Ce ne facem cu Dostoievski?
3 noiembrie 2022
Dostoievski este probabil cel mai îndrăgit romanicer rus care a existat vreodată, poate doar cu excepția lui Tolstoi. Cu toate acestea, în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei presa a semnalat câteva situații în care au fost anulate cursuri sau conferințe despre scriitori ruși. Aceste reacții sunt excesive și, în fond, destul de stupide, dar ridică o problemă importantă: există la unii dintre acești autori idei sau concepții cu consecințe nefaste?
Din acest punct de vedere cazul lui Dostoievski este poate cel mai interesant, fiind vorba de unul dintre marile genii ale literaturii universale, acuzat însă de naționalism exacerbat, antisemitism, panslavism, imperialism, mesianism, xenofobie, antioccidentalism.
Theodor Paleologu va ține un curs despre aceste poziții mai „controversate” ale marelui scriitor rus. Intenția noastră nu este nici să-l apărăm pe Dostoievski de asemenea critici, nici să-l judecăm după criteriile de azi, ci să înțelegem natura, importanța și consecințele acestor concepții. Cursul va avea loc în data de 11 noiembrie, chiar în data în care se împlinesc 201 ani de la nașterea lui Dostoievski.
În cele din urmă, ce ne facem cu Dostoievski?
Toate bune!
Joshua Pandele,
Vornicul Casei Paleologu
Comunicatul de la Casa Paleologu, pe care-l publicăm cu plăcere, sugerându-vă să încercaţi să fiţi acceptaţi şi să participaţi, ne-a oferit posibilitatea să ataşăm câteva aprecieri pe care mari sciitori ruşi le-au formulat (PdA)
Cum își caracterizează marii clasici ruși propriul popor:
Aleksei Tolstoi:
„Moscovia - Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”.
F. M. Dostoievski:
„Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur si simplu, totul. Din batjocură”.
Mihail Bulgakov:
„Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”.
Maxim Gorki:
„Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.
Mihail Saltîkov-Scedrin:
„Dacă aş adormi, trezindu-mă după o sută de ani, şi m-ar întreba cineva ce se întâmplă în Rusia, aş raspunde fără să clipesc: beţie şi jafuri”.
Serghei Aksakov:
„Ah, cât de greu e să trăiești în Rusia, în acest centru plin de putoarea dezmățului trupesc și moral, loc al răutății, minciunii și ticăloșiilor”.
Ivan S. Turgheniev:
„Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”.
Ivan C. Șmeliov (gânditor ortodox):
„Un popor care urăște libertatea, adoră sclavia, iubește lanțurile la mâini și la picioare, întinat trupește și moralicește... pregătit în orice moment să murdărească totul și peste tot”.
Pușkin:
„Neam indiferent față de cea mai mică îndatorire a sa, la cea mai măruntă dreptate, la cel mai neînsemnat adevăr, popor care nu recunoaște demnitatea omului, nu recunoaște, în general, nici libertatea omenească, nici gândirea liberă... Vai, cât de scorțoasă este limba rusă!”
Vasili Rozanov:
„Nu suntem o națiune, ci un iad nebun”.
Alexandr Blok:
„Sufletul rus chinuit n-are putere să respire și nu trebuie să zboare”.
Zinaida Ghippius (poeta antibolșevică):
„Rusia - un imens spital psihiatric”.
Dostoievski este probabil cel mai îndrăgit romanicer rus care a existat vreodată, poate doar cu excepția lui Tolstoi. Cu toate acestea, în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei presa a semnalat câteva situații în care au fost anulate cursuri sau conferințe despre scriitori ruși. Aceste reacții sunt excesive și, în fond, destul de stupide, dar ridică o problemă importantă: există la unii dintre acești autori idei sau concepții cu consecințe nefaste?
Din acest punct de vedere cazul lui Dostoievski este poate cel mai interesant, fiind vorba de unul dintre marile genii ale literaturii universale, acuzat însă de naționalism exacerbat, antisemitism, panslavism, imperialism, mesianism, xenofobie, antioccidentalism.
Theodor Paleologu va ține un curs despre aceste poziții mai „controversate” ale marelui scriitor rus. Intenția noastră nu este nici să-l apărăm pe Dostoievski de asemenea critici, nici să-l judecăm după criteriile de azi, ci să înțelegem natura, importanța și consecințele acestor concepții. Cursul va avea loc în data de 11 noiembrie, chiar în data în care se împlinesc 201 ani de la nașterea lui Dostoievski.
În cele din urmă, ce ne facem cu Dostoievski?
Toate bune!
Joshua Pandele,
Vornicul Casei Paleologu
Comunicatul de la Casa Paleologu, pe care-l publicăm cu plăcere, sugerându-vă să încercaţi să fiţi acceptaţi şi să participaţi, ne-a oferit posibilitatea să ataşăm câteva aprecieri pe care mari sciitori ruşi le-au formulat (PdA)
Cum își caracterizează marii clasici ruși propriul popor:
Aleksei Tolstoi:
„Moscovia - Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”.
F. M. Dostoievski:
„Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur si simplu, totul. Din batjocură”.
Mihail Bulgakov:
„Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”.
Maxim Gorki:
„Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.
Mihail Saltîkov-Scedrin:
„Dacă aş adormi, trezindu-mă după o sută de ani, şi m-ar întreba cineva ce se întâmplă în Rusia, aş raspunde fără să clipesc: beţie şi jafuri”.
Serghei Aksakov:
„Ah, cât de greu e să trăiești în Rusia, în acest centru plin de putoarea dezmățului trupesc și moral, loc al răutății, minciunii și ticăloșiilor”.
Ivan S. Turgheniev:
„Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”.
Ivan C. Șmeliov (gânditor ortodox):
„Un popor care urăște libertatea, adoră sclavia, iubește lanțurile la mâini și la picioare, întinat trupește și moralicește... pregătit în orice moment să murdărească totul și peste tot”.
Pușkin:
„Neam indiferent față de cea mai mică îndatorire a sa, la cea mai măruntă dreptate, la cel mai neînsemnat adevăr, popor care nu recunoaște demnitatea omului, nu recunoaște, în general, nici libertatea omenească, nici gândirea liberă... Vai, cât de scorțoasă este limba rusă!”
Vasili Rozanov:
„Nu suntem o națiune, ci un iad nebun”.
Alexandr Blok:
„Sufletul rus chinuit n-are putere să respire și nu trebuie să zboare”.
Zinaida Ghippius (poeta antibolșevică):
„Rusia - un imens spital psihiatric”.
