MSTR Mihai Şurubaru ,
Mare Scotocitor al Timpului Trecut
Mare Scotocitor al Timpului Trecut
7 martie 2023
Regizorul și scriitorul Mihai Șurubaru și-a lansat la Tărgul de carte „Gaudeamus”cel de al IV-lea volum de proză scurtă, povestiri pline de haz și de subînțelesuri, volum așezat în calea nuvelelor și strigoniilor sale ! Mihai Șurubaru, un autor … diversificat, reușește să pună cuvîntul în competiție cu trăirea, are ambiția în anii mileniului al treilea al existenței noastre efemere să publice în ritm susținut relatînd întîmplări din viața sa sau ale altora, într-o concepție artistică proprie și bine conturată. Devine propriul judecător pseudo-justițiar, complice cu el însuși și cu celelate personaje în această experiență epică pe care o parcurge ca un căutător al sensurilor existențiale ascunse sau misterioase. Trecutul devine producător de amintiri, mitizant, actual, dar cu plecări în lumi magice sau paralele, cu vise și cu întoarceri în amintire. Viziunile sale au anvergură subiectivă, impactul empatic cu elementaritatea, cu lumea apare într-o frenezie de trăiri imediate.
Povestirile sale par ale unui peregrin ce colindă prin lume atent la fiecare pas, făcînd un exercițiu al lucidității prin care își reevaluează propriul destin situat în orizontul misterului. Proza scurtă a lui Mișu Șurubaru, deopotrivă reală și ficțională. este bine selectată și te face să simți că intri într-o poveste pasionantă plină de răspîntii și răsturnări de situație.
Cititorul se simte atras ca de un joc a destinului la care devine părtaș fără să își dea seama decît tîrziu, spre final, după ce a parcurs volumul. Proza sa pare o realitate paralelă cu realitatea, dar e scrisă cu umor, cu inteligență artistică, cu complicitatea naratorului. Sînt povestiri din spațiul românesc, sau de aiurea, depășind granița iluzoriului, povestiri cu miez. Citindu-l, te întrebi cine este enigmaticul Mihai Șurubaru, asta dacă nu îl cunoști. V-am convins ? Cărțile pot fi găsite și la librăria Humanitas și la cartea prin poștă, atenționează autorul.
Ultimul volum din ,,tetralogia strigoniană” este ,,Strigonia Imperialis” care redă călătoria lui Pelegrini, secondat de atotștiutorul Euridice prin marile imperii ale Europei, care conform legilor naturii, s-au născut, au trăit și au murit :
- ,,Imperiul de Otel” este istoria Reich-urilor Germane.
- ,,Imperiul Crinilor” este povestea Imperiilor Franței.
- ,,Imperiul Naval” este Imperiul Marii Britanii.
- ,,Imperiul de argint” este istoria Imperiului Spaniol.
- ,,Imperiul Muzical” este istoria Imperiului Austriac.
Liliana Popa: După apariția „Dicționarul realizatorilor filmului de animație românesc” în 2014 apare o culegere de nuvele umoristico-fantastice în 2019 volumul „Arcanele strigoniei”, volum pe care l-am și prezentat împreună cu Aura Christi și Nicolae Modreanu la lansare, în Librăria Eminescu din București. Și de atunci volumele strigoniene au apărut anual dar fiecare „In illo tempor:”în 2020 „Strigonia virală”, „Strigonia proxima”, în 2021 și „Strigonia Imperialis” în 2022, lansată la Tîrgul de carte Gaudeamus.
Care a fost conceptul epopeei strigoniada ? O călătorie prin cele 5 continenete, prin foste imperiii ?
Mihai Șurubaru: Fiind un mare iubitor de istorie și mitologie, încă din copilărie, am observat momente și decizii ale unor mari oameni de stat sau chiar ale unor state și imperii, ce erau în afara logicii! Acest lucru m-a pus pe gânduri și după ce am citit „Secundele Astrale ale Omenirii” de Stefan Zwig, mi-am dat seama că în afara deciziilor umane mai acționează și alte forte malefice, care împiedică binele în favoarea absurdului și a entropiei! Am numit aceste forte, nevăzute și neauzite, forte Strigoniene! Acestea aparținând unei lumi necunoscute nouă!
Liliana Popa: Avem de-a face cu o ars combinatoria la poarta unui templu cu adevări reale și ezoterice, de unde începe călătoria...Suspansul și imprevizibilul cu subtilități orientale sau de oriunde, comparațiile poartă cititorul într-un univers pe care nu vrea să îl mai părăsească...De unde preocuparea pentru ezoterism, legende, prizonier al altor timpuri ?
Mihai Șurubaru:Totul începe din copilărie și se va sfârși odată cu mine! De multe ori cred că am devenit ținta Strigoniei, alteori cred că chiar eu sunt Strigonia personificată!
Liliana Popa: Sînteți un ...nuvelist, un creator de proză scurtă instruit la școala lui Caragiale, Urmuz, Borges, Giambattista Pinaresi....
Mihai Șurubaru: Mai trebuie amintiți Ilf și Petrov cu „Atitudine disprețuitoare față de stomac” și pe SveJk-ul lui Jaroslav Hasec! Am studiat mult atât istoria cât și umorul universal! De multe ori trăiesc cu impresia că Universul își bate joc de noi!
Liliana Popa:Teatrologia construită după concept propriu și tipic are întoarceri misterioase, resurecții....
Mihai Șurubaru: După cum stiți, istoria este ca o spirală care trece prin același punct cu o diferență de timp! Totul se repetă la intervale de timp neprecizate și nealeatorii, ca și cutremurele, dar nimeni nu învață nimic! Se pare că fiecare generație uită greșelile celei antecesoare!
Liliana Popa: Ați devenit un homo ludens strigoniensis, un deschizător de uși nedeschise de secole, un fel de șperaclu fermecat ce deschide, seifuri, arhive...
Mihai Șurubaru: Nu pot spune că am un șperaclu, dar bănuiesc că, fără a avea dovezi materiale, am „iarba fiarelor”! Pot trăi imaginativ și în present și în trecut! Este o calitate a mea verificată în timp! Tot ceeace scriu este o dedublare a mea în care trecutul și prezentul sunt congruente!
Liliana Popa: Lupta dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună este una dintre condițiile prozei dumneavoastră ?
Mihai Șurubaru: De curând a avut loc la Târgul de Carte Gaudamus, lansarea vol.IV din Epopeea Strigoniană - STRIGONIA IMPERIALIS - o continuare a călătoriei mele în lumea imaginară a Strigoniei! Acum lucrez la vol.V - STRIGONIA ÎNDEPĂRTATĂ - pe care sper să-l lansez anul acesta tot la Târgul de Carte Gaudamus din toamnă!
Liliana Popa: Ochiul critic al dvs se oprește asupra solului României pe care îl ipostaziați la nivel uman, artistic, istoric
Mihai Șurubaru: Am fost atras de mic de locuri magice ca: podul casei, care ascundea lucruri tainice - cărți interzise, o sabie cu teacă ruginită, o cască nemțească, un binoclu și o baionetă. O data, într-un cotlon întunecat al podului am văzut sclipind doi luciferici. M-am îngrozit la gândul că Satan și-a făcut dormitor chiar în podul casei noastre! Mama m-a liniștit spunându-mi că aceea sunt ochii pisici noastre care tocmai născuse. Și pivnița casei ascundea printer poloboace și borcane cu murături, un obiect magic vorbitor - radioul Blaumpunkt - la care tata, sub pretextul că se duce să scoată vin cu furtunul, asculta BBC - ul! De asemenea, Cimitirul Viișoara era un alt loc magic. Nu-mi era prea clar cu ce se ocupă morții prin cripte și cavouri. Pentru mine, ziua se odihneau, iar noaptea dănțuiau printer cruci. Eu am organizat, cu un grup de copii, o pândă pentru ai prinde pe morți în fapt. După miezul nopți când se auzeau zgomote de lespezi de marmură mișcate din loc, câinii cimitirului ne-a dejucat planurile. Tocmai cans să se producă misteriosul eveniment, câinii ne-au atacat cu turbare! Am sărit în viteză un gard de beton de 2m înălțime. În ultimul an la Liceul de Arte din Ploiești, am avut o frumoasă și inteligentă iubită, Anca, care m-a dus în mare taină la o prietenă unde am participat la o ședință de spiritism. Anca era mediumul, iar spiritul era al lui Hașdeu. Mi-a explicat că Hașdeu răspundea cu celeritate chemării ei, deoarece semăna bine cu fica lui Iulia. Deși la început am fost suspicios, pe măsură ce paharul se aseza pe o literă sau o cifră a tablei Oeja, rămâneam uluit de răspunsurile la întrebările puse de mine! De atunci sunt mult mai îngăduitor cu veridicitatea spiritismului!
Liliana Popa: În Strigonia Virală e o panoramă a unor întîmplări recente și de aproape...
Mihai Șurubaru: Așa cum Strigonia este un tărâm ce nu figurează pe nici o hartă, dar acționează puternic și nevăzut la fel ca gravitația, poate fi totuși intuit după efectele ei perturbatorii! Dacă lucrurile merg bine și din ceva și din nimic, binele devine rău, dacă linia dreaptă devine brusc ondulată sau dacă două paralele se întâlnesc avem deaface cu un fenomen Strigonian! Dacă îți vine prin poștă factura la lumina pe ultimii 5 ani sau dacă liftul se blochează tocmai când tu aduci de la piață sacul cu varză pentru murat, să ști că Strigonia „a pus ochii pe tine”! Dacă vrei să scapi, închizându-te în casă, tot nu ai scăpare! Te prinde în somn și vor începe coșmarurile nopții! Strigonia devine virală atacând și prezentul și trecutul! Ea nu se mulțumește cu indivizi sau cu colectivități, atacă societăți întregi sau chiar Imperii!
Liliana Popa: Există teama pericolului întoarcerii spre trecut cînd ați scris Strigonia Virală ? Cît relativism există în povestiri ?
Mihai Șurubaru: Totdeauna prezentul se construiește pe trecut, la fel cum viitorul se clădește pe present! Primul care observă relativismul este însuși Hamlet, care privind ticva lui Yorik și exclamă celebrul „A fi sau a nu fi”! Este același lucru cu pisica lui Schrodinger, care observă că pisica închisă într-o cutie, împreună cu un pistol, ea poate fi și vie și moartă, cu condiția să nu deschizi cutia! Einștein extinde această relativitate a cunoașterii în tot cosmosul!
Liliana Popa: Care este realitatea din teatrologia scrisă ?
Mihai Șurubaru: Realitatea este de multe ori greu de disjuns! De multe ori trăim în ireal și suntem convinși că așa este realitatea! Vezi comunismul, care aproape un secol a reușit să creeze o realitate falsă! Neavând cum să-ți ofere o bunăstare material datorită unei istorii care desi eroică dar nefericită, îți oferea un viitor luminos! Pentru a nu avea termen de comparație, orice informație dintr-o altfel de lume, a bunăstării și libertății, era înlocuită cu o lume idealist, fără formă și conținut, în care viitorul din ce în ce mai depărtat era ca paiele în fața măgarului, la care el nu poate ajunge. Oricât ar merge spre șomoiogul de paie, acestea se îndepărtează de el cu aceeași viteză! „Viitorul de aur” aparține viitorului și niciodată prezentului!
Liliana Popa:Povestirile fantastice dau impresia că sînt desprinse de real, așa este ?
Mihai Șurubaru: Toată copilăria și adolescența mea s-au petrecut într-o lume magică, care a continuat sub alte forme mult mai sophisticate. O parte din tinerețe am fost proiectant de vase sub presiune la Combinatul Brazi. Am lucrat deci într-o lume a riglei de calcul, deci a preciziei. Nu era pentru mine așa ceva! Un anunț, precum că Studioul Animafilm organizează un concurs pentru viitori animatori, mi-a schimbat viața. Am luat concursul, am fost angajat și din lumea reală și precisă, am aterizat într-o lume cu adevărat magică - șoriceii vorbeau, motanii îi fugăreau, Mihaela adormea copii, iar Bălănel și Mihaunel complotau! Aici am întâlnit un regizor cu adevărat Strigonian - Ion Truică, artistul simbolurilor! În sfârșit îmi găsisem traseul. Mai târziu am fost autorul propriilor filme! După această perioadă în care publicul vede tot felul de viețuitoare desenate, care se comport ca oamenii, unde magia mișcării lor provoacă uluirea spectatorilor, totul a dispărut ca o vrajă - Revoluția din Decembrie 1989 a schimbat lumea! Adio iepurași filosofi, adio gărgărițe înțelepte, adio șorocei viteji! Din nou magia s-a risipit și din nou barosul realității ne-a lovit în creștet! Am reușit să supraviețuiesc cu ajutorul unor parteneri spanioli și al unor foști colegi unguri! Centrul Național al Cinematografiei a organizat un concurs de șcenarii cu finanțare de la Ministerul Culturii! Scenariul meu „O zi din viața lui Ionescu” a câștigat finanțarea, iar filmul a luat „Premiul pentru cel mai bun film de animație”! Acesta a fost cântecul meu de lebădă și pentru că îmi scriam singur scenariile și colaboram cu mai multe ziare și reviste în care eseurile mele erau appreciate, m-am hotărât să mă dedic scrisului. Așa a apărut primul volum din suita Strigoniană - „ARCANELE STRIGONIEI”! Acest volum a atras atenția criticii, iar câteva recenzii appreciative m-au convins să continui!
Liliana Popa: Care va fi următoarea strigonie a epopeii ?
Mihai Șurubaru:Din studiul istoriei, fără a fi însă istoric profesionist, am descoperit multe situații absurde, care nu pot avea o altă explicație decât intervenția malefică a forțelor Strigoniene! Acum, am ajuns la vol.V - „STRIGONIA ÎNDEPĂRTATĂ”, pe care sper să-l termin în această toamnă! Cu acesta se va sfârși și însărcinarea mea de „Mare Scotocitor al Timpului Trecut” (MSTT). Pentru viitor, numai Bunul Dumnezeu știe!
Liliana Popa
Regizorul și scriitorul Mihai Șurubaru și-a lansat la Tărgul de carte „Gaudeamus”cel de al IV-lea volum de proză scurtă, povestiri pline de haz și de subînțelesuri, volum așezat în calea nuvelelor și strigoniilor sale ! Mihai Șurubaru, un autor … diversificat, reușește să pună cuvîntul în competiție cu trăirea, are ambiția în anii mileniului al treilea al existenței noastre efemere să publice în ritm susținut relatînd întîmplări din viața sa sau ale altora, într-o concepție artistică proprie și bine conturată. Devine propriul judecător pseudo-justițiar, complice cu el însuși și cu celelate personaje în această experiență epică pe care o parcurge ca un căutător al sensurilor existențiale ascunse sau misterioase. Trecutul devine producător de amintiri, mitizant, actual, dar cu plecări în lumi magice sau paralele, cu vise și cu întoarceri în amintire. Viziunile sale au anvergură subiectivă, impactul empatic cu elementaritatea, cu lumea apare într-o frenezie de trăiri imediate.
Povestirile sale par ale unui peregrin ce colindă prin lume atent la fiecare pas, făcînd un exercițiu al lucidității prin care își reevaluează propriul destin situat în orizontul misterului. Proza scurtă a lui Mișu Șurubaru, deopotrivă reală și ficțională. este bine selectată și te face să simți că intri într-o poveste pasionantă plină de răspîntii și răsturnări de situație.
Cititorul se simte atras ca de un joc a destinului la care devine părtaș fără să își dea seama decît tîrziu, spre final, după ce a parcurs volumul. Proza sa pare o realitate paralelă cu realitatea, dar e scrisă cu umor, cu inteligență artistică, cu complicitatea naratorului. Sînt povestiri din spațiul românesc, sau de aiurea, depășind granița iluzoriului, povestiri cu miez. Citindu-l, te întrebi cine este enigmaticul Mihai Șurubaru, asta dacă nu îl cunoști. V-am convins ? Cărțile pot fi găsite și la librăria Humanitas și la cartea prin poștă, atenționează autorul.
Ultimul volum din ,,tetralogia strigoniană” este ,,Strigonia Imperialis” care redă călătoria lui Pelegrini, secondat de atotștiutorul Euridice prin marile imperii ale Europei, care conform legilor naturii, s-au născut, au trăit și au murit :
- ,,Imperiul de Otel” este istoria Reich-urilor Germane.
- ,,Imperiul Crinilor” este povestea Imperiilor Franței.
- ,,Imperiul Naval” este Imperiul Marii Britanii.
- ,,Imperiul de argint” este istoria Imperiului Spaniol.
- ,,Imperiul Muzical” este istoria Imperiului Austriac.
Liliana Popa: După apariția „Dicționarul realizatorilor filmului de animație românesc” în 2014 apare o culegere de nuvele umoristico-fantastice în 2019 volumul „Arcanele strigoniei”, volum pe care l-am și prezentat împreună cu Aura Christi și Nicolae Modreanu la lansare, în Librăria Eminescu din București. Și de atunci volumele strigoniene au apărut anual dar fiecare „In illo tempor:”în 2020 „Strigonia virală”, „Strigonia proxima”, în 2021 și „Strigonia Imperialis” în 2022, lansată la Tîrgul de carte Gaudeamus.
Care a fost conceptul epopeei strigoniada ? O călătorie prin cele 5 continenete, prin foste imperiii ?
Mihai Șurubaru: Fiind un mare iubitor de istorie și mitologie, încă din copilărie, am observat momente și decizii ale unor mari oameni de stat sau chiar ale unor state și imperii, ce erau în afara logicii! Acest lucru m-a pus pe gânduri și după ce am citit „Secundele Astrale ale Omenirii” de Stefan Zwig, mi-am dat seama că în afara deciziilor umane mai acționează și alte forte malefice, care împiedică binele în favoarea absurdului și a entropiei! Am numit aceste forte, nevăzute și neauzite, forte Strigoniene! Acestea aparținând unei lumi necunoscute nouă!
Liliana Popa: Avem de-a face cu o ars combinatoria la poarta unui templu cu adevări reale și ezoterice, de unde începe călătoria...Suspansul și imprevizibilul cu subtilități orientale sau de oriunde, comparațiile poartă cititorul într-un univers pe care nu vrea să îl mai părăsească...De unde preocuparea pentru ezoterism, legende, prizonier al altor timpuri ?
Mihai Șurubaru:Totul începe din copilărie și se va sfârși odată cu mine! De multe ori cred că am devenit ținta Strigoniei, alteori cred că chiar eu sunt Strigonia personificată!
Liliana Popa: Sînteți un ...nuvelist, un creator de proză scurtă instruit la școala lui Caragiale, Urmuz, Borges, Giambattista Pinaresi....
Mihai Șurubaru: Mai trebuie amintiți Ilf și Petrov cu „Atitudine disprețuitoare față de stomac” și pe SveJk-ul lui Jaroslav Hasec! Am studiat mult atât istoria cât și umorul universal! De multe ori trăiesc cu impresia că Universul își bate joc de noi!
Liliana Popa:Teatrologia construită după concept propriu și tipic are întoarceri misterioase, resurecții....
Mihai Șurubaru: După cum stiți, istoria este ca o spirală care trece prin același punct cu o diferență de timp! Totul se repetă la intervale de timp neprecizate și nealeatorii, ca și cutremurele, dar nimeni nu învață nimic! Se pare că fiecare generație uită greșelile celei antecesoare!
Liliana Popa: Ați devenit un homo ludens strigoniensis, un deschizător de uși nedeschise de secole, un fel de șperaclu fermecat ce deschide, seifuri, arhive...
Mihai Șurubaru: Nu pot spune că am un șperaclu, dar bănuiesc că, fără a avea dovezi materiale, am „iarba fiarelor”! Pot trăi imaginativ și în present și în trecut! Este o calitate a mea verificată în timp! Tot ceeace scriu este o dedublare a mea în care trecutul și prezentul sunt congruente!
Liliana Popa: Lupta dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună este una dintre condițiile prozei dumneavoastră ?
Mihai Șurubaru: De curând a avut loc la Târgul de Carte Gaudamus, lansarea vol.IV din Epopeea Strigoniană - STRIGONIA IMPERIALIS - o continuare a călătoriei mele în lumea imaginară a Strigoniei! Acum lucrez la vol.V - STRIGONIA ÎNDEPĂRTATĂ - pe care sper să-l lansez anul acesta tot la Târgul de Carte Gaudamus din toamnă!
Liliana Popa: Ochiul critic al dvs se oprește asupra solului României pe care îl ipostaziați la nivel uman, artistic, istoric
Mihai Șurubaru: Am fost atras de mic de locuri magice ca: podul casei, care ascundea lucruri tainice - cărți interzise, o sabie cu teacă ruginită, o cască nemțească, un binoclu și o baionetă. O data, într-un cotlon întunecat al podului am văzut sclipind doi luciferici. M-am îngrozit la gândul că Satan și-a făcut dormitor chiar în podul casei noastre! Mama m-a liniștit spunându-mi că aceea sunt ochii pisici noastre care tocmai născuse. Și pivnița casei ascundea printer poloboace și borcane cu murături, un obiect magic vorbitor - radioul Blaumpunkt - la care tata, sub pretextul că se duce să scoată vin cu furtunul, asculta BBC - ul! De asemenea, Cimitirul Viișoara era un alt loc magic. Nu-mi era prea clar cu ce se ocupă morții prin cripte și cavouri. Pentru mine, ziua se odihneau, iar noaptea dănțuiau printer cruci. Eu am organizat, cu un grup de copii, o pândă pentru ai prinde pe morți în fapt. După miezul nopți când se auzeau zgomote de lespezi de marmură mișcate din loc, câinii cimitirului ne-a dejucat planurile. Tocmai cans să se producă misteriosul eveniment, câinii ne-au atacat cu turbare! Am sărit în viteză un gard de beton de 2m înălțime. În ultimul an la Liceul de Arte din Ploiești, am avut o frumoasă și inteligentă iubită, Anca, care m-a dus în mare taină la o prietenă unde am participat la o ședință de spiritism. Anca era mediumul, iar spiritul era al lui Hașdeu. Mi-a explicat că Hașdeu răspundea cu celeritate chemării ei, deoarece semăna bine cu fica lui Iulia. Deși la început am fost suspicios, pe măsură ce paharul se aseza pe o literă sau o cifră a tablei Oeja, rămâneam uluit de răspunsurile la întrebările puse de mine! De atunci sunt mult mai îngăduitor cu veridicitatea spiritismului!
Liliana Popa: În Strigonia Virală e o panoramă a unor întîmplări recente și de aproape...
Mihai Șurubaru: Așa cum Strigonia este un tărâm ce nu figurează pe nici o hartă, dar acționează puternic și nevăzut la fel ca gravitația, poate fi totuși intuit după efectele ei perturbatorii! Dacă lucrurile merg bine și din ceva și din nimic, binele devine rău, dacă linia dreaptă devine brusc ondulată sau dacă două paralele se întâlnesc avem deaface cu un fenomen Strigonian! Dacă îți vine prin poștă factura la lumina pe ultimii 5 ani sau dacă liftul se blochează tocmai când tu aduci de la piață sacul cu varză pentru murat, să ști că Strigonia „a pus ochii pe tine”! Dacă vrei să scapi, închizându-te în casă, tot nu ai scăpare! Te prinde în somn și vor începe coșmarurile nopții! Strigonia devine virală atacând și prezentul și trecutul! Ea nu se mulțumește cu indivizi sau cu colectivități, atacă societăți întregi sau chiar Imperii!
Liliana Popa: Există teama pericolului întoarcerii spre trecut cînd ați scris Strigonia Virală ? Cît relativism există în povestiri ?
Mihai Șurubaru: Totdeauna prezentul se construiește pe trecut, la fel cum viitorul se clădește pe present! Primul care observă relativismul este însuși Hamlet, care privind ticva lui Yorik și exclamă celebrul „A fi sau a nu fi”! Este același lucru cu pisica lui Schrodinger, care observă că pisica închisă într-o cutie, împreună cu un pistol, ea poate fi și vie și moartă, cu condiția să nu deschizi cutia! Einștein extinde această relativitate a cunoașterii în tot cosmosul!
Liliana Popa: Care este realitatea din teatrologia scrisă ?
Mihai Șurubaru: Realitatea este de multe ori greu de disjuns! De multe ori trăim în ireal și suntem convinși că așa este realitatea! Vezi comunismul, care aproape un secol a reușit să creeze o realitate falsă! Neavând cum să-ți ofere o bunăstare material datorită unei istorii care desi eroică dar nefericită, îți oferea un viitor luminos! Pentru a nu avea termen de comparație, orice informație dintr-o altfel de lume, a bunăstării și libertății, era înlocuită cu o lume idealist, fără formă și conținut, în care viitorul din ce în ce mai depărtat era ca paiele în fața măgarului, la care el nu poate ajunge. Oricât ar merge spre șomoiogul de paie, acestea se îndepărtează de el cu aceeași viteză! „Viitorul de aur” aparține viitorului și niciodată prezentului!
Liliana Popa:Povestirile fantastice dau impresia că sînt desprinse de real, așa este ?
Mihai Șurubaru: Toată copilăria și adolescența mea s-au petrecut într-o lume magică, care a continuat sub alte forme mult mai sophisticate. O parte din tinerețe am fost proiectant de vase sub presiune la Combinatul Brazi. Am lucrat deci într-o lume a riglei de calcul, deci a preciziei. Nu era pentru mine așa ceva! Un anunț, precum că Studioul Animafilm organizează un concurs pentru viitori animatori, mi-a schimbat viața. Am luat concursul, am fost angajat și din lumea reală și precisă, am aterizat într-o lume cu adevărat magică - șoriceii vorbeau, motanii îi fugăreau, Mihaela adormea copii, iar Bălănel și Mihaunel complotau! Aici am întâlnit un regizor cu adevărat Strigonian - Ion Truică, artistul simbolurilor! În sfârșit îmi găsisem traseul. Mai târziu am fost autorul propriilor filme! După această perioadă în care publicul vede tot felul de viețuitoare desenate, care se comport ca oamenii, unde magia mișcării lor provoacă uluirea spectatorilor, totul a dispărut ca o vrajă - Revoluția din Decembrie 1989 a schimbat lumea! Adio iepurași filosofi, adio gărgărițe înțelepte, adio șorocei viteji! Din nou magia s-a risipit și din nou barosul realității ne-a lovit în creștet! Am reușit să supraviețuiesc cu ajutorul unor parteneri spanioli și al unor foști colegi unguri! Centrul Național al Cinematografiei a organizat un concurs de șcenarii cu finanțare de la Ministerul Culturii! Scenariul meu „O zi din viața lui Ionescu” a câștigat finanțarea, iar filmul a luat „Premiul pentru cel mai bun film de animație”! Acesta a fost cântecul meu de lebădă și pentru că îmi scriam singur scenariile și colaboram cu mai multe ziare și reviste în care eseurile mele erau appreciate, m-am hotărât să mă dedic scrisului. Așa a apărut primul volum din suita Strigoniană - „ARCANELE STRIGONIEI”! Acest volum a atras atenția criticii, iar câteva recenzii appreciative m-au convins să continui!
Liliana Popa: Care va fi următoarea strigonie a epopeii ?
Mihai Șurubaru:Din studiul istoriei, fără a fi însă istoric profesionist, am descoperit multe situații absurde, care nu pot avea o altă explicație decât intervenția malefică a forțelor Strigoniene! Acum, am ajuns la vol.V - „STRIGONIA ÎNDEPĂRTATĂ”, pe care sper să-l termin în această toamnă! Cu acesta se va sfârși și însărcinarea mea de „Mare Scotocitor al Timpului Trecut” (MSTT). Pentru viitor, numai Bunul Dumnezeu știe!
Liliana Popa
