă că nu se plictisește niciodată. Mereu e ceva nou ce poate descoperi singur. Chiar dacă știe că nu va fi ușor, vrea ca „strada” lui să ajungă până la Massachusetts Institute of Technology (MIT) în SUA. „România îmi lasă un gol în stomac”
Viorel n-a fost niciodată în București, a vizitat câteva locuri din Transilvania și „castelul lui Dracula”. Cum se simte în Italia?„N-a contat că sunt român sau italian” Nu și-a luat cetățenia de italian, „pentru că e multă birocrație și nu m-am ocupat”. În acte e doar român. În viața lui, însă, nu a simțit niciodată că e mai mult român decât italian. Sau invers. Poate doar când vine vorba de mâncare: „iubesc mâncarea italiană. Cea din România e cam grasă!” se încruntă la cameră când se gândește la paste versus tochitură. Dincolo de glume, însă, pe Viorel nu prea l-a interesat de unde vin prietenii sau colegii lui de școală. „M-am așezat cum s-a nimerit, fie că era român, italian sau albanez.” Spune că tocmai d-asta n-a simțit nici discriminare. „Poate când eram mai mic sau poate pentru părinții mei, dar nu-mi amintesc vreun incident personal. Astăzi lucrurile astea nu contează pentru mine sau pentru prietenii și profesorii mei.” E și italian, și român. E un cetățean european. Un student ambițios în Torino. Un tânăr care vrea să-și deschidă un start-up alături de Paolo și Vittorio, colegii lui din micul apartament pe care-l împart la facultate.
