11 aprilie 2021
Vineri, 9 aprilie 2021 în Galeria Artex, a avut loc deschiderea expoziției „TANDEM CROMATIC III” a artiștilor Rafael Francisc Matiaș și Diana Popovici Matiaș, organizată de Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România, în parteneriat cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea și cu Filiala Timișoara a UAPR, însoțită de o prezentare a criticului de artă Luiza Barcan.
După cum o sugerează și titlul, Rafael și Diana își conjugă în mod repetitiv eforturile, atât în viață, cât și în fața șevaletului, pentru a reliza „o artă a stărilor sufletești interioare, alegând libertatea compozițională oferită de abstracționism”, dorind să construiască „nu doar simple imagini, ci emoții, dorințe, energii, ritmuri, trăiri, iubire și poate puțină „nebunie”, că tot suntem în plină primăvară” după cum ei înșiși mărturisesc.
Puncte de intersecție
Lucrările celor doi artiști împărtășesc o serie de trăsături comune, ce le fac să stea bine împreună pe simeze, să se integreze ușor într-un ansamblu coerent, fără a se confunda totuși, căci dincolo de toate asemănările de ordin stilistic sau tematic, fiecare este rodul frământărilor, experiențelor și trăirilor personale proprii autorului și numai lui.
Dintre aceste trăsături comune, cea care merită a fi menționată mai întâi ar fi o foarte solidă stăpânire din punct de vedere intelectual a tematicii abordate, fie că aceasta este de natură ontologică, ori de natură spirituală. Fiecare lucrare a lor conține și exprimă un mesaj de natură spirituală, ceea ce le conferă o frumusețe profundă și semnificativă, nu doar de ordin estetic, ci și ideatic. Practic, titlul conține o aluzie sau un indiciu, ce oferă cheia unui simbol pseudo-figurativ integrat în imagine. Cu trimitere adeseori la arhetipuri, acest simbol este redat cu mijloacele gestualismului abstract, curent în care ambii artiști se încadrează în mod incontestabil, apelând la dematerializarea și esențializarea motivului până la linie, punct și tușă (Rafael Matiaș -„Ultimul joc”, „Nodul”; Diana Popovici Matiaș -„La vie en rose”, „Jurnal nescris”).
Ca adepți ai abstracționismului, cei doi se îndepărteză cu hotărâre de rigorile studiului după natură, ceea ce însă nu îi împiedică să păstreze, undeva în fundal, o referință la natură ca sursă de inspirație a unei arte, ce nu se vrea imitație a acesteia, ci mai degrabă o re-creare, o re-gândire a minunilor acestei lumi în plan spiritual (Rafael Matiaș -„Matricea rădăcinii”, „Nașterea”, „Grădina melancoliei”; Diana Popovici Matiaș - „Frământarea gliei”, „Grădina Edenului”).
Vineri, 9 aprilie 2021 în Galeria Artex, a avut loc deschiderea expoziției „TANDEM CROMATIC III” a artiștilor Rafael Francisc Matiaș și Diana Popovici Matiaș, organizată de Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România, în parteneriat cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea și cu Filiala Timișoara a UAPR, însoțită de o prezentare a criticului de artă Luiza Barcan.
După cum o sugerează și titlul, Rafael și Diana își conjugă în mod repetitiv eforturile, atât în viață, cât și în fața șevaletului, pentru a reliza „o artă a stărilor sufletești interioare, alegând libertatea compozițională oferită de abstracționism”, dorind să construiască „nu doar simple imagini, ci emoții, dorințe, energii, ritmuri, trăiri, iubire și poate puțină „nebunie”, că tot suntem în plină primăvară” după cum ei înșiși mărturisesc.
Puncte de intersecție
Lucrările celor doi artiști împărtășesc o serie de trăsături comune, ce le fac să stea bine împreună pe simeze, să se integreze ușor într-un ansamblu coerent, fără a se confunda totuși, căci dincolo de toate asemănările de ordin stilistic sau tematic, fiecare este rodul frământărilor, experiențelor și trăirilor personale proprii autorului și numai lui.
Dintre aceste trăsături comune, cea care merită a fi menționată mai întâi ar fi o foarte solidă stăpânire din punct de vedere intelectual a tematicii abordate, fie că aceasta este de natură ontologică, ori de natură spirituală. Fiecare lucrare a lor conține și exprimă un mesaj de natură spirituală, ceea ce le conferă o frumusețe profundă și semnificativă, nu doar de ordin estetic, ci și ideatic. Practic, titlul conține o aluzie sau un indiciu, ce oferă cheia unui simbol pseudo-figurativ integrat în imagine. Cu trimitere adeseori la arhetipuri, acest simbol este redat cu mijloacele gestualismului abstract, curent în care ambii artiști se încadrează în mod incontestabil, apelând la dematerializarea și esențializarea motivului până la linie, punct și tușă (Rafael Matiaș -„Ultimul joc”, „Nodul”; Diana Popovici Matiaș -„La vie en rose”, „Jurnal nescris”).
Ca adepți ai abstracționismului, cei doi se îndepărteză cu hotărâre de rigorile studiului după natură, ceea ce însă nu îi împiedică să păstreze, undeva în fundal, o referință la natură ca sursă de inspirație a unei arte, ce nu se vrea imitație a acesteia, ci mai degrabă o re-creare, o re-gândire a minunilor acestei lumi în plan spiritual (Rafael Matiaș -„Matricea rădăcinii”, „Nașterea”, „Grădina melancoliei”; Diana Popovici Matiaș - „Frământarea gliei”, „Grădina Edenului”).
„TANDEM CROMATIC III”
Imagini, arhetipuri și emoții
Imagini, arhetipuri și emoții
galerie foto / click pe ea pentru a vizualiza imaginile cu explicatiile respective
Ceea ce îți atrage însă atenția, imediat ce începi să parcurgi expoziția, este cu siguranță revenirea aproape ritualică asupra simbolismului cifrei 3, sub diverse aspecte: de la trilogia tematică (R.M. - „Trilogia spiritului uman: Rațiune-Simțire-Voință”; D.P.M. -„Copilărie-Maturitate-Bătrânețe”) la tripticul în care aceeași compoziție „explodează” pe trei pânze (D.P.M - „Tripticul Familiei: Tatăl-Copilul-Mama”) sau la lucrarea unică, dar cu subiect ternar (R.M. - „Cele 3 ispite ale lui Isus”, „Cele 3 praguri ale vieții”).
Toate aceste triade arhetipale sunt încărcate de un simbolism originar și în același timp original, în care cromatica jucăușă, pe alocuri stăpânită și subtilă, pe alocuri explozivă, chiar incandescentă, joacă un rol primordial. Lirica aceasta aparte a culorii, combinată cu valoarea sa simbolică (R.M. - „Grădina Melancoliei”, „Clarviziunea revelației”; D.P.M. - „Mistuire”, „Tempesta dorințelor”) le conferă lucrărilor profunzime și expresivitate, le fac să-i vorbească privitorului, le transformă din „imagini” în „emoții”.
Particularități
Pe lângă toate aceste puncte comune ale lucrărilor celor doi autori, se cer însă menționate și câteva particularități ce fac ușor de deosebit pentru vizitatorul expoziției stilul personal al fiecăruia. De aceea voi încerca să schițez în cele ce urmează o scurtă „caracterizare”, de ordin plastic, bineînțeles, a celor doi.
În ceea ce îl privește pe Rafael Matiaș, acesta se remarcă prin inserarea unor forme recognoscibile, chiar dacă foarte stilizate, în compozițiile sale, constituind aluzii la jocurile memoriei sau ale destinului („Nodul”, „Scara desăvârșirii”, „Traseu inițiatic”, „Ultimul joc”), pe care le încarcă cu noi sensuri filosofice. La el tematica metafizică se împletește într-un mod cu totul neașteptat cu imaginile telurice, materiale, relațiile astfel stabilite între cele două categorii fiind graduale, supuse rigorilor compoziției și ale subiectului abordat („Casa din deal”, „Nașterea”, „Moartea”, „Trilogia spiritului uman: Rațiune-Simțire-Voință”).
Cromatica sa este mai reținută, dominată de nuanțele pastel și de cele de pământ, bine și ordonat integrate în compozițiile sale extrem de cerebrale.
Diana Popovici Matiaș, pe de altă parte, etalează în lucrările sale „o personalitate ardentă” (caracterizarea îi aparține criticului de artă Luiza Barcan), pasionată, ce caută să își transcrie nemijlocit pe pânză „tumultul interior, pulsațiile vieții frenetic gestualizate prin pensulații expresive, notații, însemne aidoma unui jurnal nescris, un jurnal vizual” (așa cum ea însăși se confesează).
Mai mult decât gândurile, ea își așterne emoțiile sub ochii privitorului, creând astfel un univers „unde sălășluiesc adevărurile pure, nefiltrate”, univers „al extazului efemer, al angoaselor, al tempestelor, a tot ce ne marchează și ne definește ca oameni de-a lungul vieții” („Tripticul familiei: Tatăl-Copilul-Mama”, „Copilărie-Maturitate-Bătrânețe”, „Trilogia vieții: La vie en rose-La dolce vita-La vita e bella”).
În această ordine de idei, ea ajunge să transforme abstracțiunea în peisaj ideatic („Peisaj apocaliptic”, „Purgatoriu”, „Grădina Edenului”) și să-și sublimeze patosul creator în gesturi picturale ce acționează ca personalizări ale emoției.
Reunind un colaj de lucrări ce fac parte din mai multe proiecte, un adevărat jurnal personal concentrând tumultul interior, locurile marcante, simbolurile memoriei și trăirile celor doi artiști, materializate în tușuri colorate, în explozii acrilice, în colaje, pasteluri, chiar baițuri, „TANDEM CROMATIC III” constituie o expoziție impetuoasă, o împletire unică de expresionism abstract și de gestualism pasionat, ce atrage deopotrivă ochiul și stimulează introspecția. Cu alte cuvinte, lucrările te pun pe gânduri, te fac să le privești nu doar cu ochii, ci și cu sufletul, să-ți pui la bătaie toate cunoștințele, experiențele și sentimentele proprii pentru a te apropia de ele, pentru a le pătrunde sensurile și a-ți bucura ființa cu simbolismul lor incandescent.
Gabriela Popescu
Toate aceste triade arhetipale sunt încărcate de un simbolism originar și în același timp original, în care cromatica jucăușă, pe alocuri stăpânită și subtilă, pe alocuri explozivă, chiar incandescentă, joacă un rol primordial. Lirica aceasta aparte a culorii, combinată cu valoarea sa simbolică (R.M. - „Grădina Melancoliei”, „Clarviziunea revelației”; D.P.M. - „Mistuire”, „Tempesta dorințelor”) le conferă lucrărilor profunzime și expresivitate, le fac să-i vorbească privitorului, le transformă din „imagini” în „emoții”.
Particularități
Pe lângă toate aceste puncte comune ale lucrărilor celor doi autori, se cer însă menționate și câteva particularități ce fac ușor de deosebit pentru vizitatorul expoziției stilul personal al fiecăruia. De aceea voi încerca să schițez în cele ce urmează o scurtă „caracterizare”, de ordin plastic, bineînțeles, a celor doi.
În ceea ce îl privește pe Rafael Matiaș, acesta se remarcă prin inserarea unor forme recognoscibile, chiar dacă foarte stilizate, în compozițiile sale, constituind aluzii la jocurile memoriei sau ale destinului („Nodul”, „Scara desăvârșirii”, „Traseu inițiatic”, „Ultimul joc”), pe care le încarcă cu noi sensuri filosofice. La el tematica metafizică se împletește într-un mod cu totul neașteptat cu imaginile telurice, materiale, relațiile astfel stabilite între cele două categorii fiind graduale, supuse rigorilor compoziției și ale subiectului abordat („Casa din deal”, „Nașterea”, „Moartea”, „Trilogia spiritului uman: Rațiune-Simțire-Voință”).
Cromatica sa este mai reținută, dominată de nuanțele pastel și de cele de pământ, bine și ordonat integrate în compozițiile sale extrem de cerebrale.
Diana Popovici Matiaș, pe de altă parte, etalează în lucrările sale „o personalitate ardentă” (caracterizarea îi aparține criticului de artă Luiza Barcan), pasionată, ce caută să își transcrie nemijlocit pe pânză „tumultul interior, pulsațiile vieții frenetic gestualizate prin pensulații expresive, notații, însemne aidoma unui jurnal nescris, un jurnal vizual” (așa cum ea însăși se confesează).
Mai mult decât gândurile, ea își așterne emoțiile sub ochii privitorului, creând astfel un univers „unde sălășluiesc adevărurile pure, nefiltrate”, univers „al extazului efemer, al angoaselor, al tempestelor, a tot ce ne marchează și ne definește ca oameni de-a lungul vieții” („Tripticul familiei: Tatăl-Copilul-Mama”, „Copilărie-Maturitate-Bătrânețe”, „Trilogia vieții: La vie en rose-La dolce vita-La vita e bella”).
În această ordine de idei, ea ajunge să transforme abstracțiunea în peisaj ideatic („Peisaj apocaliptic”, „Purgatoriu”, „Grădina Edenului”) și să-și sublimeze patosul creator în gesturi picturale ce acționează ca personalizări ale emoției.
Reunind un colaj de lucrări ce fac parte din mai multe proiecte, un adevărat jurnal personal concentrând tumultul interior, locurile marcante, simbolurile memoriei și trăirile celor doi artiști, materializate în tușuri colorate, în explozii acrilice, în colaje, pasteluri, chiar baițuri, „TANDEM CROMATIC III” constituie o expoziție impetuoasă, o împletire unică de expresionism abstract și de gestualism pasionat, ce atrage deopotrivă ochiul și stimulează introspecția. Cu alte cuvinte, lucrările te pun pe gânduri, te fac să le privești nu doar cu ochii, ci și cu sufletul, să-ți pui la bătaie toate cunoștințele, experiențele și sentimentele proprii pentru a te apropia de ele, pentru a le pătrunde sensurile și a-ți bucura ființa cu simbolismul lor incandescent.
Gabriela Popescu
vezi galeria foto la finalul articolului
