Maxim Dumitraș s-a născut în Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud, la 27 septembrie 1958.
A absolvit Universitatea de Artă şi Design, Cluj-Napoca și Master în Sculptură la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, profesor Ilie Bostan
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România si al Asociaţiei Internaționale a Artiştilor, Paris, Franța (A.I.A.P.)
Este sculptor.
A fost distins cu mai multe Premii: 1994 - Marele Premiu pentru Film: acțiunea plastică Zidirea - Turnul Babel, Beclean, Bistrița-Năsăud; 1998 - Premiul Fundaţiei Artexpo, Bucureşti; 2000 - Premiul „Pământul şi Arta” al Muzeului Agriculturii din România; 2003 - Medalia omagială „Ion Irimescu 100”, acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor; 2004 - Premiul Special pentru Sculptură „Mihai Grecu”, Saloanele Moldovei, Bacău - Chişinău; 2004 - Medalia „Meritul Cultural”; 2006 - Premiul de Excelenţă „Constantin Brâncuși”, acordat de UNPR; 2010 - Premiul pentru Sculptură „Constantin Brâncuşi”, Chişinău, Republica Moldova; 2010 - Premiul de Excelenţă „George Apostu”, Bacău;
2017 - Premiul Național pentru sculptură „Constantin Brâncuşi” - Tg. Jiu.
Printre Expoziţiile de grup alături de alte nume mari ale sculpturii autohtone, se numără cele din Bucureşti, Târgu Mureş, Cluj Napoca, Arad, Reşiţa, Baia Mare, Chişinău. Începând cu anul 1978, Maxim Dumitraş organizează Simpozioanele de la Sângeorz-Băi, la care este atât gazdă, cât şi participant. Pe lângă acestea, Maxim Dumitraș a participat şi participă în continuare în fiecare an la simpozioane de sculptură din întreaga lume (Spania, Grecia, Turcia, Germania, Franţa, Bulgaria, Republica Moldova, Rusia), cu lucrări în marmură, piatră şi lemn.
Este creatorul Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz-Băi.
„Sunt mulțumit cu viața mea de aici: expun și în țară, și în străinătate, merg în străinătate des și știu ce se întâmplă acolo, dar locul meu e aici și nu am nici complexe, nici frustrări. Atelierul meu este locul unde m-am născut și am crescut, dealurile din împrejurimile Sângeorzului. Este marele meu atelier, în care îmi place să creez și de unde îmi iau inspirația. Din aceste dealuri care îmi sunt dragi îmi iau „poemele” mele sculptate ori pictate - dintr-o măgură, dintr-o vale, din nori…” - a declarat artistul.
Veriga ce unește și eliberează sincron o bine dozată efervescență este artistul Maxim Dumitraș, omniprezent și în același timp scufundat în propriile sale căutări, aprofundări, prefaceri. Un reper în sine, Maxim Dumitraș are în matricea sa artistică arhetipul și perpetua căutare de substituire a golului prin locuirea absenței în inima pietrei sau a lemnului, absență ce păstrează și conservă esența văzutului în nevăzut. Drumul înainte-înapoi prin istorie, reiterările drumului ontologic, cel al eternei întoarceri la unitatea originară, ieșirea din haos prin formă și desprinderea de simpla materialitate, probarea constantă a faptului că forma nu este doar un recipient și că în fapt absența este cea care o face pe aceasta să vorbească despre natură în timp ce condensează substanța formelor organice subiacente, sunt doar câteva din temele pe care Maxim Dumitraș le abordează, întotdeauna cu bucuria genuină a noilor descoperiri. Prin absență-umbră, efemeritate a materiei și certitudine a vidului, fiecare lucrare exprimă un „modus Vivendi” al schimbărilor și transformărilor, al existenței ca atare. (Maria Bilașevschi)