2 februarie 2022
Cărți rare, ediții princeps, hârtii istorice, manuscrise, mărturii de colecție în corespondențe ale unor personalități celebre, ce provin din 7 colecții prestigioase, vor fi scoase la licitație marți, 15 februarie a.c., în cadrul unui eveniment dedicat hârtiilor valoroase - Licitația de Cărți, Manuscrise și Autografe.
Licitația începe cu o selecție specială de cărți celebre care poartă semnătura olografă a autorilor lor, scriitori români sau universali celebri, precum Mircea Eliade, Constantin Noica, Marin Preda, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, dar și Umberto Eco sau Waldorf Astor.
Astfel, remarcăm între exemplarele cu dedicație și semnate olograf ediția princeps a romanului exotic „Maitreyi” de Mircea Eliade, având un preț de pornire de 200 de euro. O altă piesă de mare însemnătate culturală este volumul „Poesii” de Mihai Eminescu din 1895, editat de S. Dimitriu și Matei Eminescu (fratele poetului) și „aprobată de Onor Minister al Instrucțiunei Publice și Cultelor”, având un preț de pornire de 1.000 de euro.
Din cele 7 colecții scoase la licitație face parte și ediția princeps „Pe oglinzi” a celebrului umanist italian Umberto Eco, ce poartă dedicația sa olografă. Piesa de colecție este datată 1985 și are un preț simbolic de pornire de doar 50 de euro. Printre raritățile licitației se numără și singura comedie scrisă în franceză de către Vasile Alecsandri. Ediția princeps „Bonetele contesei” poartă dedicația autorului către soția lui Alexandru Romalo, ministrul Cultelor în guvernul Mihail Kogălniceanu. Raritatea de colecție are prețul de pornire de 500 de euro, iar un alt exemplar se păstrează la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.
Licitația oferă colecționarilor accesul la o premieră pe piața românească de carte - scrisoarea trimisă de Emil Cioran, în care vorbește despre publicarea romanului „Pe culmile disperării” și dorința de a „... sesiza mai bine și mai direct ritmul interior al Germaniei noi”. Scrisoarea a fost scrisă de Cioran cu un an înaintea publicării celebrului roman și pentru care va lua Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Piesa inedită are un preț de pornire de doar 600 de euro.
Între cele mai impresionante exemplare din licitație se numără cărțile Reginei Maria - „Povestea vieții mele”, în trei volume, cu numeroase reproduceri fotografice în afara textului, care are un preț de pornire de doar 100 de euro, dar și cartea „Din viața Majestății sale Elisabeta”, care poartă dedicația olografă a Reginei Elisabeta și are un preț de pornire de doar 100 de euro.
Bibliofilii și colecționarii de corespondențe celebre au acces în cadrul licitației din 15 februarie la trei scrisori necunoscute ale lui Anton Pann trimise către muzicianul Gheorghe Ucenescu. Corespondența dintre cei doi a avut loc în urmă cu 168 de ani și poartă semnătura olografă a compozitorului muzicii imnului național al României. Raritatea extremă compusă din 6 file are un preț de pornire de 600 de euro. Însă, pentru doar 50 de euro preț de pornire va fi scoasă la licitație telegrama de mulțumire trimisă de regele Carol al II-lea către căpitanul Ion Postelnicu (ginerele ambasadorului francez Camille Blondel). Regele Carol al II-lea semna în 1938: „Mii mulțumiri pentru felicitările exprimate cu ocaziunea promulgării constituției”. Din colecția scrisorilor celebre face parte și documentul trimis de prim-ministrul I.G. Duca. Scrisoarea olografă a fost trimisă în perioada ministeriatului de externe, la 22 iulie 1922, având un preț de pornire, în licitație, de 100 de euro.
O altă corespondență celebră este cea a marelui compozitor George Enescu și impresarul Avram Cohen. Una dintre scrisori, de colecție, datată 1937, are prețul de pornire de 100 de euro, și povestește despre studiul său cu Yehudi Menuhin. Cealaltă scrisoare, cu același preț de pornire de 100 de euro, semnată olograf de George Enescu, a fost trimisă la 10 aprilie 1934 către același impresar și surprinde definiția vieții celebrului compozitor: „nu mă gândesc decât la partituri”.
În mod inedit, în cadrul Licitației de Cărți, Manuscrise și Autografe, ajunge, din colecția unui anticar, și un dosar de anchetare disciplinară, în perioada 1952-1954, a Anei Pauker de către Partidul Muncitoresc Român. Dosarul ce are un preț de pornire de 600 de euro conține stenograme, declarații olografe sau dactilografiate, pro și contra învinuirii politice, unele semnate olograf, inclusiv de către Ana Pauker. Dosarul, probabil incomplet, este totuși o piesă de însemnătate istorică, a cărei cercetare amănunțită ar putea scoate la iveală informații noi despre fenomenul de epurare politică din perioada Gheorghiu Dej.
Valoare istorico-documentară are și mica colecție de meniuri ale unor mese festive, prilejuite de ocazii speciale, care închide selecția Licitației de Cărți, Manuscrise și Autografe - între care Meniul dineului de Crăciun la Palatul Regal din 24 decembrie 1901, dar și cel din 28 noiembrie 1912, care au un preț de pornire de 50 de euro fiecare. De la același preț de pornire pleacă în licitație și Meniul Banchetului oferit de orașul Indianapolis în onoarea Reginei Maria în 1926 ori Meniul dineului oferit de Comitetul Olimpic Român în cinstea controversatei personalități feminine Leni Riefenstahl, faimoasa regizoare a filmelor de propagandă pentru partidul nazist, la restaurantul Capșa în 1939.
Raportat la însemnătatea pentru fondul arhivistic național a multora dintre documentele scoase la vânzare prin licitație, Casa A10 by Artmark a notificat Arhivele Naționale în vederea eventualei exercitări a dreptului de preempțiune.
Licitația de Cărți, Manuscrise și Autografe va avea loc marți, 15 februarie, ora 19:00, online, pe platforma Artmark Live. Până în ziua evenimentului, raritățile pot fi admirate la Palatul Cesianu-Racoviță, în regim gratuit, zilnic, în intervalul orar 10:00-20:00.
Alina PANICO
Cărți rare, ediții princeps, hârtii istorice, manuscrise, mărturii de colecție în corespondențe ale unor personalități celebre, ce provin din 7 colecții prestigioase, vor fi scoase la licitație marți, 15 februarie a.c., în cadrul unui eveniment dedicat hârtiilor valoroase - Licitația de Cărți, Manuscrise și Autografe.
Licitația începe cu o selecție specială de cărți celebre care poartă semnătura olografă a autorilor lor, scriitori români sau universali celebri, precum Mircea Eliade, Constantin Noica, Marin Preda, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, dar și Umberto Eco sau Waldorf Astor.
Astfel, remarcăm între exemplarele cu dedicație și semnate olograf ediția princeps a romanului exotic „Maitreyi” de Mircea Eliade, având un preț de pornire de 200 de euro. O altă piesă de mare însemnătate culturală este volumul „Poesii” de Mihai Eminescu din 1895, editat de S. Dimitriu și Matei Eminescu (fratele poetului) și „aprobată de Onor Minister al Instrucțiunei Publice și Cultelor”, având un preț de pornire de 1.000 de euro.
Din cele 7 colecții scoase la licitație face parte și ediția princeps „Pe oglinzi” a celebrului umanist italian Umberto Eco, ce poartă dedicația sa olografă. Piesa de colecție este datată 1985 și are un preț simbolic de pornire de doar 50 de euro. Printre raritățile licitației se numără și singura comedie scrisă în franceză de către Vasile Alecsandri. Ediția princeps „Bonetele contesei” poartă dedicația autorului către soția lui Alexandru Romalo, ministrul Cultelor în guvernul Mihail Kogălniceanu. Raritatea de colecție are prețul de pornire de 500 de euro, iar un alt exemplar se păstrează la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.
Licitația oferă colecționarilor accesul la o premieră pe piața românească de carte - scrisoarea trimisă de Emil Cioran, în care vorbește despre publicarea romanului „Pe culmile disperării” și dorința de a „... sesiza mai bine și mai direct ritmul interior al Germaniei noi”. Scrisoarea a fost scrisă de Cioran cu un an înaintea publicării celebrului roman și pentru care va lua Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Piesa inedită are un preț de pornire de doar 600 de euro.
Între cele mai impresionante exemplare din licitație se numără cărțile Reginei Maria - „Povestea vieții mele”, în trei volume, cu numeroase reproduceri fotografice în afara textului, care are un preț de pornire de doar 100 de euro, dar și cartea „Din viața Majestății sale Elisabeta”, care poartă dedicația olografă a Reginei Elisabeta și are un preț de pornire de doar 100 de euro.
Bibliofilii și colecționarii de corespondențe celebre au acces în cadrul licitației din 15 februarie la trei scrisori necunoscute ale lui Anton Pann trimise către muzicianul Gheorghe Ucenescu. Corespondența dintre cei doi a avut loc în urmă cu 168 de ani și poartă semnătura olografă a compozitorului muzicii imnului național al României. Raritatea extremă compusă din 6 file are un preț de pornire de 600 de euro. Însă, pentru doar 50 de euro preț de pornire va fi scoasă la licitație telegrama de mulțumire trimisă de regele Carol al II-lea către căpitanul Ion Postelnicu (ginerele ambasadorului francez Camille Blondel). Regele Carol al II-lea semna în 1938: „Mii mulțumiri pentru felicitările exprimate cu ocaziunea promulgării constituției”. Din colecția scrisorilor celebre face parte și documentul trimis de prim-ministrul I.G. Duca. Scrisoarea olografă a fost trimisă în perioada ministeriatului de externe, la 22 iulie 1922, având un preț de pornire, în licitație, de 100 de euro.
O altă corespondență celebră este cea a marelui compozitor George Enescu și impresarul Avram Cohen. Una dintre scrisori, de colecție, datată 1937, are prețul de pornire de 100 de euro, și povestește despre studiul său cu Yehudi Menuhin. Cealaltă scrisoare, cu același preț de pornire de 100 de euro, semnată olograf de George Enescu, a fost trimisă la 10 aprilie 1934 către același impresar și surprinde definiția vieții celebrului compozitor: „nu mă gândesc decât la partituri”.
În mod inedit, în cadrul Licitației de Cărți, Manuscrise și Autografe, ajunge, din colecția unui anticar, și un dosar de anchetare disciplinară, în perioada 1952-1954, a Anei Pauker de către Partidul Muncitoresc Român. Dosarul ce are un preț de pornire de 600 de euro conține stenograme, declarații olografe sau dactilografiate, pro și contra învinuirii politice, unele semnate olograf, inclusiv de către Ana Pauker. Dosarul, probabil incomplet, este totuși o piesă de însemnătate istorică, a cărei cercetare amănunțită ar putea scoate la iveală informații noi despre fenomenul de epurare politică din perioada Gheorghiu Dej.
Valoare istorico-documentară are și mica colecție de meniuri ale unor mese festive, prilejuite de ocazii speciale, care închide selecția Licitației de Cărți, Manuscrise și Autografe - între care Meniul dineului de Crăciun la Palatul Regal din 24 decembrie 1901, dar și cel din 28 noiembrie 1912, care au un preț de pornire de 50 de euro fiecare. De la același preț de pornire pleacă în licitație și Meniul Banchetului oferit de orașul Indianapolis în onoarea Reginei Maria în 1926 ori Meniul dineului oferit de Comitetul Olimpic Român în cinstea controversatei personalități feminine Leni Riefenstahl, faimoasa regizoare a filmelor de propagandă pentru partidul nazist, la restaurantul Capșa în 1939.
Raportat la însemnătatea pentru fondul arhivistic național a multora dintre documentele scoase la vânzare prin licitație, Casa A10 by Artmark a notificat Arhivele Naționale în vederea eventualei exercitări a dreptului de preempțiune.
Licitația de Cărți, Manuscrise și Autografe va avea loc marți, 15 februarie, ora 19:00, online, pe platforma Artmark Live. Până în ziua evenimentului, raritățile pot fi admirate la Palatul Cesianu-Racoviță, în regim gratuit, zilnic, în intervalul orar 10:00-20:00.
Alina PANICO
Artmark: 7 colecții, scoase la licitație
Expoziția „Hotarul Nevăzut - de Mihail Gavril”
Înainte de vernisaj la Palatul Mogoșoaia - Mihail Gavril pictor și arhanghel, după cum îl numeau artiștii sosiți, ne-a invitat la o expoziție de grafică și pictură în tușe hieratice
Înainte de vernisaj la Palatul Mogoșoaia - Mihail Gavril pictor și arhanghel, după cum îl numeau artiștii sosiți, ne-a invitat la o expoziție de grafică și pictură în tușe hieratice
7 februarie 2022
O sîmbătă plină de lumină a încununat deschiderea expoziției de la parterul palatului brâncovenesc. Aleea cu liliac și castani fremăta în bătaia vîntului neliniștit, simțind că primăvara e pe aproape. Bisericuța veche, zugrăvită în alb de var ne aștepta....
Artistul face un veritabil studiu pictînd cu motivul în față de cele mai multe ori (palatinele coloanele contorsionate ale Mogoșoaiei, frescele Voronețului ) realizînd compoziții pătrunzînd în domeniul picturalului și el, artistul, devine un numitor comun atît pentru prezent cît și penru trecut, pulsînd într-un colorit intens și luminos.
Mihail Gavril creează un armonios echilibru, metodic, prin redesenarea realităților materiale.
Pictura expusă acum la Palatul Mogoșoaia este una adevărată, spontană dar și meditativă, ce aduce prospețime și calm. Tușele trasate atent, puternice, hieratice, dar atît de hotărîte insistînd pe modulații fine ne transportă în universul creat și trecem cu toții vizualizîndu-i lucrările, trecem „Hotarul nevăzut”.
Vizitînd expoziția am avut o senzație de plenitudine, de armonie și de calm....
Spiritul, stilul și înalta profesionalitate a artistului îi subliniază și-i înnobilează universul artistic creat.
Preocupat de tema intersecției timpului și a spațiului, pictorul Mihail Gavril a dedicat 40 de ani de carieră cercetării elementelor plastice simbolice, utilizate în cultura medievală și căutării unor soluții de integrare a acestora într-un discurs compozițional modern.
Lucrările sale sînt rezultatul unor reveniri repetate asupra temelor biblice dar cu propriul eu artistic.
Darul său coloristic transformă fiece imagine pe care i-o sugerează o frescă, o icoană sau lumea din jur într-o sugestivă expresie ce face ca sufletul privitorului să vibreze.
Mihail Gavril nu este doar un zugrav subțire de biserici, este un creator și un gînditor.
Pictura expusă la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia are strălucirea luminii, fluiditatea desenului și o subtilă înțelegere a cerurilor. Lucrările sale aduc prospețime și calm. Tușele trasate atent, puternice, hieratice, dar atît de hotărîte insistînd pe modulații fine ne transportă în universul creat și trecem cu toții vizualizîndu-i lucrările, trecem „Hotarul nevăzut”.
Liliana Popa
N.R. Vernisajul a fost un succes de clasa. In condiţiile pandemiei, cei circa 100 de participanţi, veritabili iubitori de artă dar şi personalităţi marcante ale culturii şi ale vieţii publice, au admirat lucrările maestrului Mihail Gavril expuse în mai multe încăperi magnifice ale Palatului Mogoşoaia dar şi concertul oferit de marele artist Ion Creţeanu. Gazdele şi-au facut cu profesionalism treaba, curatorul Mihai Precup a reuşit ca deobicei să dea o atmosfera aristocratică expoziţiei, criticul de artă Marius Tiţa punctând cu precizia necesară succesul (Piaţa de Arta - Top Business)
O sîmbătă plină de lumină a încununat deschiderea expoziției de la parterul palatului brâncovenesc. Aleea cu liliac și castani fremăta în bătaia vîntului neliniștit, simțind că primăvara e pe aproape. Bisericuța veche, zugrăvită în alb de var ne aștepta....
Artistul face un veritabil studiu pictînd cu motivul în față de cele mai multe ori (palatinele coloanele contorsionate ale Mogoșoaiei, frescele Voronețului ) realizînd compoziții pătrunzînd în domeniul picturalului și el, artistul, devine un numitor comun atît pentru prezent cît și penru trecut, pulsînd într-un colorit intens și luminos.
Mihail Gavril creează un armonios echilibru, metodic, prin redesenarea realităților materiale.
Pictura expusă acum la Palatul Mogoșoaia este una adevărată, spontană dar și meditativă, ce aduce prospețime și calm. Tușele trasate atent, puternice, hieratice, dar atît de hotărîte insistînd pe modulații fine ne transportă în universul creat și trecem cu toții vizualizîndu-i lucrările, trecem „Hotarul nevăzut”.
Vizitînd expoziția am avut o senzație de plenitudine, de armonie și de calm....
Spiritul, stilul și înalta profesionalitate a artistului îi subliniază și-i înnobilează universul artistic creat.
Preocupat de tema intersecției timpului și a spațiului, pictorul Mihail Gavril a dedicat 40 de ani de carieră cercetării elementelor plastice simbolice, utilizate în cultura medievală și căutării unor soluții de integrare a acestora într-un discurs compozițional modern.
Lucrările sale sînt rezultatul unor reveniri repetate asupra temelor biblice dar cu propriul eu artistic.
Darul său coloristic transformă fiece imagine pe care i-o sugerează o frescă, o icoană sau lumea din jur într-o sugestivă expresie ce face ca sufletul privitorului să vibreze.
Mihail Gavril nu este doar un zugrav subțire de biserici, este un creator și un gînditor.
Pictura expusă la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia are strălucirea luminii, fluiditatea desenului și o subtilă înțelegere a cerurilor. Lucrările sale aduc prospețime și calm. Tușele trasate atent, puternice, hieratice, dar atît de hotărîte insistînd pe modulații fine ne transportă în universul creat și trecem cu toții vizualizîndu-i lucrările, trecem „Hotarul nevăzut”.
Liliana Popa
N.R. Vernisajul a fost un succes de clasa. In condiţiile pandemiei, cei circa 100 de participanţi, veritabili iubitori de artă dar şi personalităţi marcante ale culturii şi ale vieţii publice, au admirat lucrările maestrului Mihail Gavril expuse în mai multe încăperi magnifice ale Palatului Mogoşoaia dar şi concertul oferit de marele artist Ion Creţeanu. Gazdele şi-au facut cu profesionalism treaba, curatorul Mihai Precup a reuşit ca deobicei să dea o atmosfera aristocratică expoziţiei, criticul de artă Marius Tiţa punctând cu precizia necesară succesul (Piaţa de Arta - Top Business)
17 februarie 2022
Opera de mari dimensiuni „Călătorie Galactică” semnată și dăruită de către maestrul Sabin Bălașa, în 2010, unui copil talentat, dar orfan, cu dorința de a ajuta micul artist să își îndeplinească visul după împlinirea majoratului, este scoasă la licitație prin Casa Artmark.
După 12 ani de la evenimentul dăruirii picturii, ce a avut loc într-o emisiune televizată, opera este pusă în vânzare pe 22 februarie, în cadrul Licitației de Artă Contemporană.Proprietarul actual al lucrării a fost crescut de o asistentă maternală până la vârsta de 10 ani, când a ajuns într-un orfelinat.
Opera „Călătorie Galactică” este una dintre cele mai valoroase lucrări din licitație, având cele mai mari dimensiuni dintre toate picturile de Sabin Bălașa ieșite până astăzi la vânzare în piața românească de artă. Estimată de Casa de Licitație la 30.000-50.000 de euro, pictura înfățișează un basm românesc, explorând legendele și folclorul autohton, ce au devenit o constantă în creațiile importante ale pictorului Bălașa. Secvența dăruirii, petrecută acum 12 ani, poate fi vizionată online.
O altă poveste inedită găzduită de Licitația de Artă Contemporană este cea a lucrării artistului Alexandru-Claudiu Maxim, realizată într-o tehnică unică, originală - lucrarea grafică a fost desenată, în fapt, de nucul din fața ferestrei artistului, ale cărui ramuri bătute de vânt și echipate cu culori au conturat, în timp, în vara anului 2020, pe foile lipite de artist pe geamul ferestrei, siluete grafice elegante, cu semnificații de deslușit. Lucrarea „Wind my pages” surprinde, conform artistului, intenția de comunicare a naturii, captată în formă de desen, și are un preț de pornire de 400 de euro.
Artista Ecaterina Vrana, care a refuzat să se conformeze normelor încă rigide ale aniilor ’90, pictând, așa cum a apreciat, „contra profesorilor săi”, este prezentă în licitația din 22 februarie cu lucrarea „Autoportret în deșert” (estimată 2.000-4.000 de euro). Artista s-a inspirat din propria viață în locul teoriei academice, recunoașterea internațională venind târziu, ca o dublă confirmare a alegerii făcute, o garanție nu doar a autenticității dar și a vieții viitoare. Pictura Ecaterinei Vrana , de mari dimensiuni, este obiectul unor observații subtile ale trecutului, care pretinde reinterpretarea unui trecut marcat de boală într-o pledoarie pentru bucuria vieții. Astfel va fi descoperită ori amintită în expoziția Licitației de Artă Postmodernă și Contemporană din 22 februarie.
Cele aproximativ 200 de opere, realizate de 3 generații de artiști contemporani, din cadrul licitației de marți, 22 februarie, pot fi admirate la Palatul Cesianu-Racoviță în intervalul orar 10:00-20:00 de luni până duminică.
Casa de Licitații A10 by Artmark a organizat, în colaborare cu Asociația OvidiuRo, prima licitație dedicată exclusiv artei digitale în format NFT. Evenimentul „NFTs OvidiuRo. Romanian Digital Artists Charitable Sale” a fost planificat pe 18 februarie, ora 15:00. Lucrările de artă digitală, în format NFT, sunt realizate de artiști contemporani care fuzionează arta cu tehnologia, dând naștere ultimului trend în artă: Eurosadboy, Latifundiar, Liviu Mihai, Alexandru-Claudiu Maxim, Wanda Hutira, Alina Cioară, David Flusberg și Marian Codrea, prețul unitar de pornire fiind de doar 500 de euro pentru fiecare lucrare.
Toate fondurile colectate în urma vânzării loturilor de artă digitală în format NFT vor fi direcționate către programul „Citește-mi 100 de povești”. Fondurile vor contribui la achiziționarea unui stoc de cărți pentru instituțiile preșcolare defavorizate din România, cu scopul de a oferi posibilitatea ca, la finalul celor 3 ani de grădiniță, un copil să fi auzit minim 100 de povești. Planul Asociației OvidiuRo este de a transforma, până în 2025, toate grădinițele publice din România în grădinițe - bibliotecă, insule de lectură și natură, în care copii descifrează, alături de adulți, secretele cărților.Pentru a participa la achiziționarea prin licitație a NFT-urilor și a contribui la cauza caritabilă este necesar realizarea unui cont pe artmark.ro - în doar 3 pași simpli: înregistrare, completarea datelor minime de identificare, validarea contului, care dă posibilitatea participării la evenimentul de vineri, 18 februarie. Până atunci, lucrările de artă digitală, în format NFT, pot fi vizionate pe artmark.ro, unde pot fi depuse oferte pentru acestea.
Alina PANICO
Opera de mari dimensiuni „Călătorie Galactică” semnată și dăruită de către maestrul Sabin Bălașa, în 2010, unui copil talentat, dar orfan, cu dorința de a ajuta micul artist să își îndeplinească visul după împlinirea majoratului, este scoasă la licitație prin Casa Artmark.
După 12 ani de la evenimentul dăruirii picturii, ce a avut loc într-o emisiune televizată, opera este pusă în vânzare pe 22 februarie, în cadrul Licitației de Artă Contemporană.Proprietarul actual al lucrării a fost crescut de o asistentă maternală până la vârsta de 10 ani, când a ajuns într-un orfelinat.
Opera „Călătorie Galactică” este una dintre cele mai valoroase lucrări din licitație, având cele mai mari dimensiuni dintre toate picturile de Sabin Bălașa ieșite până astăzi la vânzare în piața românească de artă. Estimată de Casa de Licitație la 30.000-50.000 de euro, pictura înfățișează un basm românesc, explorând legendele și folclorul autohton, ce au devenit o constantă în creațiile importante ale pictorului Bălașa. Secvența dăruirii, petrecută acum 12 ani, poate fi vizionată online.
O altă poveste inedită găzduită de Licitația de Artă Contemporană este cea a lucrării artistului Alexandru-Claudiu Maxim, realizată într-o tehnică unică, originală - lucrarea grafică a fost desenată, în fapt, de nucul din fața ferestrei artistului, ale cărui ramuri bătute de vânt și echipate cu culori au conturat, în timp, în vara anului 2020, pe foile lipite de artist pe geamul ferestrei, siluete grafice elegante, cu semnificații de deslușit. Lucrarea „Wind my pages” surprinde, conform artistului, intenția de comunicare a naturii, captată în formă de desen, și are un preț de pornire de 400 de euro.
Artista Ecaterina Vrana, care a refuzat să se conformeze normelor încă rigide ale aniilor ’90, pictând, așa cum a apreciat, „contra profesorilor săi”, este prezentă în licitația din 22 februarie cu lucrarea „Autoportret în deșert” (estimată 2.000-4.000 de euro). Artista s-a inspirat din propria viață în locul teoriei academice, recunoașterea internațională venind târziu, ca o dublă confirmare a alegerii făcute, o garanție nu doar a autenticității dar și a vieții viitoare. Pictura Ecaterinei Vrana , de mari dimensiuni, este obiectul unor observații subtile ale trecutului, care pretinde reinterpretarea unui trecut marcat de boală într-o pledoarie pentru bucuria vieții. Astfel va fi descoperită ori amintită în expoziția Licitației de Artă Postmodernă și Contemporană din 22 februarie.
Cele aproximativ 200 de opere, realizate de 3 generații de artiști contemporani, din cadrul licitației de marți, 22 februarie, pot fi admirate la Palatul Cesianu-Racoviță în intervalul orar 10:00-20:00 de luni până duminică.
Casa de Licitații A10 by Artmark a organizat, în colaborare cu Asociația OvidiuRo, prima licitație dedicată exclusiv artei digitale în format NFT. Evenimentul „NFTs OvidiuRo. Romanian Digital Artists Charitable Sale” a fost planificat pe 18 februarie, ora 15:00. Lucrările de artă digitală, în format NFT, sunt realizate de artiști contemporani care fuzionează arta cu tehnologia, dând naștere ultimului trend în artă: Eurosadboy, Latifundiar, Liviu Mihai, Alexandru-Claudiu Maxim, Wanda Hutira, Alina Cioară, David Flusberg și Marian Codrea, prețul unitar de pornire fiind de doar 500 de euro pentru fiecare lucrare.
Toate fondurile colectate în urma vânzării loturilor de artă digitală în format NFT vor fi direcționate către programul „Citește-mi 100 de povești”. Fondurile vor contribui la achiziționarea unui stoc de cărți pentru instituțiile preșcolare defavorizate din România, cu scopul de a oferi posibilitatea ca, la finalul celor 3 ani de grădiniță, un copil să fi auzit minim 100 de povești. Planul Asociației OvidiuRo este de a transforma, până în 2025, toate grădinițele publice din România în grădinițe - bibliotecă, insule de lectură și natură, în care copii descifrează, alături de adulți, secretele cărților.Pentru a participa la achiziționarea prin licitație a NFT-urilor și a contribui la cauza caritabilă este necesar realizarea unui cont pe artmark.ro - în doar 3 pași simpli: înregistrare, completarea datelor minime de identificare, validarea contului, care dă posibilitatea participării la evenimentul de vineri, 18 februarie. Până atunci, lucrările de artă digitală, în format NFT, pot fi vizionate pe artmark.ro, unde pot fi depuse oferte pentru acestea.
Alina PANICO
Ce se întâmplă cu tabloul dăruit de Sabin Bălașa
9 februarie 2022
Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România, în parteneriat cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, îi invită pe toți iubitorii de frumos vineri 11 februarie 2022 la inaugurarea a două expoziții noi, ambele celebrând, sub forme diferite, minunatele creații ale naturii și ale oamenilor.
La ora 17:00 în Galeria Cozia Pasaj 2 se deschide expoziția itinerantă „Poveștile Pământului”, organizată de Geoparcul aspirant UNESCO „Oltenia de sub Munte”, în parteneriat cu Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România și cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea. Selecția de exponate a fost gândită pentru a prezenta vizitatorilor extraordinara diversitate geologică a regiunii Olteniei de sub Munte, care a dus la crearea renumitei ceramici de Horezu, intrate din 2012 pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO.
La ora 18:00, în Galeria Artex și în Galeria Cozia Pasaj 1, va fi inaugurată expoziția anuală de pictură și sculptură a membrilor Filialei Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a invitaților acestora din țară, sugestiv intitulată „Semne de Primăvară” și curatoriată de pictorul Gheorghe Dican. La această expoziție, ce își propune să ne readucă în inimi căldura și bucuria primăverii, participă (cu mult entuziasm) artiștii :Aurelia Sanda* Silviu Preda* Petru Vasîi*Ștefania Prujoiu* Alexandra Elena Ungureanu* Carmen Acsinte* Gheorghe Dican* Cristian Sima* Olga Popescu* Laura Stoian* Ion Cornea* Constantin Stan Neacșu* Mălina Turmacu* Petti Velici* Theodora Scurtu* Marcel Duțu* Mădălin Ștefan* Amalia Tirica* Tina Popa* Gabriela Munteanu* Claudiu Schiteanu* Corina Croitoru* Cristina Bacicu Botez* Ramona Șlug* Ioana Teodora Duță Schmiedigen* Adriana Elena Vâlcea* Andreea Petrișor Hereșanu* Cristina Metea Quai* Stela Maria Lucici* Valeriu Jabinschi* Mălina Turmacu* John Mielcioiu Boștină* Cătălin Podoleanu* Sergiu Plop*
Gabriela Popescu
Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România, în parteneriat cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, îi invită pe toți iubitorii de frumos vineri 11 februarie 2022 la inaugurarea a două expoziții noi, ambele celebrând, sub forme diferite, minunatele creații ale naturii și ale oamenilor.
La ora 17:00 în Galeria Cozia Pasaj 2 se deschide expoziția itinerantă „Poveștile Pământului”, organizată de Geoparcul aspirant UNESCO „Oltenia de sub Munte”, în parteneriat cu Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România și cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea. Selecția de exponate a fost gândită pentru a prezenta vizitatorilor extraordinara diversitate geologică a regiunii Olteniei de sub Munte, care a dus la crearea renumitei ceramici de Horezu, intrate din 2012 pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO.
La ora 18:00, în Galeria Artex și în Galeria Cozia Pasaj 1, va fi inaugurată expoziția anuală de pictură și sculptură a membrilor Filialei Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a invitaților acestora din țară, sugestiv intitulată „Semne de Primăvară” și curatoriată de pictorul Gheorghe Dican. La această expoziție, ce își propune să ne readucă în inimi căldura și bucuria primăverii, participă (cu mult entuziasm) artiștii :Aurelia Sanda* Silviu Preda* Petru Vasîi*Ștefania Prujoiu* Alexandra Elena Ungureanu* Carmen Acsinte* Gheorghe Dican* Cristian Sima* Olga Popescu* Laura Stoian* Ion Cornea* Constantin Stan Neacșu* Mălina Turmacu* Petti Velici* Theodora Scurtu* Marcel Duțu* Mădălin Ștefan* Amalia Tirica* Tina Popa* Gabriela Munteanu* Claudiu Schiteanu* Corina Croitoru* Cristina Bacicu Botez* Ramona Șlug* Ioana Teodora Duță Schmiedigen* Adriana Elena Vâlcea* Andreea Petrișor Hereșanu* Cristina Metea Quai* Stela Maria Lucici* Valeriu Jabinschi* Mălina Turmacu* John Mielcioiu Boștină* Cătălin Podoleanu* Sergiu Plop*
Gabriela Popescu
Celebrând natura și cultura:
Duet expozițional vâlcean
Duet expozițional vâlcean
8 februarie 2022
Pe 7 februarie 2022, la Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti a avut loc prima conferinţă de presă a anului. Mircea Rusu, directorul artistic al TNB, recent investit și cu funcția de manager interimar, a prezentat în cadrul acestei conferinţe un program repertorial deosebit de ambiţios, anunțând 10 proiecte care ar urma să fie realizate până la sfârșitul anului 2022.
Nume importante ale regiei de teatru din toate generațiile vor pune în scenă titluri semnificative din dramaturgia românească și universală, cu distribuții ce îi vor aduce la rampă pe unii dintre cei mai îndrăgiţi actori ai TNB.
O serie de proiecte importante pentru misiunea Teatrului Naţional din Bucureşti, între care cunoaşterea şi promovarea dramaturgiei naţionale contemporane, vor fi continuate, prin formule de selecţie diferite de cele tradiţionale (a fost sugerată constituirea unui ”conclav” de dramaturgi consacrați care să alcătuiască o listă de propuneri de piese românești contemporane, din care TNB să aleagă un titlu pentru a fi pus în scenă încă în acest an teatral).
S-a accentuat ideea responsabilității TNB de a-și onora titulatura de NAȚIONAL, prin promovarea și selecția valorilor autentice: autori, regizori, actori de prima mărime care să se alăture, pe parcurs, actualei trupe a TNB. - TNB își va continua vocația multiculturală prin programul TNB - PARATEATRAL , continuând să găzduiască în generoasele sale foaiere variate expoziții de artă vizuală.
Iată și proiectele anunțate:
PROPUNERI REPERTORIALE pentru 2022:
1. CASA DE LA ȚARĂ de Donald Margulies. REGIA CLAUDIU GOGA.
Premiera estimată 15 martie. Sala Studio.
2. PĂRINȚI ȘI COPII, dramatizare după Ivan Turgheniev de Brian Friel. REGIA VLAD MASSACI. Premiera estimată sfârșit de martie. Sala „Ion Caramitru”
3. PESCĂRUȘUL de A.P.Cehov. REGIA EUGEN JEBELEANU.
Premiera estimată în aprilie. Sala „Ion Caramitru”
4. BOLTA CEREASCĂ (The Welkin) de Lucy Ann Kirkwood. REGIA GELU COLCEAG. Premiera estimată în mai. Sala Atelier.
5. EXIL, proiect scris și regizat de ALEXANDRA BADEA.
Premiera estimată în iunie. Sala „Ion Caramitru”
6. TITANIC VALS de Tudor Mușatescu. REGIA DAN TUDOR.
Premiera estimată 7 mai. Sala „Ion Caramitru”.
7. CEI DREPȚI, text de Albert Camus. REGIA MIHAI MĂNIUȚIU.
Premiera estimată iunie. Sala :….
8. MIZANTROPUL de Molière
REGIA SILVIU PURCĂRETE. & Workshop în iulie. Premiera estimată spre sfârșitul anului sau ianuarie 2023. Sala „Ion Caramitru”.
9. N.N. (titlu neprecizat). Regia VICTOR IOAN FRUNZĂ.
10. CREATORUL DE TEATRU de Thomas Bernhard. Regia ALEXANDRU DABIJA. (Remake, cu Marcel Iureș).
Premiera estimată în octombrie. Sala Studio.
Pe 7 februarie 2022, la Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti a avut loc prima conferinţă de presă a anului. Mircea Rusu, directorul artistic al TNB, recent investit și cu funcția de manager interimar, a prezentat în cadrul acestei conferinţe un program repertorial deosebit de ambiţios, anunțând 10 proiecte care ar urma să fie realizate până la sfârșitul anului 2022.
Nume importante ale regiei de teatru din toate generațiile vor pune în scenă titluri semnificative din dramaturgia românească și universală, cu distribuții ce îi vor aduce la rampă pe unii dintre cei mai îndrăgiţi actori ai TNB.
O serie de proiecte importante pentru misiunea Teatrului Naţional din Bucureşti, între care cunoaşterea şi promovarea dramaturgiei naţionale contemporane, vor fi continuate, prin formule de selecţie diferite de cele tradiţionale (a fost sugerată constituirea unui ”conclav” de dramaturgi consacrați care să alcătuiască o listă de propuneri de piese românești contemporane, din care TNB să aleagă un titlu pentru a fi pus în scenă încă în acest an teatral).
S-a accentuat ideea responsabilității TNB de a-și onora titulatura de NAȚIONAL, prin promovarea și selecția valorilor autentice: autori, regizori, actori de prima mărime care să se alăture, pe parcurs, actualei trupe a TNB. - TNB își va continua vocația multiculturală prin programul TNB - PARATEATRAL , continuând să găzduiască în generoasele sale foaiere variate expoziții de artă vizuală.
Iată și proiectele anunțate:
PROPUNERI REPERTORIALE pentru 2022:
1. CASA DE LA ȚARĂ de Donald Margulies. REGIA CLAUDIU GOGA.
Premiera estimată 15 martie. Sala Studio.
2. PĂRINȚI ȘI COPII, dramatizare după Ivan Turgheniev de Brian Friel. REGIA VLAD MASSACI. Premiera estimată sfârșit de martie. Sala „Ion Caramitru”
3. PESCĂRUȘUL de A.P.Cehov. REGIA EUGEN JEBELEANU.
Premiera estimată în aprilie. Sala „Ion Caramitru”
4. BOLTA CEREASCĂ (The Welkin) de Lucy Ann Kirkwood. REGIA GELU COLCEAG. Premiera estimată în mai. Sala Atelier.
5. EXIL, proiect scris și regizat de ALEXANDRA BADEA.
Premiera estimată în iunie. Sala „Ion Caramitru”
6. TITANIC VALS de Tudor Mușatescu. REGIA DAN TUDOR.
Premiera estimată 7 mai. Sala „Ion Caramitru”.
7. CEI DREPȚI, text de Albert Camus. REGIA MIHAI MĂNIUȚIU.
Premiera estimată iunie. Sala :….
8. MIZANTROPUL de Molière
REGIA SILVIU PURCĂRETE. & Workshop în iulie. Premiera estimată spre sfârșitul anului sau ianuarie 2023. Sala „Ion Caramitru”.
9. N.N. (titlu neprecizat). Regia VICTOR IOAN FRUNZĂ.
10. CREATORUL DE TEATRU de Thomas Bernhard. Regia ALEXANDRU DABIJA. (Remake, cu Marcel Iureș).
Premiera estimată în octombrie. Sala Studio.
Programul repertorial pe anul 2022 al Teatrului National Bucuresti
28 ianuarie 2022
Biblioteca Metropolitană București (BMB) prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București, în parteneriat cu Teatrul Dramaturgilor Români (TDR), anunță lansarea concursului de creație teatrală și literară „Scârța, scârța pe hârtie”.
Titlul proiectului a fost ales în contextul împlinirii a 170 de ani de la nașterea dramaturgului Ion Luca Caragiale (30 ianuarie 1852) și a 110 ani de la moartea sa (9 iunie 1912). Cu această ocazie, Biblioteca Metropolitană București și Teatrul Dramaturgilor Români vor derula un concurs de creație teatrală și literară care va debuta pe 30 ianuarie și se va finaliza pe data de 9 iunie 2022. Concursul este dedicat tinerilor cu vârste cuprinse între 14-24 ani (se vor juriza textele pe două categorii de vârstă 14-18 ani și 19-24 ani).
Participanții vor scrie texte inedite folosind obligatoriu următoarele replici/expresii: Bravos, națiune! / Eu pentru cine votez?/ Curat murdar/ Certicat medical/ Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!/ Pozițiune turmentată/ Mofturi!/ Sfânta Constituțiune/ Cap ai, minte ce-ți mai trebuie?/ A venit căldura, a trecut durerea.
Textele pot fi monodrame (cu durata estimată a reprezentării de 30-40 minute) sau proză scurtă (inclusiv jurnal, eseu) și vor fi trimise pe adresa eu.scriu@teatruldramaturgilor.ro până la data de 1 iunie. Câștigătorii vor fi anunțați pe data de 9 iunie 2022. Juriul va fi compus din cei doi Manageri ai instituțiilor implicate: Ramona Ioana MEZEI (Manager BMB) și Marius BODOCHI (Manager TDR) precum și un actor/regizor/dramaturg ales ulterior.
Premiile vor consta în invitații și abonamente la teatru și la manifestările organizate de TDR și BMB precum și în expunerea publicului larg a textelor prin spectacole - lectură/online.
Regulamentul poate fi consultat pe site-urile celor două instituții: www.bibmet.ro. și www.teatruldramaturgilor.ro
Biblioteca Metropolitană București este o rețea de biblioteci publice, aflată sub patronajul Primăriei Municipiului București, care facilitează accesul la informare și lectură, prin serviciul gratuit de împrumut la domiciliu. Prin complexitatea ofertei culturale pe care o pune la dispoziția publicului în filialele sale răspândite în toate sectoarele Bucureștiului, BMB contribuie activ la îmbunătățirea calității vieții membrilor comunității.
Serviciul Comunicare BMB
E-mail: comunicare@bibmet.ro/
www.bibmet.ro
www.facebook.com/Biblioteca Metropolitana Bucuresti/
Biblioteca Metropolitană București (BMB) prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București, în parteneriat cu Teatrul Dramaturgilor Români (TDR), anunță lansarea concursului de creație teatrală și literară „Scârța, scârța pe hârtie”.
Titlul proiectului a fost ales în contextul împlinirii a 170 de ani de la nașterea dramaturgului Ion Luca Caragiale (30 ianuarie 1852) și a 110 ani de la moartea sa (9 iunie 1912). Cu această ocazie, Biblioteca Metropolitană București și Teatrul Dramaturgilor Români vor derula un concurs de creație teatrală și literară care va debuta pe 30 ianuarie și se va finaliza pe data de 9 iunie 2022. Concursul este dedicat tinerilor cu vârste cuprinse între 14-24 ani (se vor juriza textele pe două categorii de vârstă 14-18 ani și 19-24 ani).
Participanții vor scrie texte inedite folosind obligatoriu următoarele replici/expresii: Bravos, națiune! / Eu pentru cine votez?/ Curat murdar/ Certicat medical/ Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!/ Pozițiune turmentată/ Mofturi!/ Sfânta Constituțiune/ Cap ai, minte ce-ți mai trebuie?/ A venit căldura, a trecut durerea.
Textele pot fi monodrame (cu durata estimată a reprezentării de 30-40 minute) sau proză scurtă (inclusiv jurnal, eseu) și vor fi trimise pe adresa eu.scriu@teatruldramaturgilor.ro până la data de 1 iunie. Câștigătorii vor fi anunțați pe data de 9 iunie 2022. Juriul va fi compus din cei doi Manageri ai instituțiilor implicate: Ramona Ioana MEZEI (Manager BMB) și Marius BODOCHI (Manager TDR) precum și un actor/regizor/dramaturg ales ulterior.
Premiile vor consta în invitații și abonamente la teatru și la manifestările organizate de TDR și BMB precum și în expunerea publicului larg a textelor prin spectacole - lectură/online.
Regulamentul poate fi consultat pe site-urile celor două instituții: www.bibmet.ro. și www.teatruldramaturgilor.ro
Biblioteca Metropolitană București este o rețea de biblioteci publice, aflată sub patronajul Primăriei Municipiului București, care facilitează accesul la informare și lectură, prin serviciul gratuit de împrumut la domiciliu. Prin complexitatea ofertei culturale pe care o pune la dispoziția publicului în filialele sale răspândite în toate sectoarele Bucureștiului, BMB contribuie activ la îmbunătățirea calității vieții membrilor comunității.
Serviciul Comunicare BMB
E-mail: comunicare@bibmet.ro/
www.bibmet.ro
www.facebook.com/Biblioteca Metropolitana Bucuresti/
Concursul de creație teatrală și literară - „Scârța, scârța pe hârtie”
19 februarie 2022
Anul acesta se împlinesc 146 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuşi, cel mai mare artist român al tuturor timpurilor, iar pe19 februarie, România marchează Ziua Națională Constantin Brâncuși. Cu această ocazie, Galeriile de Artă Artmark invită publicul sâmbătă și duminică - 19 și 20 februarie, la Palatul Cesianu-Racoviță pentru a petrece weekend-ul în compania artei și a participa la programul dedicat Zilei Naționale Constantin Brâncuși.
Sâmbătă și duminică, Palatul Cesianu-Racoviță devine locul care face legătura între opera lui Consantin Brâncuși, artistul ale cărui sculpturi continuă să impresioneze privirile și inimile oamenilor de pretutindeni, și contemporanietate. Odată ajunși la Palatul Cesianu-Racoviță de pe str. C.A. Rosetti, iubitorii de artă vor fi întâmpinați simbolic de figura celebrului sculptor și vor fi invitați să participe la un concurs în urma căruia vor primi un suvenir care ne aduce aminte de celebra și îndrăgita operă „Sărutul”. Astfel, „Sărutul” lui Constantin Brâncuși va ajunge în casele românilor.
„Celebrăm iubirea pentru artă în fiecare zi, iar pe 19 februarie avem un motiv în plus să o facem, pentru că marcăm Ziua Națională Constantin Brâncuși. Se împlinesc 146 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși - maestrul care a împletit, ca nimeni altul,arta populară românească cu rafinamentul avangardei pariziene. Exemplu este și opera „Sărutul”, ce unește spiritul și sensibilitate, pe care o vom oferi sub forma unui suvenir tuturor celor care vor fi alături de noi sâmbătă și duminică. Dacă nu ajungeți la Târgu-Jiu, să știți că în centrul Bucureștiului, la Palatul Cesianu-Racoviță, aveți ocazia să marcați această zi specială, marcată cu roșu în calendarul artei românești, într-un mod inedit. Aducem în contemporaneitate opera, creația și activitatea lui Constantin Brâncuși și să menținem viu spiritul creator al marelui maestru”, a declarat Alina Panico Director PR Artmark.
Ușile Palatului Cesianu-Racoviță vor fi deschise publicului sâmbătă și duminică, 19 și 20 februarie, pentru a marca Ziua Națională Constantin Brâncuși, în intervalul orar 10:00-20:00. (P.d.A)
Anul acesta se împlinesc 146 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuşi, cel mai mare artist român al tuturor timpurilor, iar pe19 februarie, România marchează Ziua Națională Constantin Brâncuși. Cu această ocazie, Galeriile de Artă Artmark invită publicul sâmbătă și duminică - 19 și 20 februarie, la Palatul Cesianu-Racoviță pentru a petrece weekend-ul în compania artei și a participa la programul dedicat Zilei Naționale Constantin Brâncuși.
Sâmbătă și duminică, Palatul Cesianu-Racoviță devine locul care face legătura între opera lui Consantin Brâncuși, artistul ale cărui sculpturi continuă să impresioneze privirile și inimile oamenilor de pretutindeni, și contemporanietate. Odată ajunși la Palatul Cesianu-Racoviță de pe str. C.A. Rosetti, iubitorii de artă vor fi întâmpinați simbolic de figura celebrului sculptor și vor fi invitați să participe la un concurs în urma căruia vor primi un suvenir care ne aduce aminte de celebra și îndrăgita operă „Sărutul”. Astfel, „Sărutul” lui Constantin Brâncuși va ajunge în casele românilor.
„Celebrăm iubirea pentru artă în fiecare zi, iar pe 19 februarie avem un motiv în plus să o facem, pentru că marcăm Ziua Națională Constantin Brâncuși. Se împlinesc 146 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși - maestrul care a împletit, ca nimeni altul,arta populară românească cu rafinamentul avangardei pariziene. Exemplu este și opera „Sărutul”, ce unește spiritul și sensibilitate, pe care o vom oferi sub forma unui suvenir tuturor celor care vor fi alături de noi sâmbătă și duminică. Dacă nu ajungeți la Târgu-Jiu, să știți că în centrul Bucureștiului, la Palatul Cesianu-Racoviță, aveți ocazia să marcați această zi specială, marcată cu roșu în calendarul artei românești, într-un mod inedit. Aducem în contemporaneitate opera, creația și activitatea lui Constantin Brâncuși și să menținem viu spiritul creator al marelui maestru”, a declarat Alina Panico Director PR Artmark.
Ușile Palatului Cesianu-Racoviță vor fi deschise publicului sâmbătă și duminică, 19 și 20 februarie, pentru a marca Ziua Națională Constantin Brâncuși, în intervalul orar 10:00-20:00. (P.d.A)
Constantin Brâncuși, la Palatul Cesianu-Racoviță
„Sărutul” lui Constantin Brâncuși nu este de ajuns pentru 19 februarie
„Sărutul” lui Constantin Brâncuși nu este de ajuns pentru 19 februarie
29 ianuarie 2022
22 iulie 1938. O dată fatidică pentru pasagerii unui avion de călători, care venea din Varșovia și se îndrepta spre București, unde urma să aibă loc înmormântarea Reginei Maria.
Din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, un avion LOT, care făcea regulat drumul Varșovia-Cernăuţi-Bucureşti, s-a prăbușit în Bucovina, în pădurea de la Negrileasa, aproape de satul Stulpicani. Impactul a fost atât de puternic încât avionul s-a dezmembrat complet, iar dintre cei 14 pasageri nu a supraviețuit nici unul. Nici măcar Ionel Fernic, „compozitorul înălțimilor”, unul dintre cei mai apreciați aviatori ai României, decorat de însuși Regele Carol al II-lea pentru manevrele îndrăznețe, unul dintre primii parașutiști din țară, scriitor, gazetar, dar mai ales compozitor, care a lăsat în urmă melodii nemuritoare, pe care le ascultăm şi astăzi cu mare plăcere.
„Iubesc femeia”, „Pe boltă când apare luna”, „Adio doamnă”, „Pentru tine am făcut nebunii”, „Cruce albă de mesteacăn”, „Romanța celui care minte” sau „Visul unei nopți de vară” se numără printre tangourile și romanțele care au fermecat generații și continuă să încânte urechile şi sufletul, fiind moștenirea cea mai de preț lăsată de un mare risipitor, un aventurier fără pereche, care a alergat mereu după ce nu avea, doar pentru a trece apoi mai departe, la împlinirea altui vis.Viața sa, curmată brusc, la doar 37 de ani, ar putea fi subiect de film.
Un actor grăbit
Ionel Fernics-a născut la 29 mai 1901, în Târgoviște. Familia sa se mută la Galați, unde Ionel îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecții de chitară și pian. Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, pasiune împărtășită la comun cu vărul său, George, de a cărui destin este strâns legat,Ionel Fernic este îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică. Totuși el va opta pentru Conservatorul din București, unde intră la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea aleasă, chiar de are ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino.
Fernic renunță brusc la actorie, plecând, fără nici o explicație pentru colegii săi, în pauza spectacolului în care era distribuit.
Vânător de visuri
O posibilă explicație a comportamentului său, din întreaga viață, se găsește în jurnalul său, în care mărturisește că tot timpul era încărcat de visuri și că singurul lucru care conta cu adevărat era să le vadă împlinite, ca apoi s-o ia de la capăt, cu altele.
Era atât de aprig în aceasta vânătoare de visuri, încât afirmă că dacă nu și-ar fi putut împlini unul dintre ele, din cine știe ce motive, s-ar fi sinucis.
Tot din dorința de a împlini un vis, din copilărie, pe care nu l-a putut realiza din cauza tatălui său, care îl iubea fără măsură și voia să-l protejeze de vreo nenorocire, când s-a mutat la Ploiești, în 1925, Ionel Fernic și-a cumpărat o bicicletă.
„Cetățenii orașului Ploiești puteau vedea în fiecare zi, pe bulevardul Independenței, un om în toată firea, cu basc, cămașă cu mâneci scurte, pedalând de zor un <Diamant> de curse. Acel om eram eu. La vârsta de 24 de ani îmi trăiam visul copilăriei... E drept ca m-am saturat repede și de acest sport și după două luni am vândut bicicleta pe jumătate de preț, dar eram fericit: nu lăsasem să moară un vis...”, a scris în jurnal Fernic.
Poznaș și inventiv, în foame de bani
La puțin timp după terminarea armatei revine la Ploiești fără nici un sfanț în buzunar. Locuiește la Hotel Clopotnița, o clădire în paragină, fosta clopotniță a Bisericii „Sf. Vineri”, își face veacul la plăcintăria-bodegă a grecului Kalderimis, unde i se permite să mănânce și să bea pe săturate, fără a plăti, și stă cu chirie la „coana Mița Treimustăți, o femeie aparținând sexului gras, de profesiune ghicitoare în palmă, cărți, cafea, ghioc și alte obiecte”.
Sătulă de scandalagiul chefliu, coana Mița îl lasă în stradă, cu bagajele la ușă.
Răzbunarea sa e cruntă - a adus un coșciug de la magazinul de pompe funebre din vecini, l-a pus în fața ușii patroanei, după care s-a culcat liniștit în el. Dimineața, când Mița Treimustăți a leșinat, văzând-l mort la ușa sa, Fernic i-a mai cerut și „filodormă” - despăgubire pentru renunțarea la locuință, cu care a sărbătorit până la ultimul leu, cu amicii, în fața unei „turme de țapi de bere”.
Pentru a face bani a scos o revistă satirică - „Să nu te superi că te-njur”, care s-a vândut în mii de exemplare, a fost angajat o vreme ca dirijor la orchestra cinematografului „Modern”, compusă din trei țigănuși și o mulatra flautistă, a scos cărțulii și broșuri sentimentale, cu titluri „vandabile”, precum „Misterele din Mizil”, inspirată din „Misterele Parisului”, care era atunci la modă.
Strâmtorat de bani, apelează la un șiretlic pe cât de simplu, pe atât de eficient. Și-a adunat versurile într-un volum pe care l-a tipărit în o mie de exemplare, dar la fiecare treizeci de exemplare a trecut pe prima pagina o dedicație „celui mai mare om politic al județului”, titulatură de care s-au bucurat nu mai puțin de 30 de personaje.
Când a apărut cartea, s-a prezentat la fiecare dintre aceștia, care, măguliți de atenția acordată, i-au plătit sume cuprinse între 3.000 și 10.000 de lei, astfel încât a putut să-și plătească datoriile și chiria în avans pe câteva luni. După o săptămână, când toți „cei treizeci mai mari oameni politici ai județului” s-au întâlnit la o recepție și au început să se laude cu dedicația primită, pe care o credeau exclusivă, a izbucnit ditamai scandalul.
Dar cum banii se țineau de el ca nuca de perete, curând a fost nevoit să vândă toate drepturile asupra unor melodii create pentru a plăti consumația făcută pe la restaurante.
A pozat în pielea goală, cu un ceas la brâu
Scriitorul Radu Tudoran, ploieștean, l-a transformat în personaj în fresca „Sfârșit de mileniu“: „În orașul copilăriei mele, trăia un autor de romanțe care se mai cântă și astăzi. L-am cunoscut și mi-a fost simpatic. Fiindcă avea o fire boemă, târgoveții nu dădeau pe el multe parale. Odată s-a fotografiat gol și cu ceas la brâu, ca să ilustreze o vorbă în circulație pe vremea aceea, «vedea-te-aș în pielea goală și cu un ceas la brâu!». Avea un ceas de buzunar, ca o ceapă. L-a legat cu lanțul de un cordon pus pe mijloc, lipsind orice obiect de îmbrăcăminte, până și ultimul, vorba era respectată întocmai“.
Opozant al partidului lui Iorga, Fernic este numit observator tocmai la Vălenii de Munte, în fieful istoricului, de unde este nevoit să fugă pe jos la Ploiești (sunt 30 km între cele două orașe) pentru a scăpa de „un numeros grup de mustăți răsucite și nuiele noduroase“.
La 6 km de Ploiești, a ațipit pe o pajiște. Spre sfârșitul zilei vin cu o mașină și colegii săi observatori, cărora ține să le spună imediat, cu umorul specific: „Ați văzut, stimabililor, ce frică au ăia de mine! Ia uitați-vă la ce distanță îi țin de mine! Unde-s eu și unde-s ei!“
Fascinația zborului și a săriturilor cu parașuta
La începutul anilor ‘30, Ionel Fernic își încheie aventurile de la Ploiești și se mută definitiv la București.
A absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935 și a primit brevetul de zburător.
Compozitorul a trecut la manșa avionului abia după ce a divorțat de cea de-a treia soție. Între 1935 și 1938 își dedică, practic, întreaga viață aviației și parașutismului, fiind unul dintre primii sportivi români în domeniu, prezent la cele mai importante mitinguri aviatice.
El povestește cum a ajuns aviator: „Mă duceam să mă logodesc. De această dată, aleasa inimii mele avea în loc de brațe două aripi, în loc de sâni, două roți (trenul de aterizare), în loc de trup, fuselaj , în loc de gură - atât de cicălitoare la femei - un motor de 100 de cai putere, în loc de nervi... nervuri, și în loc de pântece și șolduri, o splendidă siluetă aero-dinamică. Viitorul cămin: cerul”.
Dragostea sa pentru aviație a fost stimulată şi de vărul său, George Fernic, cel care avea să dispară în mod tragic, în timpul unui miting aviatic desfășurat la Chicago (în anul 1930).
„De mic copil visul meu a fost să zbor și, împreună cu regretatul meu văr George Gh. Fernic, construiam din cutii goale de portocale avioane. Moartea vărului meu nu a făcut decât să ațâțe și mai rău flacăra ce îmi ardea sufletul și nu așteptam decât ziua să purced pe glorioasele urme lăsate de el”.
Fernic a cerut Statului român un avion. I s-a dat o avionetă șubredă, prăpădită, de care era foarte mândru. La mitinguri făcea figuri care te lăsau mască, cu un curaj nebunesc, al omului ce nu are nimic de pierdut.
La un miting internațional la care participa și celebrul Costes, cel care reușise, în echipaj cu Bellonte, traversarea Atlanticului din Europa în America, răspunzând zborului lui Lindberg, lui Fernic i-a venit ideea să traverseze și el Carpații până la Brașov, și înapoi. A decolat, a trecut munții, a revenit la Băneasa în uralele bucureștenilor. După câteva zile a primit „Virtutea Aeronautică de aur”.
Dornic să epateze, Fernic devine parașutist fără să fi făcut o asemenea școală. În 1936, în România nici nu exista așa ceva. Prima școală de parașutism a fost militară și a luat ființă în anul 1940.
La un miting aerian, Fernic a sărit dintr-un Farman pilotat de Popescu-Oiță pe Aeroportul Băneasa. După aterizare i s-a cerut părerea despre parașutism: „E o senzație de neînchipuit! Este divină și fantastică această călătorie în misterioasa și imensa tăcere a oceanului de azur”.
De atunci, suspendat de mătăsurile albei parașute, a mai sărit de zece ori. Pentru aceasta, directorul fabricii de parașute Victor Pușcariu i-a dăruit o parașută.
Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la o aterizare, în urma căruia a suferit mai multe fracturi la piciorul stâng. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți și va fi medaliat de însuși Regele Carol al II-lea cu o distincție importantă.
Avionul prăbușit în munții Bucovinei
În 22 iulie 1938 avionul de pasageri al companiei poloneze LOT, venind dinspre Varșovia, a făcut escală la Cernăuți, în drum spre București. Cum toate locurile erau ocupate și cum Fernic voia să ajungă urgent în Capitală, pentru a participa la funeraliile Reginei Maria, un bun amic - avocatul Leliuș Popescu - îi cedează locul său din avion. La scurt timp după decolare, între Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc, avionul se zdrobește în codrii întunecoși de la Negrileasa, din apropierea satului bucovinean Stulpicani. Nici unul dintre cei 14 pasageri nu supraviețuieşte impactului nimicitor.
„O mare nenorocire în munții Bucovinei. O groaznică nenorocire s’a întâmplat săptămâna trecută în munții Bucovinei, din apropierea comunei Stulpicani. Avionul Lot (Polskie Linie Lotnicze - Polish Airlines) care făcea regulat drumul Varșovia-Cernăuți-București s-a ciocnit din cauza ceții și a furtunii de un vârf de munte și s-a prăbușit, sfărâmându-se complet. Martor al căderii a fost un cioban, care-și păștea oile în munte. Îngrozit de prăbușirea uriașei <păsări> el a vestit jandarmii din sat, povestindu-le ceea ce văzuse. Toți cei 14 călători, cari se aflau pe avion, erau morți. În vreme ce erau așteptaţi să sosească la București, trupurile lor atârnau prin vârfurile brazilor, sau zăceau frânte în bucăți printre pietre și sfărâmături de avion” scria ziarul „Unirea Poporului” la 31 iulie 1938.
Avionul cu care zburau era un Lockheed 14-H Super Electra cu numărul de înregistrare SP-BNG.
Cauza exactă a accidentului rămâne necunoscută. După incidentul din România, LOT a suspendat zborurile pe L-14 H, iar cauza accidentului a fost investigată de echipa condusă de directorul Institutului Aerodinamice din Varșovia, prof. Czeslaw Wituszyńskiego. El a ordonat reconstrucția părții frontale a aripilor, iar rezultatele trimise la uzina Lockheed din Burbank. Se pare că producătorul a făcut o greșeală de construcție, deoarece avionul prăbușit la Negrileasa avea această problemă. Unii spun că avionul s-a frânt în zbor. O altă ipoteză, mai plauzibilă, ar fi că avionul a fost lovit de fulger.
Cert e că Ionel Fernic, „compozitorul înălțimilor”, un om care a reușit să păcălească moartea de zeci de ori, ca aviator și parașutist, a fost lovit de soartă în timp ce era simplu pasager într-un avion de călători, cu un bilet ce nu-i era destinat.
În mod ciudat, dar viața i s-a curmat în avion, în aceeași zi ca și a vărului său pasionat de zbor, George, cunoscut inventator de avioane, fondator al Fernic Aircraft Corporation of Staten Island din New York, care a dispărut, în zbor, la 22 octombrie 1930, la marele Miting Internațional de aviație de la Chicago.
Rămășițele pământești ale luiI onel Fernic au fost aduse la București și conduse pe ultimul lor drum de o imensă mulțime de oameni. Trupul i-a fost incinerat la Crematoriul bucureștean, iar prietenii din lumea muzicii l-au omagiat cântându-i cele mai frumoase piese, iar aviatorii, printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.
De la primul tangou de succes, la peste 400 de șlagăre
Prima melodie compusă deFernic a fost în ultimul an de liceu, balada „Cruce albă de mesteacăn“ (1919). După ce se va stabili la Ploiești, nevoit să-și câștige existența, dar simțind și potențialul pe care îl oferă „muzica de succes“, își testează capacitățile de compozitor cu romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, este „Minciuna“ (mai cunoscut prin titlul „Pe boltă când apare luna“, primul vers din refren). Melodia este o adaptare a unei piese franţuzești, versurile în limba franceză fiind înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.
Succesul deplin l-a cunoscut după ce s-a mutat în București. Datorită melodiilor sale a devenit cel mai bine plătit compozitor din România. Acolo era în culmea gloriei, devenise atât de celebru încât era arătat cu degetul pe stradă și avea tot ce-și putea dori: bani, vin, femei.
În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi.
Milioane de români au ascultat și fredonat celebrele romanțe „Balada crucii de mesteacăn”, „Barcarola”, „Îți mai aduci aminte, doamnă?” ori „La umbra nucului bătrân”.
Câți dintre noi nu și-au privit languros partenera de dans, lăsându-se purtați de ritmurile tangourilor „Iubesc femeia”, „Adio doamnă”, „Pe boltă când apare luna”, „Pentru tine am făcut nebunii” ori ale valsurilor „Margaritta” și „Plâns de țigan”?
Câți nu au savurat un vin de soi și bucate înmiresmate, ascultând cu zâmbetul pe buze șugubețele melodii populare „Mă dusei la Maglavit, să mă vindec de iubit”, „Bea nașu’ cu fină-sa” ori “Suflecată pân’ la brâu”?
Piesele sale erau cântate de mari orchestre (conduse de Grigoraș Dinicu, Petrică Moțoi, Ionescu-Găină, frații Victor și Nicușor Predescu) și de mari interpreți (Cristian Vasile, Titi Botez, Zavaidoc, Ion Luican, Dorina Drăghici, Ioana Radu, Gică Petrescu) în marile localuri ale vremii („Trocadero”, „Mon Jardin”, „Lido”, „Gambrinus”, „Carul cu bere”, „Roata lumii”, „Grand”).
Melodiile care l-au îmbogățit și l-au făcut celebru, iubit și urât deopotrivă, răsună și astăzi, la aproape 80 de ani de la dispariția sa, ca purtate peste timp de un avion invizibil, în care răsună chitara lui Ionel Fernic - „iubita sa”, de care nu se despărțea nici când zbura, ci o avea agățată în carlingă, de niște chingi speciale.
Ionel UDRESCU
22 iulie 1938. O dată fatidică pentru pasagerii unui avion de călători, care venea din Varșovia și se îndrepta spre București, unde urma să aibă loc înmormântarea Reginei Maria.
Din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, un avion LOT, care făcea regulat drumul Varșovia-Cernăuţi-Bucureşti, s-a prăbușit în Bucovina, în pădurea de la Negrileasa, aproape de satul Stulpicani. Impactul a fost atât de puternic încât avionul s-a dezmembrat complet, iar dintre cei 14 pasageri nu a supraviețuit nici unul. Nici măcar Ionel Fernic, „compozitorul înălțimilor”, unul dintre cei mai apreciați aviatori ai României, decorat de însuși Regele Carol al II-lea pentru manevrele îndrăznețe, unul dintre primii parașutiști din țară, scriitor, gazetar, dar mai ales compozitor, care a lăsat în urmă melodii nemuritoare, pe care le ascultăm şi astăzi cu mare plăcere.
„Iubesc femeia”, „Pe boltă când apare luna”, „Adio doamnă”, „Pentru tine am făcut nebunii”, „Cruce albă de mesteacăn”, „Romanța celui care minte” sau „Visul unei nopți de vară” se numără printre tangourile și romanțele care au fermecat generații și continuă să încânte urechile şi sufletul, fiind moștenirea cea mai de preț lăsată de un mare risipitor, un aventurier fără pereche, care a alergat mereu după ce nu avea, doar pentru a trece apoi mai departe, la împlinirea altui vis.Viața sa, curmată brusc, la doar 37 de ani, ar putea fi subiect de film.
Un actor grăbit
Ionel Fernics-a născut la 29 mai 1901, în Târgoviște. Familia sa se mută la Galați, unde Ionel îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecții de chitară și pian. Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, pasiune împărtășită la comun cu vărul său, George, de a cărui destin este strâns legat,Ionel Fernic este îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică. Totuși el va opta pentru Conservatorul din București, unde intră la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea aleasă, chiar de are ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino.
Fernic renunță brusc la actorie, plecând, fără nici o explicație pentru colegii săi, în pauza spectacolului în care era distribuit.
Vânător de visuri
O posibilă explicație a comportamentului său, din întreaga viață, se găsește în jurnalul său, în care mărturisește că tot timpul era încărcat de visuri și că singurul lucru care conta cu adevărat era să le vadă împlinite, ca apoi s-o ia de la capăt, cu altele.
Era atât de aprig în aceasta vânătoare de visuri, încât afirmă că dacă nu și-ar fi putut împlini unul dintre ele, din cine știe ce motive, s-ar fi sinucis.
Tot din dorința de a împlini un vis, din copilărie, pe care nu l-a putut realiza din cauza tatălui său, care îl iubea fără măsură și voia să-l protejeze de vreo nenorocire, când s-a mutat la Ploiești, în 1925, Ionel Fernic și-a cumpărat o bicicletă.
„Cetățenii orașului Ploiești puteau vedea în fiecare zi, pe bulevardul Independenței, un om în toată firea, cu basc, cămașă cu mâneci scurte, pedalând de zor un <Diamant> de curse. Acel om eram eu. La vârsta de 24 de ani îmi trăiam visul copilăriei... E drept ca m-am saturat repede și de acest sport și după două luni am vândut bicicleta pe jumătate de preț, dar eram fericit: nu lăsasem să moară un vis...”, a scris în jurnal Fernic.
Poznaș și inventiv, în foame de bani
La puțin timp după terminarea armatei revine la Ploiești fără nici un sfanț în buzunar. Locuiește la Hotel Clopotnița, o clădire în paragină, fosta clopotniță a Bisericii „Sf. Vineri”, își face veacul la plăcintăria-bodegă a grecului Kalderimis, unde i se permite să mănânce și să bea pe săturate, fără a plăti, și stă cu chirie la „coana Mița Treimustăți, o femeie aparținând sexului gras, de profesiune ghicitoare în palmă, cărți, cafea, ghioc și alte obiecte”.
Sătulă de scandalagiul chefliu, coana Mița îl lasă în stradă, cu bagajele la ușă.
Răzbunarea sa e cruntă - a adus un coșciug de la magazinul de pompe funebre din vecini, l-a pus în fața ușii patroanei, după care s-a culcat liniștit în el. Dimineața, când Mița Treimustăți a leșinat, văzând-l mort la ușa sa, Fernic i-a mai cerut și „filodormă” - despăgubire pentru renunțarea la locuință, cu care a sărbătorit până la ultimul leu, cu amicii, în fața unei „turme de țapi de bere”.
Pentru a face bani a scos o revistă satirică - „Să nu te superi că te-njur”, care s-a vândut în mii de exemplare, a fost angajat o vreme ca dirijor la orchestra cinematografului „Modern”, compusă din trei țigănuși și o mulatra flautistă, a scos cărțulii și broșuri sentimentale, cu titluri „vandabile”, precum „Misterele din Mizil”, inspirată din „Misterele Parisului”, care era atunci la modă.
Strâmtorat de bani, apelează la un șiretlic pe cât de simplu, pe atât de eficient. Și-a adunat versurile într-un volum pe care l-a tipărit în o mie de exemplare, dar la fiecare treizeci de exemplare a trecut pe prima pagina o dedicație „celui mai mare om politic al județului”, titulatură de care s-au bucurat nu mai puțin de 30 de personaje.
Când a apărut cartea, s-a prezentat la fiecare dintre aceștia, care, măguliți de atenția acordată, i-au plătit sume cuprinse între 3.000 și 10.000 de lei, astfel încât a putut să-și plătească datoriile și chiria în avans pe câteva luni. După o săptămână, când toți „cei treizeci mai mari oameni politici ai județului” s-au întâlnit la o recepție și au început să se laude cu dedicația primită, pe care o credeau exclusivă, a izbucnit ditamai scandalul.
Dar cum banii se țineau de el ca nuca de perete, curând a fost nevoit să vândă toate drepturile asupra unor melodii create pentru a plăti consumația făcută pe la restaurante.
A pozat în pielea goală, cu un ceas la brâu
Scriitorul Radu Tudoran, ploieștean, l-a transformat în personaj în fresca „Sfârșit de mileniu“: „În orașul copilăriei mele, trăia un autor de romanțe care se mai cântă și astăzi. L-am cunoscut și mi-a fost simpatic. Fiindcă avea o fire boemă, târgoveții nu dădeau pe el multe parale. Odată s-a fotografiat gol și cu ceas la brâu, ca să ilustreze o vorbă în circulație pe vremea aceea, «vedea-te-aș în pielea goală și cu un ceas la brâu!». Avea un ceas de buzunar, ca o ceapă. L-a legat cu lanțul de un cordon pus pe mijloc, lipsind orice obiect de îmbrăcăminte, până și ultimul, vorba era respectată întocmai“.
Opozant al partidului lui Iorga, Fernic este numit observator tocmai la Vălenii de Munte, în fieful istoricului, de unde este nevoit să fugă pe jos la Ploiești (sunt 30 km între cele două orașe) pentru a scăpa de „un numeros grup de mustăți răsucite și nuiele noduroase“.
La 6 km de Ploiești, a ațipit pe o pajiște. Spre sfârșitul zilei vin cu o mașină și colegii săi observatori, cărora ține să le spună imediat, cu umorul specific: „Ați văzut, stimabililor, ce frică au ăia de mine! Ia uitați-vă la ce distanță îi țin de mine! Unde-s eu și unde-s ei!“
Fascinația zborului și a săriturilor cu parașuta
La începutul anilor ‘30, Ionel Fernic își încheie aventurile de la Ploiești și se mută definitiv la București.
A absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935 și a primit brevetul de zburător.
Compozitorul a trecut la manșa avionului abia după ce a divorțat de cea de-a treia soție. Între 1935 și 1938 își dedică, practic, întreaga viață aviației și parașutismului, fiind unul dintre primii sportivi români în domeniu, prezent la cele mai importante mitinguri aviatice.
El povestește cum a ajuns aviator: „Mă duceam să mă logodesc. De această dată, aleasa inimii mele avea în loc de brațe două aripi, în loc de sâni, două roți (trenul de aterizare), în loc de trup, fuselaj , în loc de gură - atât de cicălitoare la femei - un motor de 100 de cai putere, în loc de nervi... nervuri, și în loc de pântece și șolduri, o splendidă siluetă aero-dinamică. Viitorul cămin: cerul”.
Dragostea sa pentru aviație a fost stimulată şi de vărul său, George Fernic, cel care avea să dispară în mod tragic, în timpul unui miting aviatic desfășurat la Chicago (în anul 1930).
„De mic copil visul meu a fost să zbor și, împreună cu regretatul meu văr George Gh. Fernic, construiam din cutii goale de portocale avioane. Moartea vărului meu nu a făcut decât să ațâțe și mai rău flacăra ce îmi ardea sufletul și nu așteptam decât ziua să purced pe glorioasele urme lăsate de el”.
Fernic a cerut Statului român un avion. I s-a dat o avionetă șubredă, prăpădită, de care era foarte mândru. La mitinguri făcea figuri care te lăsau mască, cu un curaj nebunesc, al omului ce nu are nimic de pierdut.
La un miting internațional la care participa și celebrul Costes, cel care reușise, în echipaj cu Bellonte, traversarea Atlanticului din Europa în America, răspunzând zborului lui Lindberg, lui Fernic i-a venit ideea să traverseze și el Carpații până la Brașov, și înapoi. A decolat, a trecut munții, a revenit la Băneasa în uralele bucureștenilor. După câteva zile a primit „Virtutea Aeronautică de aur”.
Dornic să epateze, Fernic devine parașutist fără să fi făcut o asemenea școală. În 1936, în România nici nu exista așa ceva. Prima școală de parașutism a fost militară și a luat ființă în anul 1940.
La un miting aerian, Fernic a sărit dintr-un Farman pilotat de Popescu-Oiță pe Aeroportul Băneasa. După aterizare i s-a cerut părerea despre parașutism: „E o senzație de neînchipuit! Este divină și fantastică această călătorie în misterioasa și imensa tăcere a oceanului de azur”.
De atunci, suspendat de mătăsurile albei parașute, a mai sărit de zece ori. Pentru aceasta, directorul fabricii de parașute Victor Pușcariu i-a dăruit o parașută.
Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la o aterizare, în urma căruia a suferit mai multe fracturi la piciorul stâng. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți și va fi medaliat de însuși Regele Carol al II-lea cu o distincție importantă.
Avionul prăbușit în munții Bucovinei
În 22 iulie 1938 avionul de pasageri al companiei poloneze LOT, venind dinspre Varșovia, a făcut escală la Cernăuți, în drum spre București. Cum toate locurile erau ocupate și cum Fernic voia să ajungă urgent în Capitală, pentru a participa la funeraliile Reginei Maria, un bun amic - avocatul Leliuș Popescu - îi cedează locul său din avion. La scurt timp după decolare, între Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc, avionul se zdrobește în codrii întunecoși de la Negrileasa, din apropierea satului bucovinean Stulpicani. Nici unul dintre cei 14 pasageri nu supraviețuieşte impactului nimicitor.
„O mare nenorocire în munții Bucovinei. O groaznică nenorocire s’a întâmplat săptămâna trecută în munții Bucovinei, din apropierea comunei Stulpicani. Avionul Lot (Polskie Linie Lotnicze - Polish Airlines) care făcea regulat drumul Varșovia-Cernăuți-București s-a ciocnit din cauza ceții și a furtunii de un vârf de munte și s-a prăbușit, sfărâmându-se complet. Martor al căderii a fost un cioban, care-și păștea oile în munte. Îngrozit de prăbușirea uriașei <păsări> el a vestit jandarmii din sat, povestindu-le ceea ce văzuse. Toți cei 14 călători, cari se aflau pe avion, erau morți. În vreme ce erau așteptaţi să sosească la București, trupurile lor atârnau prin vârfurile brazilor, sau zăceau frânte în bucăți printre pietre și sfărâmături de avion” scria ziarul „Unirea Poporului” la 31 iulie 1938.
Avionul cu care zburau era un Lockheed 14-H Super Electra cu numărul de înregistrare SP-BNG.
Cauza exactă a accidentului rămâne necunoscută. După incidentul din România, LOT a suspendat zborurile pe L-14 H, iar cauza accidentului a fost investigată de echipa condusă de directorul Institutului Aerodinamice din Varșovia, prof. Czeslaw Wituszyńskiego. El a ordonat reconstrucția părții frontale a aripilor, iar rezultatele trimise la uzina Lockheed din Burbank. Se pare că producătorul a făcut o greșeală de construcție, deoarece avionul prăbușit la Negrileasa avea această problemă. Unii spun că avionul s-a frânt în zbor. O altă ipoteză, mai plauzibilă, ar fi că avionul a fost lovit de fulger.
Cert e că Ionel Fernic, „compozitorul înălțimilor”, un om care a reușit să păcălească moartea de zeci de ori, ca aviator și parașutist, a fost lovit de soartă în timp ce era simplu pasager într-un avion de călători, cu un bilet ce nu-i era destinat.
În mod ciudat, dar viața i s-a curmat în avion, în aceeași zi ca și a vărului său pasionat de zbor, George, cunoscut inventator de avioane, fondator al Fernic Aircraft Corporation of Staten Island din New York, care a dispărut, în zbor, la 22 octombrie 1930, la marele Miting Internațional de aviație de la Chicago.
Rămășițele pământești ale luiI onel Fernic au fost aduse la București și conduse pe ultimul lor drum de o imensă mulțime de oameni. Trupul i-a fost incinerat la Crematoriul bucureștean, iar prietenii din lumea muzicii l-au omagiat cântându-i cele mai frumoase piese, iar aviatorii, printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.
De la primul tangou de succes, la peste 400 de șlagăre
Prima melodie compusă deFernic a fost în ultimul an de liceu, balada „Cruce albă de mesteacăn“ (1919). După ce se va stabili la Ploiești, nevoit să-și câștige existența, dar simțind și potențialul pe care îl oferă „muzica de succes“, își testează capacitățile de compozitor cu romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, este „Minciuna“ (mai cunoscut prin titlul „Pe boltă când apare luna“, primul vers din refren). Melodia este o adaptare a unei piese franţuzești, versurile în limba franceză fiind înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.
Succesul deplin l-a cunoscut după ce s-a mutat în București. Datorită melodiilor sale a devenit cel mai bine plătit compozitor din România. Acolo era în culmea gloriei, devenise atât de celebru încât era arătat cu degetul pe stradă și avea tot ce-și putea dori: bani, vin, femei.
În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi.
Milioane de români au ascultat și fredonat celebrele romanțe „Balada crucii de mesteacăn”, „Barcarola”, „Îți mai aduci aminte, doamnă?” ori „La umbra nucului bătrân”.
Câți dintre noi nu și-au privit languros partenera de dans, lăsându-se purtați de ritmurile tangourilor „Iubesc femeia”, „Adio doamnă”, „Pe boltă când apare luna”, „Pentru tine am făcut nebunii” ori ale valsurilor „Margaritta” și „Plâns de țigan”?
Câți nu au savurat un vin de soi și bucate înmiresmate, ascultând cu zâmbetul pe buze șugubețele melodii populare „Mă dusei la Maglavit, să mă vindec de iubit”, „Bea nașu’ cu fină-sa” ori “Suflecată pân’ la brâu”?
Piesele sale erau cântate de mari orchestre (conduse de Grigoraș Dinicu, Petrică Moțoi, Ionescu-Găină, frații Victor și Nicușor Predescu) și de mari interpreți (Cristian Vasile, Titi Botez, Zavaidoc, Ion Luican, Dorina Drăghici, Ioana Radu, Gică Petrescu) în marile localuri ale vremii („Trocadero”, „Mon Jardin”, „Lido”, „Gambrinus”, „Carul cu bere”, „Roata lumii”, „Grand”).
Melodiile care l-au îmbogățit și l-au făcut celebru, iubit și urât deopotrivă, răsună și astăzi, la aproape 80 de ani de la dispariția sa, ca purtate peste timp de un avion invizibil, în care răsună chitara lui Ionel Fernic - „iubita sa”, de care nu se despărțea nici când zbura, ci o avea agățată în carlingă, de niște chingi speciale.
Ionel UDRESCU
Ionel FERNIC - compozitorul înălţimilor
15 februarie 2022
Miercuri, 23 februarie 2022,va aveas loc, exclusiv online, prin platforma live Vikart , primul eveniment al sezonului de primăvară !
Alătură-te evenimentului și poți adjudeca una dintre cele 114 de piese de colecție ale artiștilor români reprezentativi pentru arta modernă și contemporană, precum:
Rudolf Schweitzer-CUMPĂNA, Ion Theodorescu SION, Constantin ARTACHINO, Paul SCORȚESCU, Tibor ERNO, Felix AFTENE, Manuell MĂNĂSTIREANU, Constantin PILIUȚĂ, Vladimir ȘETRAN, Sorin ILFOVEANU, Marcel GUGUIANU, Jean PÂRVAN și mulți alții.
Cu fiecare zi ești mai aproape de Licitația de artă Vikart !
Miercuri, 23 februarie 2022,va aveas loc, exclusiv online, prin platforma live Vikart , primul eveniment al sezonului de primăvară !
Alătură-te evenimentului și poți adjudeca una dintre cele 114 de piese de colecție ale artiștilor români reprezentativi pentru arta modernă și contemporană, precum:
Rudolf Schweitzer-CUMPĂNA, Ion Theodorescu SION, Constantin ARTACHINO, Paul SCORȚESCU, Tibor ERNO, Felix AFTENE, Manuell MĂNĂSTIREANU, Constantin PILIUȚĂ, Vladimir ȘETRAN, Sorin ILFOVEANU, Marcel GUGUIANU, Jean PÂRVAN și mulți alții.
Cu fiecare zi ești mai aproape de Licitația de artă Vikart !
Vikart deschide noul sezon de licitații !
15 februarie 2022
Expoxitia „5”de pictură și artă decorativă deschisă la Artoteca Bibliotecii Metropolitane București cu doi protagoniști - Streinu Ioana Lavinia și Eusebio Spinu (curator George Radu Serafim) are o atmosferă în care cerul pare mai aproape, marea, pădurea, vîntul, fulgerul, ochiul închis afară ce înlăuntru se deșteaptă....
,,Ut pictura poesis”, cum definea nu întîmplător Horațiu legătura dintre arte, se regăsește aici prin identitate și alteritate, prin interpretarea aproape poetică a Ioanei Streinu și suprapunerea culoarilor, ce reprezintă un moment de maturitate în creația autoarei.
Povestea fiecărei compozitii fascinează de la intrare prin amplitudine, prin anvergură, prin volum la o primă privire, de ansamblu. Apoi, parcurgînd simele realizezi spațiul redat prin intermediul cromaticii, forma fiind doar sugestia unui volum care domină plinul, ambii artiști vizuali obținînd efecte inedite, rezultate evident din atenția acordată principiilor plastice, așa cum le-a înțeles modernismul.
Modernismul aici este creat însă după felul cum este regizeazat spațiul compozițional. Ioana Lavinia Streinu cu ajutorul perspectivei sugerate reușind forme, detalii luminoase, transparenețe chiar și din culoare pentru a da unitate și coerență mesajului vizual.
Important pentru spectatorul privitor este că lucrările ambii artiști acum expuse la Galeria ARTOTECA îl fac părtaș, instantaneele motivului îl fac să caute simbolul, cheia, mesajul, fiecare privitor găsind desigur propria viziune....Fiecare imagine sugerată de lumea din jur are coerența, sensul unui hazard, pare un spectacol, dar un spectacol ce se desfășoară între cer și pămînt, cerul și pămîntul fiind ei înșiși martori tăcuți.
Darul expresiei, pregnant la pictorul Eusebio Spinu, constă în în felul în care concentrează forța materiei, nervozitatea ei, chiar în compoziții cu puține detalii, dar prin sugestivitatea relevată, ce îl face pe privitor să rezoneze, să vibreze, să construiască legături vizuale și sufletești, legate de locuri pe care omul contemporan le caută în momentele sale de luciditate. Văzutul-nevăzutul peisajului, văzutul-nevăzutul unei lumi de început de mileniu III se impun ca motive pe care le căutăm, ca și cînd ar fi fost trăite ieri, chiar dacă ne aparțin sau nu, chiar dacă am fost părtași sau nu.
Ioana Lavinia Streinu și Eusebio Spinu fac parte dintr-o generație sau din categoria pictorilor pentru care cultura atelierului se suprapune prin existența personală și care se refugiază în mijlocul naturii, al liniștii sau al furtunii, unde vin în contact cu energiile pozitive, peisajul nerămînînd o temă de atelier, ci un loc/spațiu redescoperit și definitivat. I-am definit astfel pe amîndoi pentru că lucrările lor rezonează, se completează și dau sentimentul că ai pășit în universul lor, acolo unde natura statică întregește proiecția microcosmosului.
Invitat special al evenimentului este artistul vizual Victor Olivier Săraru, prezent cu o lucrare pe care am înțeles-o ca fiind o La Pieta, o compoziție ce respiră credință, încredere și resemnare în fața vicisitudinilor. Fecioara ține în brațele sale nu Pruncul Sfânt ci un pește, IHTIS, simbolul creștinilor.
Numele grecesc al peştelui (IHTIS) era pentru primii creştini un acrostih hristologic: Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul (Iisus Hristos ιχ - IH; Fiul lui Dumnezeu θέος - teos = Dumnezeu şi υἱός - iios = fiu; numele de Mântuitor σωτήρ, ὁ - sotir). Aceasta sintagmă este, într-un fel, rezumatul doctrinei creştine şi este prima mărturisire de credinţă a creștinilor.
Fiind la cea de a cincea expoziție împreună, prin maniera modernă a colorismului, cei doi artiști vizuali au reușit să-și definească o artă recognoscibilă și de impact imediat prin aparițiile actuale pe simezele galeriilor bucureștene, tomitane sau de oriunde...Dar pentru a vă convinge trebuie să vizitați expoziția deschisă de luni pînă vineri la Artoteca Biblioteca Metropolitana Bucuresti din Șoseaua Mihai Bravu 4, București, între orele 9:00- 17:00.
Iubitorii de artă pot vizita expoziția de pictură, parte din Stagiunea Permanentă de Artă Plastică Temeiuri, în perioada 10 februarie - 10 martie a.c., de luni până vineri, conform programului Artotecii BMB, Șoseaua Mihai Bravu, Nr. 4.
Artiștii care semnează expoziția, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, sunt nume afirmate ale simezelor actuale.
Ioana Lavinia Streinu s-a născut în Drobeta Turnu Severin și a absolvit Academia de Artă „Luceafărul” din București, secția Arte Plastice - pictură de șevalet, promoția 1999. Din 2008 este Doctor în Arte Vizuale. Este profesor de pictură la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din București și inspector școlar pentru Arte Vizuale în cadrul ISMB. Lucrările sale au putut fi admirate în cadrul a numeroase expoziţii personale și de grup.
Originar din Constanța, Eusebiu Spînu este absolvent al Academiei Naționale de Arte „Nicolae Grigorescu” București, secția ceramică, promoția 1995. A participat ca artist-ceramist, la expoziții de grup ce au avut loc la Iași, Cluj, București, Mamaia, Mangalia, precum și la evenimente similare din Belgia, Franța, Japonia, Bulgaria, Canada și Portugalia. De asemenea, are în palmares numeroase expoziţii personale desfășurate atât în țară, cât și în străinătate.
Liliana Popa
Expoxitia „5”de pictură și artă decorativă deschisă la Artoteca Bibliotecii Metropolitane București cu doi protagoniști - Streinu Ioana Lavinia și Eusebio Spinu (curator George Radu Serafim) are o atmosferă în care cerul pare mai aproape, marea, pădurea, vîntul, fulgerul, ochiul închis afară ce înlăuntru se deșteaptă....
,,Ut pictura poesis”, cum definea nu întîmplător Horațiu legătura dintre arte, se regăsește aici prin identitate și alteritate, prin interpretarea aproape poetică a Ioanei Streinu și suprapunerea culoarilor, ce reprezintă un moment de maturitate în creația autoarei.
Povestea fiecărei compozitii fascinează de la intrare prin amplitudine, prin anvergură, prin volum la o primă privire, de ansamblu. Apoi, parcurgînd simele realizezi spațiul redat prin intermediul cromaticii, forma fiind doar sugestia unui volum care domină plinul, ambii artiști vizuali obținînd efecte inedite, rezultate evident din atenția acordată principiilor plastice, așa cum le-a înțeles modernismul.
Modernismul aici este creat însă după felul cum este regizeazat spațiul compozițional. Ioana Lavinia Streinu cu ajutorul perspectivei sugerate reușind forme, detalii luminoase, transparenețe chiar și din culoare pentru a da unitate și coerență mesajului vizual.
Important pentru spectatorul privitor este că lucrările ambii artiști acum expuse la Galeria ARTOTECA îl fac părtaș, instantaneele motivului îl fac să caute simbolul, cheia, mesajul, fiecare privitor găsind desigur propria viziune....Fiecare imagine sugerată de lumea din jur are coerența, sensul unui hazard, pare un spectacol, dar un spectacol ce se desfășoară între cer și pămînt, cerul și pămîntul fiind ei înșiși martori tăcuți.
Darul expresiei, pregnant la pictorul Eusebio Spinu, constă în în felul în care concentrează forța materiei, nervozitatea ei, chiar în compoziții cu puține detalii, dar prin sugestivitatea relevată, ce îl face pe privitor să rezoneze, să vibreze, să construiască legături vizuale și sufletești, legate de locuri pe care omul contemporan le caută în momentele sale de luciditate. Văzutul-nevăzutul peisajului, văzutul-nevăzutul unei lumi de început de mileniu III se impun ca motive pe care le căutăm, ca și cînd ar fi fost trăite ieri, chiar dacă ne aparțin sau nu, chiar dacă am fost părtași sau nu.
Ioana Lavinia Streinu și Eusebio Spinu fac parte dintr-o generație sau din categoria pictorilor pentru care cultura atelierului se suprapune prin existența personală și care se refugiază în mijlocul naturii, al liniștii sau al furtunii, unde vin în contact cu energiile pozitive, peisajul nerămînînd o temă de atelier, ci un loc/spațiu redescoperit și definitivat. I-am definit astfel pe amîndoi pentru că lucrările lor rezonează, se completează și dau sentimentul că ai pășit în universul lor, acolo unde natura statică întregește proiecția microcosmosului.
Invitat special al evenimentului este artistul vizual Victor Olivier Săraru, prezent cu o lucrare pe care am înțeles-o ca fiind o La Pieta, o compoziție ce respiră credință, încredere și resemnare în fața vicisitudinilor. Fecioara ține în brațele sale nu Pruncul Sfânt ci un pește, IHTIS, simbolul creștinilor.
Numele grecesc al peştelui (IHTIS) era pentru primii creştini un acrostih hristologic: Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul (Iisus Hristos ιχ - IH; Fiul lui Dumnezeu θέος - teos = Dumnezeu şi υἱός - iios = fiu; numele de Mântuitor σωτήρ, ὁ - sotir). Aceasta sintagmă este, într-un fel, rezumatul doctrinei creştine şi este prima mărturisire de credinţă a creștinilor.
Fiind la cea de a cincea expoziție împreună, prin maniera modernă a colorismului, cei doi artiști vizuali au reușit să-și definească o artă recognoscibilă și de impact imediat prin aparițiile actuale pe simezele galeriilor bucureștene, tomitane sau de oriunde...Dar pentru a vă convinge trebuie să vizitați expoziția deschisă de luni pînă vineri la Artoteca Biblioteca Metropolitana Bucuresti din Șoseaua Mihai Bravu 4, București, între orele 9:00- 17:00.
Iubitorii de artă pot vizita expoziția de pictură, parte din Stagiunea Permanentă de Artă Plastică Temeiuri, în perioada 10 februarie - 10 martie a.c., de luni până vineri, conform programului Artotecii BMB, Șoseaua Mihai Bravu, Nr. 4.
Artiștii care semnează expoziția, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România, sunt nume afirmate ale simezelor actuale.
Ioana Lavinia Streinu s-a născut în Drobeta Turnu Severin și a absolvit Academia de Artă „Luceafărul” din București, secția Arte Plastice - pictură de șevalet, promoția 1999. Din 2008 este Doctor în Arte Vizuale. Este profesor de pictură la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din București și inspector școlar pentru Arte Vizuale în cadrul ISMB. Lucrările sale au putut fi admirate în cadrul a numeroase expoziţii personale și de grup.
Originar din Constanța, Eusebiu Spînu este absolvent al Academiei Naționale de Arte „Nicolae Grigorescu” București, secția ceramică, promoția 1995. A participat ca artist-ceramist, la expoziții de grup ce au avut loc la Iași, Cluj, București, Mamaia, Mangalia, precum și la evenimente similare din Belgia, Franța, Japonia, Bulgaria, Canada și Portugalia. De asemenea, are în palmares numeroase expoziţii personale desfășurate atât în țară, cât și în străinătate.
Liliana Popa
Ioana Lavinia Streinu și Eusebio Spînu la ARTOTECA
1 februarie 2022
Teatrul Luceafărul din Iași a întocmit bilanțul activității artistice pentru anul 2021 în care a avut realizări deosebite.
2021 al incertitudinilor și al ajustării în viteză a regulilor epidemiologice, arta teatrului a continuat să se adapteze la un context dominat de sanitar. Cel de-al doilea an al pandemiei a însemnat pentru Teatrul Luceafărul din Iași o perioadă în care creativitatea s-a exprimat nu numai în producțiile scenice, dar și în modalitățile de a le livra publicului. Revenirea la formula live s-a produs în ianuarie și, din fericire, a rămas posibilă până la finele lui 2021, cu variații legate de numărul de spectatori admis în sală. 30, 50 sau 70 la sută din capacitatea totală au fost limitele îngăduite de autorități, ca medie predominând 50 la sută.
În contextul în care distanțarea fizică a rămas regulă de bază, echipa artistică a reușit să lucreze patru premiere: două la sala mare - Albă ca Zăpada, Stația clovnilor(nonverbal, pentru toate vârstele), unul la sala mică - Hikikomori(pentru tineret, 16+) șispectacolul lectură În pană de Friedrich Dürrenmatt.
Câteva evenimente importante au marcat anul teatral 2021 pentru artiștii de la Luceafărul. Cea de-a 14-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (1-10 octombrie) a reunit sub tema ″artă și tehnologie″ un total de peste 100 de evenimente live (indoor, outdoor), online (live streaming, video streaming) și în eter. În 20 de locuri din oraș a fost teatru în scenă, pe stradă, în vitrine, teatru radiofonic, teatru accesibilizat pentru persoane cu deficiențe de auz și văz, instalații imersive receptate prin intermediul ochelarilor VR, improvizație online moderată de inteligența artificială, teatru făcut pe un text scris de un robot, expoziții, conferințe, lansări de carte, workshop-uri, demonstrații realizate de roboți etc., cele mai multe dintre ele, în exclusivitate națională susținute de creatori din 11 țări (Austria, Canada, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Israel, Italia, Marea Britanie, România, Spania). FITPTI a fost apreciat la nivel național ca exemplu de bune practici și de reușită, în condițiile în care foarte multe manifestări festivaliere din țară și străinătate s-au anulat din cauza epidemiei.
Aniversarea a 70 de ani de existență artistică a așezământului (10-12 decembrie), cu un program de showcase, expoziții, discuții post-spectacol, dezbateri, lansarea celei de-a treia ediții a monografiei teatrului a fost un eveniment care a încheiat anul teatral.
Ca număr de reprezentații s-au contabilizat 230, la cele două săli, vizionate de peste 25.000 de spectatori. În ciuda pandemiei, dar cu respectarea prevederilor medicale, atunci când condițiile au permis, artiștii au făcut și câteva deplasări în țară.La Suceava s-aujucat Albă ca Zăpada și spectacolul-concert Orașul, iar la Festivalul de Teatru Debutant de la Sf. Gheorghe, spectaolul pentru tineri Hikikomori.
„Nu a fost un an simplu, lipsa de predictibilitate a reprezentat în continuare principala problemă a ultimelor 12 luni. Fiind o artă vie, teatrul depinde de conexiunea cu privitorii, iar pe această direcție a trebuit să inventăm formule. 2021 a fost incomparabil mai bun pentru noi decât 2020, reușind, iată, să fructificăm potențialul creativ de care dispunem. Am produs spectacole noi pentru toate categoriile de public pe care-l vizăm - preșcolari, școlari, studenți, tineri adulți, am avut o ediție de mare succes a FITPTI, am aniversat 70 de ani de activitate continuă. Privind retrospectiv, în condiții de restricții sanitare cauzate de valurile Covid19, ”foarte bine”, precizează Oltița Cîntec, directorul artistic al Teatrului.
(din Comunicatul de presă de la Teatrul Luceafărul Iași).
Cu toate greutățile din anul 2021 cauzate de pandemia, colectivul teatrului a reușit să bucure publicul spectator cu realizari de excepție, multe dintre ele fiind apreciate la nivel național dar și internațional.
Copiii abia așteaptă ca să se ridice cortina și să reînceapă activitatea la Teatrul Luceafărul cu personajele cunoscute dar și cu noutăți inedite cu care sunt surprinși mereu.
Csaba László TÖRÖK
In memoriam: Geta TÖRÖK
Teatrul Luceafărul din Iași a întocmit bilanțul activității artistice pentru anul 2021 în care a avut realizări deosebite.
2021 al incertitudinilor și al ajustării în viteză a regulilor epidemiologice, arta teatrului a continuat să se adapteze la un context dominat de sanitar. Cel de-al doilea an al pandemiei a însemnat pentru Teatrul Luceafărul din Iași o perioadă în care creativitatea s-a exprimat nu numai în producțiile scenice, dar și în modalitățile de a le livra publicului. Revenirea la formula live s-a produs în ianuarie și, din fericire, a rămas posibilă până la finele lui 2021, cu variații legate de numărul de spectatori admis în sală. 30, 50 sau 70 la sută din capacitatea totală au fost limitele îngăduite de autorități, ca medie predominând 50 la sută.
În contextul în care distanțarea fizică a rămas regulă de bază, echipa artistică a reușit să lucreze patru premiere: două la sala mare - Albă ca Zăpada, Stația clovnilor(nonverbal, pentru toate vârstele), unul la sala mică - Hikikomori(pentru tineret, 16+) șispectacolul lectură În pană de Friedrich Dürrenmatt.
Câteva evenimente importante au marcat anul teatral 2021 pentru artiștii de la Luceafărul. Cea de-a 14-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (1-10 octombrie) a reunit sub tema ″artă și tehnologie″ un total de peste 100 de evenimente live (indoor, outdoor), online (live streaming, video streaming) și în eter. În 20 de locuri din oraș a fost teatru în scenă, pe stradă, în vitrine, teatru radiofonic, teatru accesibilizat pentru persoane cu deficiențe de auz și văz, instalații imersive receptate prin intermediul ochelarilor VR, improvizație online moderată de inteligența artificială, teatru făcut pe un text scris de un robot, expoziții, conferințe, lansări de carte, workshop-uri, demonstrații realizate de roboți etc., cele mai multe dintre ele, în exclusivitate națională susținute de creatori din 11 țări (Austria, Canada, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Israel, Italia, Marea Britanie, România, Spania). FITPTI a fost apreciat la nivel național ca exemplu de bune practici și de reușită, în condițiile în care foarte multe manifestări festivaliere din țară și străinătate s-au anulat din cauza epidemiei.
Aniversarea a 70 de ani de existență artistică a așezământului (10-12 decembrie), cu un program de showcase, expoziții, discuții post-spectacol, dezbateri, lansarea celei de-a treia ediții a monografiei teatrului a fost un eveniment care a încheiat anul teatral.
Ca număr de reprezentații s-au contabilizat 230, la cele două săli, vizionate de peste 25.000 de spectatori. În ciuda pandemiei, dar cu respectarea prevederilor medicale, atunci când condițiile au permis, artiștii au făcut și câteva deplasări în țară.La Suceava s-aujucat Albă ca Zăpada și spectacolul-concert Orașul, iar la Festivalul de Teatru Debutant de la Sf. Gheorghe, spectaolul pentru tineri Hikikomori.
„Nu a fost un an simplu, lipsa de predictibilitate a reprezentat în continuare principala problemă a ultimelor 12 luni. Fiind o artă vie, teatrul depinde de conexiunea cu privitorii, iar pe această direcție a trebuit să inventăm formule. 2021 a fost incomparabil mai bun pentru noi decât 2020, reușind, iată, să fructificăm potențialul creativ de care dispunem. Am produs spectacole noi pentru toate categoriile de public pe care-l vizăm - preșcolari, școlari, studenți, tineri adulți, am avut o ediție de mare succes a FITPTI, am aniversat 70 de ani de activitate continuă. Privind retrospectiv, în condiții de restricții sanitare cauzate de valurile Covid19, ”foarte bine”, precizează Oltița Cîntec, directorul artistic al Teatrului.
(din Comunicatul de presă de la Teatrul Luceafărul Iași).
Cu toate greutățile din anul 2021 cauzate de pandemia, colectivul teatrului a reușit să bucure publicul spectator cu realizari de excepție, multe dintre ele fiind apreciate la nivel național dar și internațional.
Copiii abia așteaptă ca să se ridice cortina și să reînceapă activitatea la Teatrul Luceafărul cu personajele cunoscute dar și cu noutăți inedite cu care sunt surprinși mereu.
Csaba László TÖRÖK
In memoriam: Geta TÖRÖK
Bilanțul activității artistice pentru anul 2021 la
Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” Iași
Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” Iași
18 ianuarie 2022
Pe 1 decembrie 2021 - de Ziua Națională a României - s-a deschis o amplă expoziție retrospectivă dedicată pictorului Theodor Pallady (1871-1956), pentru a marca 150 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai importanți artiști români.
Portrete, busturi, portrete în picioare dar mai ales nuduri, desene, studii în creion brun, negru, laviuri, ulei pe pînză..... veți avea plăcerea, nu doar ocazia să admirați, la Muzeul Colecțiilor de Artă din Calea Victoriei - 111.
Expoziția Pallady150 este deschisă pînă pe 3 aprilie 2022, așa cum a fost gîndită și proiectată - coordonator Calin Stegerean, managerul MNAR și are patru puncte de expunere.
Primul este amenajat chiar la sediul centrul al MNAR, într-un spațiu de la parter, care cuprinde secvența numită Jurnal intim. Aceasta, în formularea organizatorilor, „ilustrează prin prisma unor însemnări pe care artistul le-a realizat de-a lungul anilor, citate în expoziție, reprezentarea corpului feminin în ipostaze intimiste“.
Puteți citi din albumele dedicate lui Pallady de către Ionel Jianu (1944), K.H. Zambaccian (1945), H. Blazian (1958), Adina Nanu (1962), Raoul Șorban (1968), Anatol Mândrescu (1971), Alexandru Cebuc (2008), Pavel Șușară (2017) - nici nu sînt multe, și lipsește o monografie atotcuprinzătoare precum cea a lui Radu Bogdan dedicată lui Ion Andreescu -, dar și cu volumul bine alcătuit al Danei Crișan (Pallady scriind. Jurnale, scrisori, însemnări, Editura Compania, 2009) la îndemînă pentru a compara realitatea lucrărilor expuse cu cele consemnate deja de istoricii de artă.
Al doilea popas, conform proiecției în spațiul bucureștean al organizatorilor, poate fi un motiv de plimbare într-o zi cu ger dar și cu sau fără. Iubitorii de artă și nu numai pot ajunge la pas prin Bucureși în toate cele patru locuri muzeale.
Tot pe Calea Victoriei, la...două mii de pași, la numărul 111, veți descoperi expoziția „Din opera grafică a lui Theodor Pallady”, care „conține și celebrul său autoportret“, după formularea ....autorităților muzeale, știind bine că există numeroase autoportrete ale lui Pallady, uleiuri pe pînză sau desene pe „Japon imperial“, suportul de hîrtie preferat de artist.
Profitați de popasul la Muzeul Colecțiilor de Artă și veți descoperi și alte lucrări semnate de Pallady, sau opere din colecția Garabed Avachian - o cameră doldora cu 40 de lucrări și altele nu mai puțin frumoase, din colecțiile Dona, Weinberg, Oprescu, Taru, Radu Ionescu sau cea a fraților Beatrice și Hrandt Avachian.
Deci aveți ocazia să desoperiți universul lui Theodor Pallady vizitînd cele patru expoziții deschise în spațiile ale Muzeului Național de Artă al României.
Sub genericul „Pallady 150” au fost inaugurate patru expoziții dedicate împlinirii a 150 de ani de la nașterea pictorului Theodor Pallady (1871 - 1956), expozițiile ce prezintă aspecte inedite ale creației palladyene prin lucrările aflate în patrimoniul MNAR.
La sediul central din fostul Palat Regal puteți vizita expoziția „Jurnal intim”, care ilustrează, prin prisma unor însemnări pe care artistul le-a realizat de-a lungul anilor, reprezentarea corpului feminin în ipostaze intimiste.
Expozițiile „Zambaccian despre Pallady” și „Parisul lui Pallady” , deschise la Muzeul Zambaccian, respectiv la Casa Melik și accentuează relația artistului cu doi colecționari de referință: H. Zambaccian și Gheorghe Răut.
Prima prezintă un portret caracterial pe care colecționarul Zambaccian i l-a făcut lui Pallady într-un articol ce va fi ilustrat cu autoportrete ale artistului și cu alte lucrări la care se face referire în același text.
„Parisul lui Pallady” prezintă lucrări cu orașul în care artistul și-a petrecut perioada interbelică - malurile și podurile Senei.
Expoziție Neagoe Basarab, la Galeria Națională de Artă Veche Românească din cadrul Muzeul Național de Artă al României
Expoziția „Dincolo de legendă. Neagoe Basarab”prezintă în Galeria Națională de Artă Veche Românească aportul esențial la cultura română al lui Neagoe Basarab: cel de ctitor al Mănăstirii de la Curtea de Argeș și comanditar al multor opere de artă cu caracter religios, de autor al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” și sursă de inspirație a legendei „Meșterul Manole”.
Expoziția are o spectaculoasă scenografie evocatoare a mănăstirii Argeșului, în ambianța frescelor originale păstrate la MNAR, conține icoane de epocă de valoare artistică șioferă spațiul pentru spectacole de poezie cu legenda „Meșterului Manole”.
Liliana Popa
Pe 1 decembrie 2021 - de Ziua Națională a României - s-a deschis o amplă expoziție retrospectivă dedicată pictorului Theodor Pallady (1871-1956), pentru a marca 150 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai importanți artiști români.
Portrete, busturi, portrete în picioare dar mai ales nuduri, desene, studii în creion brun, negru, laviuri, ulei pe pînză..... veți avea plăcerea, nu doar ocazia să admirați, la Muzeul Colecțiilor de Artă din Calea Victoriei - 111.
Expoziția Pallady150 este deschisă pînă pe 3 aprilie 2022, așa cum a fost gîndită și proiectată - coordonator Calin Stegerean, managerul MNAR și are patru puncte de expunere.
Primul este amenajat chiar la sediul centrul al MNAR, într-un spațiu de la parter, care cuprinde secvența numită Jurnal intim. Aceasta, în formularea organizatorilor, „ilustrează prin prisma unor însemnări pe care artistul le-a realizat de-a lungul anilor, citate în expoziție, reprezentarea corpului feminin în ipostaze intimiste“.
Puteți citi din albumele dedicate lui Pallady de către Ionel Jianu (1944), K.H. Zambaccian (1945), H. Blazian (1958), Adina Nanu (1962), Raoul Șorban (1968), Anatol Mândrescu (1971), Alexandru Cebuc (2008), Pavel Șușară (2017) - nici nu sînt multe, și lipsește o monografie atotcuprinzătoare precum cea a lui Radu Bogdan dedicată lui Ion Andreescu -, dar și cu volumul bine alcătuit al Danei Crișan (Pallady scriind. Jurnale, scrisori, însemnări, Editura Compania, 2009) la îndemînă pentru a compara realitatea lucrărilor expuse cu cele consemnate deja de istoricii de artă.
Al doilea popas, conform proiecției în spațiul bucureștean al organizatorilor, poate fi un motiv de plimbare într-o zi cu ger dar și cu sau fără. Iubitorii de artă și nu numai pot ajunge la pas prin Bucureși în toate cele patru locuri muzeale.
Tot pe Calea Victoriei, la...două mii de pași, la numărul 111, veți descoperi expoziția „Din opera grafică a lui Theodor Pallady”, care „conține și celebrul său autoportret“, după formularea ....autorităților muzeale, știind bine că există numeroase autoportrete ale lui Pallady, uleiuri pe pînză sau desene pe „Japon imperial“, suportul de hîrtie preferat de artist.
Profitați de popasul la Muzeul Colecțiilor de Artă și veți descoperi și alte lucrări semnate de Pallady, sau opere din colecția Garabed Avachian - o cameră doldora cu 40 de lucrări și altele nu mai puțin frumoase, din colecțiile Dona, Weinberg, Oprescu, Taru, Radu Ionescu sau cea a fraților Beatrice și Hrandt Avachian.
Deci aveți ocazia să desoperiți universul lui Theodor Pallady vizitînd cele patru expoziții deschise în spațiile ale Muzeului Național de Artă al României.
Sub genericul „Pallady 150” au fost inaugurate patru expoziții dedicate împlinirii a 150 de ani de la nașterea pictorului Theodor Pallady (1871 - 1956), expozițiile ce prezintă aspecte inedite ale creației palladyene prin lucrările aflate în patrimoniul MNAR.
La sediul central din fostul Palat Regal puteți vizita expoziția „Jurnal intim”, care ilustrează, prin prisma unor însemnări pe care artistul le-a realizat de-a lungul anilor, reprezentarea corpului feminin în ipostaze intimiste.
Expozițiile „Zambaccian despre Pallady” și „Parisul lui Pallady” , deschise la Muzeul Zambaccian, respectiv la Casa Melik și accentuează relația artistului cu doi colecționari de referință: H. Zambaccian și Gheorghe Răut.
Prima prezintă un portret caracterial pe care colecționarul Zambaccian i l-a făcut lui Pallady într-un articol ce va fi ilustrat cu autoportrete ale artistului și cu alte lucrări la care se face referire în același text.
„Parisul lui Pallady” prezintă lucrări cu orașul în care artistul și-a petrecut perioada interbelică - malurile și podurile Senei.
Expoziție Neagoe Basarab, la Galeria Națională de Artă Veche Românească din cadrul Muzeul Național de Artă al României
Expoziția „Dincolo de legendă. Neagoe Basarab”prezintă în Galeria Națională de Artă Veche Românească aportul esențial la cultura română al lui Neagoe Basarab: cel de ctitor al Mănăstirii de la Curtea de Argeș și comanditar al multor opere de artă cu caracter religios, de autor al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” și sursă de inspirație a legendei „Meșterul Manole”.
Expoziția are o spectaculoasă scenografie evocatoare a mănăstirii Argeșului, în ambianța frescelor originale păstrate la MNAR, conține icoane de epocă de valoare artistică șioferă spațiul pentru spectacole de poezie cu legenda „Meșterului Manole”.
Liliana Popa
Theodor Pallady - 150
8 februarie 2022
Un spectacol care șochează și în același timp fascinează. Un spectacol la care s-a râs iar alții au căzut pe gânduri..
Punerea în scenă a “Trilogiei minelor” de către Horia Suru este fantastică prin curaj, franchețe dar și prin viziunea sa regizorală. În mod sigur regizorul a adăugat momente, a creat scene inedite pe textul lui Csaba Szekely.
E un spectacol de teatru care vorbește despre lumea de azi, dar o lume aparte, cea a minerilor. Casa lui Ivan, un fost miner dintr-un sat pustiu, în care nu se petrece nimic memorabil, devine scena intrigii....
Ivan capătă experiența cruzimii, nu îi mai pasă de tatăl care zace bolnav în aceiași casă și îi dorește moartea, motivînd că a uncit atîția ani în mină și nu mai are nimic. Singura soluție ar fi să moștenească casa părinților. De aceea îi interzice doctorului să îi mai dea medicamentația...
Evident, doctorul nu poate să nu își îngrijească pacientul.
Doctorul, el însuși un personaj, rătăcit în acel sat unde toți beau palincă, înjură, strigă iar unii dintre ei se spînzură în pădure. Cu toții se întreabă de ce rata sinuciderilor este atît de mare în satul lor, ei înșiși, fiecare gîndindu-se să se sinucidă.
Doctorul filozofează mai mult ambetat decît beat întrebîndu-se cu s-a ales după atîția ani în care este amențințat cu briceagul să vină să vadă bolnavii la care rudele vroiau să îl ducă la orice oră din zi su din noapte... Dezamăgit de căsătoria sa, de universul în care trăiește, el însuși spune că va pleca într-o zi la oraș, dar de fapt se gîndește tot la propria sincudiere...
Ilonka, tînăra soră vitregă a lui Ivan vrea să își găsească un bărbat, pentru că spune ea SĂ MĂ VADĂ ȘI PE MINE CINEVA, conștientă fiind că în cîțiva ani va îmbătrîni.
Irma, îndrăgosită de Ivan, căsătorită fiind, își poartă borcanul cu compotul de vișine tot timpul în brațe, ca pe propria dragoste...
Soțul ei preferă să se sinucidă realizînd că nu pe el îl iubea.
Personajul omniprezent este tatăl lui Ivan, care nu apare, dar pe care îl aștepți sau ești convins că sigur va intra în scenă.
Experienţa cruzimii la limită, violează deliberat sensibilitatea spectatorilor. O piesă scrisă și interpretată cu disperare, dramatism şi poezie, îmbinând graţia cu grotescul. Pentru că limbajul este vulgar uneori subliniind criza, crizele fiecărei existențe...
Aseară la Teatrul Dramaturgilor Români Episodul 1 - FLORI din Trilogia mieilor, o piesă scrisă de CSABA SZÉKELY
în regia HORIA SURU
De atâta vreme nu se mai întâmplă nimic.
Nimic bun.
Știe cineva cine e, cu adevărat? Știe cineva ce zace în celălalt?
De când n-a mai murit vreunul de moarte bună?
S-a închis mina. Toți au plecat la oraș.
Timpul trece peste. Păcat.
Măcar știm să păstrăm tradițiile.
Și să mergem în pădure.
Știți ceva? Nu există “viață normală”. Există doar “viață”. Nu peste o lună, nu peste două. Acum.
Este un spectacol pe care ar trebui să îl vadă toți oamenii de pe planetă dar mai ales politicienii care ne-au condus din 1889 încoace !
Liliana Popa
Un spectacol care șochează și în același timp fascinează. Un spectacol la care s-a râs iar alții au căzut pe gânduri..
Punerea în scenă a “Trilogiei minelor” de către Horia Suru este fantastică prin curaj, franchețe dar și prin viziunea sa regizorală. În mod sigur regizorul a adăugat momente, a creat scene inedite pe textul lui Csaba Szekely.
E un spectacol de teatru care vorbește despre lumea de azi, dar o lume aparte, cea a minerilor. Casa lui Ivan, un fost miner dintr-un sat pustiu, în care nu se petrece nimic memorabil, devine scena intrigii....
Ivan capătă experiența cruzimii, nu îi mai pasă de tatăl care zace bolnav în aceiași casă și îi dorește moartea, motivînd că a uncit atîția ani în mină și nu mai are nimic. Singura soluție ar fi să moștenească casa părinților. De aceea îi interzice doctorului să îi mai dea medicamentația...
Evident, doctorul nu poate să nu își îngrijească pacientul.
Doctorul, el însuși un personaj, rătăcit în acel sat unde toți beau palincă, înjură, strigă iar unii dintre ei se spînzură în pădure. Cu toții se întreabă de ce rata sinuciderilor este atît de mare în satul lor, ei înșiși, fiecare gîndindu-se să se sinucidă.
Doctorul filozofează mai mult ambetat decît beat întrebîndu-se cu s-a ales după atîția ani în care este amențințat cu briceagul să vină să vadă bolnavii la care rudele vroiau să îl ducă la orice oră din zi su din noapte... Dezamăgit de căsătoria sa, de universul în care trăiește, el însuși spune că va pleca într-o zi la oraș, dar de fapt se gîndește tot la propria sincudiere...
Ilonka, tînăra soră vitregă a lui Ivan vrea să își găsească un bărbat, pentru că spune ea SĂ MĂ VADĂ ȘI PE MINE CINEVA, conștientă fiind că în cîțiva ani va îmbătrîni.
Irma, îndrăgosită de Ivan, căsătorită fiind, își poartă borcanul cu compotul de vișine tot timpul în brațe, ca pe propria dragoste...
Soțul ei preferă să se sinucidă realizînd că nu pe el îl iubea.
Personajul omniprezent este tatăl lui Ivan, care nu apare, dar pe care îl aștepți sau ești convins că sigur va intra în scenă.
Experienţa cruzimii la limită, violează deliberat sensibilitatea spectatorilor. O piesă scrisă și interpretată cu disperare, dramatism şi poezie, îmbinând graţia cu grotescul. Pentru că limbajul este vulgar uneori subliniind criza, crizele fiecărei existențe...
Aseară la Teatrul Dramaturgilor Români Episodul 1 - FLORI din Trilogia mieilor, o piesă scrisă de CSABA SZÉKELY
în regia HORIA SURU
De atâta vreme nu se mai întâmplă nimic.
Nimic bun.
Știe cineva cine e, cu adevărat? Știe cineva ce zace în celălalt?
De când n-a mai murit vreunul de moarte bună?
S-a închis mina. Toți au plecat la oraș.
Timpul trece peste. Păcat.
Măcar știm să păstrăm tradițiile.
Și să mergem în pădure.
Știți ceva? Nu există “viață normală”. Există doar “viață”. Nu peste o lună, nu peste două. Acum.
Este un spectacol pe care ar trebui să îl vadă toți oamenii de pe planetă dar mai ales politicienii care ne-au condus din 1889 încoace !
Liliana Popa
“Trilogia minelor”
la Teatrul Dramaturgilor Români
la Teatrul Dramaturgilor Români
17 ianuarie 2022
M-am întors din vortexul devenit universul familiei Jeleznovilor, dintr-un alt veac, dintr-o Rusie a lui Maxim Gorki
Punerea în scenă a spectacolului cu piesa „Vassa Jeleznova” pare o litografie a societății rusești de la mijlocul sec. XIX, în care vanitatea, viciile și desfrâul moral sînt la ordinea zilei.
Regizorul, asemenea unui roentgen scanează și scoate la iveală metehne, concluzii și axiome firești.
„Familia Jeleznov” după Maxim Gorki, montat de Gelu Colceag la Teatrul Mic, este un spectacol care spune o poveste veche parcă dintotdeauna, dar mereu şi mereu reinterpretată şi acordată la un acut timp prezent.
O familie în disoluţie, în care fiecare rudă devine un prădător feroce adulmecând pe lângă masculul alfa muribund, în căutarea unei hălci cât mai mari de pradă.
Avariţia şi beţia puterii sunt izurile care îi înnebunesc pe jeleznovi.
Odată cu modificarea titlului original „Vassa Jeleznova”, Gelu Colceag defineşte clar liniile de forţă ale spectacolului. Matriarhatul rusesc este înlocuit cu o întreagă maşinaţiune de intrigi care se ascut în rugina unui univers industrializat, brutal, contondent şi lipsit de orice urmă de umanitate.
Nu doar Vassa, mama care îşi asumă rolul de cap al acestei familii mutilate de ură, e condusă de morbul avariţiei, ci toate personajele din scenă suferă de patologii şi dorinţe negre.
Vassa are/pare aproape o alură de eroină tragică care alege să îşi asume o îngrozitoare vină tragică pentru a păstra intactă averea de care copiii trag din toate părţile
Ca și în Fata fără zestre....... visul burghezilor era acela de a ajunge cu orice preț la Moscova, de a avea mulți, mulți bani, moșteniți sau nu.....
.
Clipa moștenirii ce se apropie în urma morții bătrînuljui Jeleznov îi scoate din minți și ajung pe rând criminali, sperjuri, mincinoși, bufoni, falși neapărat...
Spectacolul foarte bine închegat dar într-o visiune regizorală ușor modernistă privind decorul, costumele, expresii, cuvinte de care nu îmi amintesc în Vassea Jeleznova pusă în scenă de Ion Cojar în anii 90 la T.N.B.te aduc în realitatea imediată. Tatuaje pe corpul personajelor...
Spectacolul, care are la bază prima variantă a piesei „Vassa Jeleznova”, scrisă în anul 1910 de Maxim Gorki, trage un semnal de alarmă, din perspectiva unei familii, referitor la alienarea omului și la dezumanizarea întregii umanități aflate în declin.
Într-o lume în care totul e de vânzare, iar bunătatea aparține celor slabi, imperiul familiei Jeleznov este unul dominat de răutate și cinism. Totul stă sub semnul puterii banului și al matriarhatului impus de Vassa Jeleznova, femeia puternică și de neclintit, care e hotărâtă să se lupte cu oricine îi stă în cale, chiar și cu proprii ei copii, pentru a-și păstra intacte afacerile și averea.
Alex Bogdan, în rolul lui Semion, pare personaj de comedie, cu un tatuaj strident, pe un braț, tradeaza mediul de proveniență al noilor actori, care ....schimbă uneori cu acordul regizorului, marile texte clasice.
Iata cine realize si interpreta In anii 90, la TEATRUL NATIONAL piesa Vassa Jeleznova de Maxim Gorki
Traducere: Emma Beniuc
Regie:
Ion Cojar
Muzica:
Vanea Lescenco
Coregrafie:
Rose Marie Bot
Scenografie:
Dan Jitianu
Asistent regie:
Magdalena Cernat, Tamara Creţulescu
Data premierei: 28.12.1988
Data ultimei reprezentații: 07.06.1990
Distribuție
Serghei Jeleznov:- Mircea Albulescu,Gheorghe Cozorici
Vassa Jeleznova:- Florina Cercel, Ludmila: Magdalena Cernat
Evghenie: - Adrian Ciobanu
Prohor Hrapov:- George Constantin
Natalia:-Tamara Creţulescu
Melnicov:- Gheorghe Cristescu
Liza:- Ruxandra Enescu
Piaterchin:- Vasile Filipescu.
Acum la Teatrul Mic
.
Într-o lume în care totul e de vânzare, iar bunătatea aparține celor slabi, imperiul familiei Jeleznov este unul dominat de răutate și cinism. Totul stă sub semnul puterii banului și al matriarhatului impus de Vassa Jeleznova, femeia puternică și de neclintit, care e hotărâtă să se lupte cu oricine îi stă în cale, chiar și cu proprii ei copii, pentru a-și păstra intacte afacerile și averea.
Distributie
Vassa - Dana Dembinski Medeleanu
Anna - Manuela Hărăbor/ Liliana Pană
Natalia - Ana Bart/ Irina Velcescu
Ludmila - Silvana Mihai/ Alina Rotaru
Dunecika - Oana Pușcatu
Lipa - Gabriela Iacob
Prohor Jeleznov - Claudiu Istodor
Pavel - Vlad Corbeanu
Mihailo Vasiliev - Virgil Aioanei
Semion - Alex Bogdan/ Alexandru Voicu
Zahar Jeleznov - Liviu Ștefan, Vitalie Bantaș
Excelenț jocul actorilor Dana Dembinski Medeleanu și Claudiu Istodor !
Liliana POPA
scriitor, jurnalist
M-am întors din vortexul devenit universul familiei Jeleznovilor, dintr-un alt veac, dintr-o Rusie a lui Maxim Gorki
Punerea în scenă a spectacolului cu piesa „Vassa Jeleznova” pare o litografie a societății rusești de la mijlocul sec. XIX, în care vanitatea, viciile și desfrâul moral sînt la ordinea zilei.
Regizorul, asemenea unui roentgen scanează și scoate la iveală metehne, concluzii și axiome firești.
„Familia Jeleznov” după Maxim Gorki, montat de Gelu Colceag la Teatrul Mic, este un spectacol care spune o poveste veche parcă dintotdeauna, dar mereu şi mereu reinterpretată şi acordată la un acut timp prezent.
O familie în disoluţie, în care fiecare rudă devine un prădător feroce adulmecând pe lângă masculul alfa muribund, în căutarea unei hălci cât mai mari de pradă.
Avariţia şi beţia puterii sunt izurile care îi înnebunesc pe jeleznovi.
Odată cu modificarea titlului original „Vassa Jeleznova”, Gelu Colceag defineşte clar liniile de forţă ale spectacolului. Matriarhatul rusesc este înlocuit cu o întreagă maşinaţiune de intrigi care se ascut în rugina unui univers industrializat, brutal, contondent şi lipsit de orice urmă de umanitate.
Nu doar Vassa, mama care îşi asumă rolul de cap al acestei familii mutilate de ură, e condusă de morbul avariţiei, ci toate personajele din scenă suferă de patologii şi dorinţe negre.
Vassa are/pare aproape o alură de eroină tragică care alege să îşi asume o îngrozitoare vină tragică pentru a păstra intactă averea de care copiii trag din toate părţile
Ca și în Fata fără zestre....... visul burghezilor era acela de a ajunge cu orice preț la Moscova, de a avea mulți, mulți bani, moșteniți sau nu.....
.
Clipa moștenirii ce se apropie în urma morții bătrînuljui Jeleznov îi scoate din minți și ajung pe rând criminali, sperjuri, mincinoși, bufoni, falși neapărat...
Spectacolul foarte bine închegat dar într-o visiune regizorală ușor modernistă privind decorul, costumele, expresii, cuvinte de care nu îmi amintesc în Vassea Jeleznova pusă în scenă de Ion Cojar în anii 90 la T.N.B.te aduc în realitatea imediată. Tatuaje pe corpul personajelor...
Spectacolul, care are la bază prima variantă a piesei „Vassa Jeleznova”, scrisă în anul 1910 de Maxim Gorki, trage un semnal de alarmă, din perspectiva unei familii, referitor la alienarea omului și la dezumanizarea întregii umanități aflate în declin.
Într-o lume în care totul e de vânzare, iar bunătatea aparține celor slabi, imperiul familiei Jeleznov este unul dominat de răutate și cinism. Totul stă sub semnul puterii banului și al matriarhatului impus de Vassa Jeleznova, femeia puternică și de neclintit, care e hotărâtă să se lupte cu oricine îi stă în cale, chiar și cu proprii ei copii, pentru a-și păstra intacte afacerile și averea.
Alex Bogdan, în rolul lui Semion, pare personaj de comedie, cu un tatuaj strident, pe un braț, tradeaza mediul de proveniență al noilor actori, care ....schimbă uneori cu acordul regizorului, marile texte clasice.
Iata cine realize si interpreta In anii 90, la TEATRUL NATIONAL piesa Vassa Jeleznova de Maxim Gorki
Traducere: Emma Beniuc
Regie:
Ion Cojar
Muzica:
Vanea Lescenco
Coregrafie:
Rose Marie Bot
Scenografie:
Dan Jitianu
Asistent regie:
Magdalena Cernat, Tamara Creţulescu
Data premierei: 28.12.1988
Data ultimei reprezentații: 07.06.1990
Distribuție
Serghei Jeleznov:- Mircea Albulescu,Gheorghe Cozorici
Vassa Jeleznova:- Florina Cercel, Ludmila: Magdalena Cernat
Evghenie: - Adrian Ciobanu
Prohor Hrapov:- George Constantin
Natalia:-Tamara Creţulescu
Melnicov:- Gheorghe Cristescu
Liza:- Ruxandra Enescu
Piaterchin:- Vasile Filipescu.
Acum la Teatrul Mic
.
Într-o lume în care totul e de vânzare, iar bunătatea aparține celor slabi, imperiul familiei Jeleznov este unul dominat de răutate și cinism. Totul stă sub semnul puterii banului și al matriarhatului impus de Vassa Jeleznova, femeia puternică și de neclintit, care e hotărâtă să se lupte cu oricine îi stă în cale, chiar și cu proprii ei copii, pentru a-și păstra intacte afacerile și averea.
Distributie
Vassa - Dana Dembinski Medeleanu
Anna - Manuela Hărăbor/ Liliana Pană
Natalia - Ana Bart/ Irina Velcescu
Ludmila - Silvana Mihai/ Alina Rotaru
Dunecika - Oana Pușcatu
Lipa - Gabriela Iacob
Prohor Jeleznov - Claudiu Istodor
Pavel - Vlad Corbeanu
Mihailo Vasiliev - Virgil Aioanei
Semion - Alex Bogdan/ Alexandru Voicu
Zahar Jeleznov - Liviu Ștefan, Vitalie Bantaș
Excelenț jocul actorilor Dana Dembinski Medeleanu și Claudiu Istodor !
Liliana POPA
scriitor, jurnalist
„Vassa Jeleznova” la TEATRUL MIC
Expozitia licitatiei de carti manuscris si autografe
Maitrey de Mircea Eliade editie princeps Bucuresti 1933 cu dedicatie olografa a autorului
Meniul dineului de Craciun la Palatul Regal din 24 decembrie 1901
Scrisoare trimisă de Emil Cioran către istoricul Armin Geus despre traducerea cărții ”Pe culmile disperării” în germană, Paris, 18 martie 1987, cu semnătura olografă și plicul original
30 ianuarie 2022
Casa de Licitații A10 by Artmark dă start evenimentelor dedicateartei contemporaneactuale. Primul eveniment dedicat segmentului aflat în plină expansiune, denumit„Arta Azi” și care dă expresie trendurilor actuale are loc marți, 1 februarie, ora 19:00, online, pe platforma de licitații onlineArtmark Live.
Piața actuală confirmă, pe de o parte, creșterea interesului colecționarilor pentru segmentul de artă contemporană, atât raportat la componenta ei investițională, cât și, mai ales, la deschiderea către artă a gustului noilor generații, dar și diversificarea-fenomen a vârstelor pasionaților de artă, cu accent pe tinerii colecționari interesați de actual, unic și investițional, care își sporește valoarea în timp, pe de altă parte. În completare, apariția noilor trenduri a fost dictată și de artiștii contemporani, care au făcut, prin intermediul operelor create, legătura între situații din sfera politică, economică sau socială.
În cea mai nouă categorie de licitație lansată de Artmark, dedicată artei contemporane actuale, care reflectă trendurile de azi, în expoziții și în piața noastră de artă, dar mai ales în cea internațională, se regăsesc tinerii artiști români contemporani - Mircea Suciu, Ciprian Mureșan, Mircea Cantor, Felix Aftene, Ana Bănică sau Roman Tolici. Prețul de pornire al operelor create de aceștia este unul conservator, fiind un moment potrivit pentru investiție: 700 de euro este prețul de pornire pentru„Accident în piața Amzei”, semnat Roman Tolici; opera„Dansatori Cueca”, semnată de Ana Bănică, are prețul de pornire de 600 de euro; doar 150 de euro esteprețul de pornire pentru „Cronos” realizat de pictorul Felix Aftene.
Arta contemporană a urmat, în ultimii ani, un trend ascendent pe piața românească de artă. În 2021, în acceași perioadă, a avut loc cea mai bună licitație de Artă Contemporană, organizată vreodată de Casa Artmark, înregistrând o rată de adjudecare de 84,4%. Mai mult, anul 2021 s-a dovedit a fi cel mai bun an pentru arta contemporană, Artmark înregistrând vânzări totale de 2,59 miloane de euro. Segmentul artei contemporane în România este condus de artistul Adrian Ghenie. Opera care se află în topul adjudecărilor în 2021, semnată de cel mai râvnit artist român contemporan la nivel internațional, este „Untitled”, care s-a vândut pentru 129.000 de euro.
Operele semnate de artiștii care dictează gustul momentului, din cadrul licitației din 1 februarie, pot fi admirate la parterul Palatului Cesianu-Racoviță, în regim gratuit, de luni până duminică, în intervalul orar 10:00-20:00 sau online pe artmark.ro.
Casa de Licitații A10 by Artmark dă start evenimentelor dedicateartei contemporaneactuale. Primul eveniment dedicat segmentului aflat în plină expansiune, denumit„Arta Azi” și care dă expresie trendurilor actuale are loc marți, 1 februarie, ora 19:00, online, pe platforma de licitații onlineArtmark Live.
Piața actuală confirmă, pe de o parte, creșterea interesului colecționarilor pentru segmentul de artă contemporană, atât raportat la componenta ei investițională, cât și, mai ales, la deschiderea către artă a gustului noilor generații, dar și diversificarea-fenomen a vârstelor pasionaților de artă, cu accent pe tinerii colecționari interesați de actual, unic și investițional, care își sporește valoarea în timp, pe de altă parte. În completare, apariția noilor trenduri a fost dictată și de artiștii contemporani, care au făcut, prin intermediul operelor create, legătura între situații din sfera politică, economică sau socială.
În cea mai nouă categorie de licitație lansată de Artmark, dedicată artei contemporane actuale, care reflectă trendurile de azi, în expoziții și în piața noastră de artă, dar mai ales în cea internațională, se regăsesc tinerii artiști români contemporani - Mircea Suciu, Ciprian Mureșan, Mircea Cantor, Felix Aftene, Ana Bănică sau Roman Tolici. Prețul de pornire al operelor create de aceștia este unul conservator, fiind un moment potrivit pentru investiție: 700 de euro este prețul de pornire pentru„Accident în piața Amzei”, semnat Roman Tolici; opera„Dansatori Cueca”, semnată de Ana Bănică, are prețul de pornire de 600 de euro; doar 150 de euro esteprețul de pornire pentru „Cronos” realizat de pictorul Felix Aftene.
Arta contemporană a urmat, în ultimii ani, un trend ascendent pe piața românească de artă. În 2021, în acceași perioadă, a avut loc cea mai bună licitație de Artă Contemporană, organizată vreodată de Casa Artmark, înregistrând o rată de adjudecare de 84,4%. Mai mult, anul 2021 s-a dovedit a fi cel mai bun an pentru arta contemporană, Artmark înregistrând vânzări totale de 2,59 miloane de euro. Segmentul artei contemporane în România este condus de artistul Adrian Ghenie. Opera care se află în topul adjudecărilor în 2021, semnată de cel mai râvnit artist român contemporan la nivel internațional, este „Untitled”, care s-a vândut pentru 129.000 de euro.
Operele semnate de artiștii care dictează gustul momentului, din cadrul licitației din 1 februarie, pot fi admirate la parterul Palatului Cesianu-Racoviță, în regim gratuit, de luni până duminică, în intervalul orar 10:00-20:00 sau online pe artmark.ro.
Artmark: O nouă tendință în piața românească de artă
