Agnes Andrei: nevăzutul devine real
19 februarie 2023
Agnes Andrei face parte dintre artiștii vizuali care pictează în fiecare zi...Dialogul său plastic este clar, un spectacol al frumosului, idiferent dacă e pesagistică, portretistică sau natură statică.Unele lucrări par reveniri repetate, dar sînt propriile-i reevaluări de-a lungul timpului. Florile ei trăiesc, au parfumuri și sînt gata să plece în pas de menuet...Formele sînt delimitate direct în culoare. Flori, fructe, vegetații, cerul, norii, pădurea, se înscriu printre preferințele pictoriței, dar mai ales macii o fascinează și ne fascinează, oferind o anumită savoare.
Un nor, o rază, o iluminare schimbă peisajul filtrînd nudurile naturii contemplativ.
Grafia clasică, inspirată, tușele puternice dar și finețea lor, jocul între decorativ și pictural te fac să te oprești în fața fiecărei lucrări și să te întrebi unde, în ce anotimp a creat....
Alternanța de tonuri, de planuri, practici coloristice, cu note de mare luminozitate, alternează, aduce note de echilibru, grație intervențiilor coloristice temporizate. Artista știe și își regizează componistic și chromatic fiecare trăsătură de penel și în final compoziția poartă „marca” Agnes Andrei .
Culori muzicale, ce încîntă, frumoase, pastelate, precum o harfă orfică, mante, tonuri, toate țin de dinamica proprie.
Lucrările Agnesei Andrei au o structură și o vibrație care primesc lumina și o oferă înapoi privitorului, depășind ramele tabloului...
Peisajele au și ceva oniric, de vis, există un dramatism în colorit, în tensiunea dată de liniile curbe, un modelaj de la închis la deschis, la clar-obscur. Figurativ și non-figurativ printr-o coerenţă a formelor, iar motivul nu mai este motiv, măiestria este cea care hotărăște și nevăzutul devine real.
Am cunoscut-o pe Agnes Andrei la Muzeul Cotroceni, unde în cadrul expoziției „File de istorie” a venit cu o lucrare actuală, legată de războiul ce nu se mai încheie, intitulată „Ziua Victoriei „, de o mare acuratețe și dramatism.. Și iată cum am vizualizat eu lucrarea domneiei sale: „Cerul incandescent, flamboaiant dar nu datoriă vreunui răsărit sau apus ci din cauza exploziilor, a bombelor, pămîntul ars, cenușiu, pe care nu se mai văd decît bombe, dărîmături, sîrmă ghimpată și un steag, doar un steag, rămas drept și el înnegrit, ca un simbol al sfîrșitului... În centrul tabloului se află un tînăr cu cască militară ce privește spre cerul sfîșiat de luminile războiului...
Lucrarea Agnesei Andrei este o filă din istoria de azi, dintr-un război pe care cu toții îl dorim încheiat, dornici de pace și normalitate, de frumusețile de pînă mai de ieri....”
În expoziția colectivă „Povesti de Bucuresti” de la Muzeul Cotroceni Agnes Andrei a fost prezentă cu compoziția „Strada Speranței”- desen bine lucrat acuarelă - un colț din București. Stil realist, clasic, ceea ce nu e chiar ușor avînd în vedere tehnicile acuarelei. O casă în lumini autumnale plină de farmesc, de mister.Agnes Andrei preocupată de construcția plastică a motivului, pictural, de logica riguroasă a compoziției. Se simte un temperament energic, dinamic însoțit de o mare sensibilitate. Agnes Andrei pictează în stilc clasic, tușele puternice sînt completate de cele subțiri ce aceentuează detalii. Are o libertate a execuției o subtilă înțelegere a atmosferei, o acuratețe a desenului cînd redă ceva din natură, o strălucire a luminii cerurilor senine sau înnorate.
Liliana Popa
Agnes Andrei face parte dintre artiștii vizuali care pictează în fiecare zi...Dialogul său plastic este clar, un spectacol al frumosului, idiferent dacă e pesagistică, portretistică sau natură statică.Unele lucrări par reveniri repetate, dar sînt propriile-i reevaluări de-a lungul timpului. Florile ei trăiesc, au parfumuri și sînt gata să plece în pas de menuet...Formele sînt delimitate direct în culoare. Flori, fructe, vegetații, cerul, norii, pădurea, se înscriu printre preferințele pictoriței, dar mai ales macii o fascinează și ne fascinează, oferind o anumită savoare.
Un nor, o rază, o iluminare schimbă peisajul filtrînd nudurile naturii contemplativ.
Grafia clasică, inspirată, tușele puternice dar și finețea lor, jocul între decorativ și pictural te fac să te oprești în fața fiecărei lucrări și să te întrebi unde, în ce anotimp a creat....
Alternanța de tonuri, de planuri, practici coloristice, cu note de mare luminozitate, alternează, aduce note de echilibru, grație intervențiilor coloristice temporizate. Artista știe și își regizează componistic și chromatic fiecare trăsătură de penel și în final compoziția poartă „marca” Agnes Andrei .
Culori muzicale, ce încîntă, frumoase, pastelate, precum o harfă orfică, mante, tonuri, toate țin de dinamica proprie.
Lucrările Agnesei Andrei au o structură și o vibrație care primesc lumina și o oferă înapoi privitorului, depășind ramele tabloului...
Peisajele au și ceva oniric, de vis, există un dramatism în colorit, în tensiunea dată de liniile curbe, un modelaj de la închis la deschis, la clar-obscur. Figurativ și non-figurativ printr-o coerenţă a formelor, iar motivul nu mai este motiv, măiestria este cea care hotărăște și nevăzutul devine real.
Am cunoscut-o pe Agnes Andrei la Muzeul Cotroceni, unde în cadrul expoziției „File de istorie” a venit cu o lucrare actuală, legată de războiul ce nu se mai încheie, intitulată „Ziua Victoriei „, de o mare acuratețe și dramatism.. Și iată cum am vizualizat eu lucrarea domneiei sale: „Cerul incandescent, flamboaiant dar nu datoriă vreunui răsărit sau apus ci din cauza exploziilor, a bombelor, pămîntul ars, cenușiu, pe care nu se mai văd decît bombe, dărîmături, sîrmă ghimpată și un steag, doar un steag, rămas drept și el înnegrit, ca un simbol al sfîrșitului... În centrul tabloului se află un tînăr cu cască militară ce privește spre cerul sfîșiat de luminile războiului...
Lucrarea Agnesei Andrei este o filă din istoria de azi, dintr-un război pe care cu toții îl dorim încheiat, dornici de pace și normalitate, de frumusețile de pînă mai de ieri....”
În expoziția colectivă „Povesti de Bucuresti” de la Muzeul Cotroceni Agnes Andrei a fost prezentă cu compoziția „Strada Speranței”- desen bine lucrat acuarelă - un colț din București. Stil realist, clasic, ceea ce nu e chiar ușor avînd în vedere tehnicile acuarelei. O casă în lumini autumnale plină de farmesc, de mister.Agnes Andrei preocupată de construcția plastică a motivului, pictural, de logica riguroasă a compoziției. Se simte un temperament energic, dinamic însoțit de o mare sensibilitate. Agnes Andrei pictează în stilc clasic, tușele puternice sînt completate de cele subțiri ce aceentuează detalii. Are o libertate a execuției o subtilă înțelegere a atmosferei, o acuratețe a desenului cînd redă ceva din natură, o strălucire a luminii cerurilor senine sau înnorate.
Liliana Popa
