Constantin Ținteanu este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România începând cu 26.04.2017 și are un Masterat Sculptură la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti din anul 2017.
Este sculptor, curator, galerist și critic de artă.
Expoziţii personale:
2019 -“Vita statera”, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi;
2019 -“Autoportretul Memoriei/Cabinet de curiozităţi”, Centrul Cultural “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, Mogoşoaia;
2021 - “La final nici măcar nu contează”,Complexul Muzeal Bistriţa Nǎsǎud, Bistriţa.
2019 - “Memoria”, Muzeul Memorial “Nicolae Grigorescu”, Câmpina;
2019 - “Crucea de la comunitate la comuniune”, Arthus Gallery, Bruxelles;
2020 - Anuala UAP, Filiala Bacău, 50 de ani de la înfiinţare, Galeria Alfa;
2020 - “Forest”, Galeriile Karo, Bacău;
2020 - “Cahle”, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi;
2020 -“Izolart”, Galeria Frunzetti, Bacău;
2020 -“Cu ochii întredeschişi”, Galeriile Karo, Bacău;
2021 -“Incandescent”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Bucureşti;
2021 - Marius Crăiţă-Mândră -“Trăirile noastre în timpuri noi”, Galeriile Karo, Bacău;
2021 - Ion Mihalache, Galeriile Karo, Bacău;
2021 - Ioan Burlacu -“Decupaje”-Memorialul Ipotești;
Are o bogată activitate de Curator, a participat la numeroase Tabere de creație și Simpozioane.
Activitate publicistică:
A publicat articole în revistele Ateneu, Tribuna, Vitraliu și Online în revista Modernism.
„Sculptura, poetic vorbind, este ca oglindirea clipei într-o imagine în mişcare, foarte greu de ajuns la esenţa ei. Nicidecum doar cu privirea, ci cu ochiul minţii, mai ales. Cugetare, înainte de orice; pentru mine, mijlocul prin care cercetez lumea din care fac parte. Emoţiile, chiar dacă importante, sunt mereu duse în plan secund, încerc să le ţin sub control cât pot de mult...
...În ceea ce mă priveşte, sculptura se autocreează; sunt doar un martor care urmăreşte cu mult interes tot ce-i apare în faţa ochilor.”- susține artistul.
„Sculptura lui Constantin Ținteanu pare a reface puntea , peste milenii, între confesiunea omului arhetipal, heraldica medievală și protecția fizico-simbolică a viitorului. Asemenea unui ritual de inițiere, Arheologica cuprinde straturi de viețuire și evoluție, o oglindă inversată de sus în jos care aduce cu sine sentimentul de unitate cu întregul dar și cel de viețuire coordonată, ierarhizată, în care amprentele existenței umane sunt asemenea unor ample țesături de rețele. Subliniind existența unui embrion al umanității pe suprafața pietrei, Constantin Ținteanu recrează tiparele ciclice ale umanității.” (Maria Bilașevschi)