La IAȘI expoziția itinerantă „ANDEZIT 10”
Ioan Pop Vereda s-a născut la Căpâlna, Sălaj, în anul 1948.
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
Expoziţii personale:
2013 - Ipostaze (80 de sculpture din fier-beton), Palatul Administrativ, Baia-Mare;
2014 - Expoziție personal (sculptură în fier forjat), Centrul de Cultură și Artă, Sălaj.
Expoziţii de grup:
1970 - Expoziția tineretului, Sala „Dalles”, București;
1975 - Expoziția organizată de revista „Tribuna”;
1976 - Expoziția organizată de Muzeul de Artă, Cluj-Napoca;
2013 - ROGVAIV, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud;
2013 - Salonul de toamnă, Uniunea Artiștilor Plastici, Baia-Mare
2014 - Art Bunavestire (curator: Laura Ghinea), Galeria de Artă „Dr, Mihai Pop”, Negrești-Oaș, Satu-Mare
2014 - Expoziția de pictură, sculptura și fotografie Art BunavestireXXVIII, Castelul Károlyi, Carei, Satu-Mare
2014-Prin artă mai aproape de Tată și fiu, în cadrul Taberei de creație Împreună cu George Apostu la el acasă, ediția a III-a, Stănișești, Bacău,
Simpozioane:
2011-Simpozionul Internațional de Sculptură - Andezit, Muzeul de Artă Comparată, Săngerz-Băi, Bistrița Năsăud.
Premii și distincții:
1976-Premiul al II-lea la expoziția organizată de Muzeul de Artă Cluj Napoca.
„Ioan Pop Vereda prefeă abstractizarea formei, fiecare deschidere în piatră acționând ca un „portal”. Semnificația emerge din alăturări ce sugerează mereu existența a „altceva”, din transferul de calități proprii ale fragmentului de realitate sugerat asupra întregului, ceea ce face ca fiecare lucrare în parte să și dezvăluie pe rând, încărcătura „poetică”. Poezia trimite la prezent, la transfigurările ce au loc la nivel individual ca urmare a schimbărilor colective, asemenea unui cuib locuit de piatră.” (Maria Bilașevschi)
„Precum niște hărți ale schimbărilor ce se petrec de milenii încoace, filtrate prin andezit, peste care trecerea timpului și-a pus amprenta în privința acurateței, reprezentările realității spun povestea prezentului. Fiecare confesiune prin piatră, alături de întreaga recuzită simbolică , este un semn al permanenței, existând ca sens prin ea însăși, indiferent de ciclicitatea istorică.” (Maria Bilașevschi)
inapoi la articol
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
Expoziţii personale:
2013 - Ipostaze (80 de sculpture din fier-beton), Palatul Administrativ, Baia-Mare;
2014 - Expoziție personal (sculptură în fier forjat), Centrul de Cultură și Artă, Sălaj.
Expoziţii de grup:
1970 - Expoziția tineretului, Sala „Dalles”, București;
1975 - Expoziția organizată de revista „Tribuna”;
1976 - Expoziția organizată de Muzeul de Artă, Cluj-Napoca;
2013 - ROGVAIV, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud;
2013 - Salonul de toamnă, Uniunea Artiștilor Plastici, Baia-Mare
2014 - Art Bunavestire (curator: Laura Ghinea), Galeria de Artă „Dr, Mihai Pop”, Negrești-Oaș, Satu-Mare
2014 - Expoziția de pictură, sculptura și fotografie Art BunavestireXXVIII, Castelul Károlyi, Carei, Satu-Mare
2014-Prin artă mai aproape de Tată și fiu, în cadrul Taberei de creație Împreună cu George Apostu la el acasă, ediția a III-a, Stănișești, Bacău,
Simpozioane:
2011-Simpozionul Internațional de Sculptură - Andezit, Muzeul de Artă Comparată, Săngerz-Băi, Bistrița Năsăud.
Premii și distincții:
1976-Premiul al II-lea la expoziția organizată de Muzeul de Artă Cluj Napoca.
„Ioan Pop Vereda prefeă abstractizarea formei, fiecare deschidere în piatră acționând ca un „portal”. Semnificația emerge din alăturări ce sugerează mereu existența a „altceva”, din transferul de calități proprii ale fragmentului de realitate sugerat asupra întregului, ceea ce face ca fiecare lucrare în parte să și dezvăluie pe rând, încărcătura „poetică”. Poezia trimite la prezent, la transfigurările ce au loc la nivel individual ca urmare a schimbărilor colective, asemenea unui cuib locuit de piatră.” (Maria Bilașevschi)
„Precum niște hărți ale schimbărilor ce se petrec de milenii încoace, filtrate prin andezit, peste care trecerea timpului și-a pus amprenta în privința acurateței, reprezentările realității spun povestea prezentului. Fiecare confesiune prin piatră, alături de întreaga recuzită simbolică , este un semn al permanenței, existând ca sens prin ea însăși, indiferent de ciclicitatea istorică.” (Maria Bilașevschi)
inapoi la articol
