Joi, 25 noiembrie, Alexandru Mihăilă, unul dintre ziariştii implicaţi profesional şi sufleteşte în naşterea şi dezvoltarea Grupului de Presa Top Business, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, scriitor şi publicist remarcabil, a plecat dintre noi,
Alexandru Mihăilă s-a născut în 16 februarie 1950, în localitatea Bozieni, judeţul Neamţ. A absolvit Liceul „Roman-Vodă” din Roman (unul dintre amicii şi colegii săi de liceu fiind Sorin Ovidiu Vântu) după care a absolvit, în 1974, Facultatea de Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În timpul studenției, a fost redactor și membru fondator al revistei Opinia Studențească din Iaşi.
Până în 1989, a fost profesor de limba română, după care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții gazetăriei, lucrând la revista „Obiectiv”, la cotidianul „Dimineaţa”, fiind redactor principal la revista „Flacăra”, prim redactor şef adjunct la „Flagrant”, senior editor la cotidianul „Curentul”, publicist comentator, redactor de rubrică la “Top Business”, “Piata de Artă”, “Vinurile României” şi colaborând şi la alte publicaţii ale Grupului de Presă Top Business, inclusiv la editiile din New York şi Chicago, o vreme îndelugată fiind directorul săptămânalului “Romanul liber” publicaţie al cărei fondator a fost.
Debutul literar l-a realizat în 1967, la revista Liceului „Roman-Vodă” - „Izvoraşul”.
Alexandru Mihailă a publicat mai multe cărţi, în care au fost cuprinse articole dedicate unor teme speciale, dar şi cărţi de literatură, în special de proză. Cartea „Vremea Despărţirii” (Editura Virginia, Chişinău, 1994) a cuprins reportaje despre experienţa teribilă a războiului de pe fronturile din Transnistria şi din Iugoslavia, la care a participat în calitate de corespondent de război. Pentru activitatea jurnalistică din Iugoslavia, în anul 2000, autoritățile statului român i-au acordat Diploma de Onoare a Ligii Prieteniei Româno-Sârbe. Se adaugă„Target”, Ed. Deliana, Bucureşti, 2000, „Dialoguri în Angora cu Ioan Chelaru”, Ed.A`92; „Cazul Timofte - KGB”, Editura Vis Print, Bucureşti (2008), studiu de poliţie politică; „Sărută-mă, singurătate”, editura Estfalia; „Splendoarea paradisului”, Editura romașcană „Papirus Media” (2017).
A reuşit să descopere şi să publice manuscrise importante pentru istoria literaturii române din secolele XVI-XVIII, dedicând o parte importantă a activităţii sale muzicii din secolele XVIII-XIX, lăutăriei adevărate, el însuşi (răsfăţat de apropiaţi cu numele Ducu) fiind un interpret vocal şi instrumental remarcabil care se manifesta exclusiv între prieteni în locuri mai discrete de la Iasi inclusiv pe malul Bahluiului, la Roman, în locaţiile speciale, mai ales la prietenul Jean Asaftei.
Presa şi literatura românească au pierdut un creator autentic, pentru Top Business este un moment de reevaluare a priorităţilor sale publicistice, între cei care au stabilit structura sa publicistică fiind şi Alexandru Mihăilă
Top Business
Alexandru Mihăilă s-a născut în 16 februarie 1950, în localitatea Bozieni, judeţul Neamţ. A absolvit Liceul „Roman-Vodă” din Roman (unul dintre amicii şi colegii săi de liceu fiind Sorin Ovidiu Vântu) după care a absolvit, în 1974, Facultatea de Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În timpul studenției, a fost redactor și membru fondator al revistei Opinia Studențească din Iaşi.
Până în 1989, a fost profesor de limba română, după care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții gazetăriei, lucrând la revista „Obiectiv”, la cotidianul „Dimineaţa”, fiind redactor principal la revista „Flacăra”, prim redactor şef adjunct la „Flagrant”, senior editor la cotidianul „Curentul”, publicist comentator, redactor de rubrică la “Top Business”, “Piata de Artă”, “Vinurile României” şi colaborând şi la alte publicaţii ale Grupului de Presă Top Business, inclusiv la editiile din New York şi Chicago, o vreme îndelugată fiind directorul săptămânalului “Romanul liber” publicaţie al cărei fondator a fost.
Debutul literar l-a realizat în 1967, la revista Liceului „Roman-Vodă” - „Izvoraşul”.
Alexandru Mihailă a publicat mai multe cărţi, în care au fost cuprinse articole dedicate unor teme speciale, dar şi cărţi de literatură, în special de proză. Cartea „Vremea Despărţirii” (Editura Virginia, Chişinău, 1994) a cuprins reportaje despre experienţa teribilă a războiului de pe fronturile din Transnistria şi din Iugoslavia, la care a participat în calitate de corespondent de război. Pentru activitatea jurnalistică din Iugoslavia, în anul 2000, autoritățile statului român i-au acordat Diploma de Onoare a Ligii Prieteniei Româno-Sârbe. Se adaugă„Target”, Ed. Deliana, Bucureşti, 2000, „Dialoguri în Angora cu Ioan Chelaru”, Ed.A`92; „Cazul Timofte - KGB”, Editura Vis Print, Bucureşti (2008), studiu de poliţie politică; „Sărută-mă, singurătate”, editura Estfalia; „Splendoarea paradisului”, Editura romașcană „Papirus Media” (2017).
A reuşit să descopere şi să publice manuscrise importante pentru istoria literaturii române din secolele XVI-XVIII, dedicând o parte importantă a activităţii sale muzicii din secolele XVIII-XIX, lăutăriei adevărate, el însuşi (răsfăţat de apropiaţi cu numele Ducu) fiind un interpret vocal şi instrumental remarcabil care se manifesta exclusiv între prieteni în locuri mai discrete de la Iasi inclusiv pe malul Bahluiului, la Roman, în locaţiile speciale, mai ales la prietenul Jean Asaftei.
Presa şi literatura românească au pierdut un creator autentic, pentru Top Business este un moment de reevaluare a priorităţilor sale publicistice, între cei care au stabilit structura sa publicistică fiind şi Alexandru Mihăilă
Top Business
Ne-a părăsit
Alexandru MIHĂILĂ
Alexandru MIHĂILĂ
25 noiembrie 2021
