29 august 2020
S-a scris foarte mult despre regizoarea Elisabeta Bostan, faimoasă pentru distincţiile importante aduse filmului românesc la categoria, filmul cu, despre şi pentru copii. Am propus, doamnei Elisabeta Bostan ca, după mai bine de trei decenii să purtăm, din nou, un dialog, acum, on line, la care să participe de data aceasta şi fiica sa Izabela care, în 1989, era o fetiţă ambiţioasă, foarte dornică să câştige toate medaliile lumii la gimnastică devenită, în timp, o foarte dedicată tânără profesoară de coregrafie. Deschid computerul şi le invit, să vizionăm împreună:„Vine circul, cu-o poveste de demult” unde cântă cu patos actorul Octavian Cotescu şi filmul „Saltimbancii” care rulează în sala plină ochi cu spectatori. E o adaptare a romanului „Fram ursul Polar” de Cezar Petrescu povestea despre curaj, despre vis şi libertatea de a-ţi alege profesia. Pelicula a primit, în ţară premii importante dar am reţinut pentru această prezentare Premiul juriului pentru cel mai bun film despre oameni puternici şi curajoşi în profesiunea lor. Pentru că, această distincţie pare să fi fost creată, de organizatorii festivalului de la Moscova ca să definească o personalitate fabuloasă - Elisabeta Bostan care, declară : „Pentru acest film am fost la Polul Nord și am filmat acolo la minus 42 de grade. Vă pot povesti cum e la Polul Nord. Și despre ursul mic pe care eu l-am dresat ! Profesionalism, patos şi inteligenţă creatoare, o combinaţie de succes pentru toate echipele adunate “la lucru” sub bagheta magică a regizoarei Elisabeta Bostan cea care, fără îndoială, conduce cu o mână de fier învelită într-o mănuşă de catifea... Alintată Zizi de către prieteni sau Mutty de către fiica Izabela, gimnasta de la şcoala de sportivi din Deva, devenită profesoară de dans şi coregrafie la UNATC „I.L.Caragiale” şi nepoatele Anais şi Araxi, aflate la început de drum în viaţă.
Nu poţi să nu o admiri pe regizoarea Elisabeta Bostan, impunătoare, puternică, frumoasă, o apariţie de vedetă internaţională, preţuită de breaslă cu apelativul Regina, devenită, prin pana cineastului Laurenţiu Damian, personaj principal al căţii “Elisabeta Bostan sau, unde eşti copilărie?”.Titlul ales de autor îmi dă ghes să răspund, eu, întrebării, : „în ţinutul lui Creangă, la el, în ospeţie”, preluând cuvintele doamnei Bostan din anul 1988 când a povestit în paginile revistei „Cinema” despre filmul „Amintiri din copilărie”, prezentat ca un model de operã cinematograficã într-un manual de şcoalã japonez şi care, rămâne mărturie a unui talent deosebit în filmografia regizoarei alături de seria „Năicilor”, apoi a „Veronicilor”, trecând prin „Amintiri din copilărie”, „Tinereţe fără bătrâneţe” şi până la „Mama” sau la „Fram, ursul polar”.Neuitând că, filmul pentru copii descoperã şi restabileşte punţile de legătură între vârste, între generaţii, îi incită pe cei maturi să descopere cât mai multe taine din universul celor mici.
„Parcã voiai să mă întrebi cum am reuşit în Caragiale? Aparent simplu, respectând litera, dar şi spiritul textului, încercând nu să mă inspir din, ci să transcriu cinematografic un mare autor. E mare păcat să strici un text apelând la formula: „m-am inspirat din...”şi, dacă am adăugat vreodată ceva la un text, ei bine, m-am frământat de o sută de ori, m-am perpelit de o mie de ori, până m-am hotărât la o modificare mică, mică...”
(…) Elisabeta Bostan este creatoarea de „bucurii şi visuri frumoase” pentru toţi copiii lumii.Îmi mărturiseşte că, ori de câte ori discută la telefon cu fostul ei student, cineastul Laurenţiu Damian, Preşedintele Uniunii Cineaştilor, UCIN, zâmbeşte, auzindu-i peroraţia patetică, findcă Laurenţiu, locvace dar şi vanitos ca orice creator, se înclină cu respect în faţa profesoarei lui de regie, îşi mărturiseşte bucuria, văzând că timpul nu a trecut în uitare creaţia doamnei Bostan, ci a pus-o spre păstrare în inimia şi sufletul spectatorilor, odinioară copii, acum părinţi şi bunici emoţionaţi de farmecul discret al filmelor de colecţie semnate Elisabeta Bostan. Filme care, distribuite şi redistribuite de posturile de televiziune sunt prezente în programul festivalurilor de profil şi atrag spectatorii caravanei cinematografice.
Aş fi curioasă să aflu ce gânduri de viitor are deşi, mintea mea e „setată” pe ideea că viaţa şi creaţia doamnei Bostan s-au împletit chiar de la debut, întâmplat în 1958, cu prezentul continuu. O femeie de carieră ar titra azi, ziarele.Şi, ce carieră ! Personal, aş fi onorată să primesc o confesiune, venită din partea unei moldovence născută de 1 martie la Buhuşi care a întors ornicul cu un secol în urmă ca să povestească, în filmele ei, după cum spunea Călinescu copilăria copilului universal. Dar care a ştiut să descifreze şi problemele din cuplu, filmul Promisiuni e un pariu câştigat cu o temă extrem de sensibilă sau Telefonul un scenariu rămas până în 1991 în sertar...Pare că lucrurile au mers şnur, dar câtă lume cunoaşte efortul supraomenesc, răbdarea, elocinţa şi diplomaţia desfăşurate ani şi ani în lupta pentru aprobarea scenariilor, a devizului filmelor, a decontului cheltuielilor finale care venea, mereu, exasperant, târziu, într-un final... Simt gustul unei lacrimi în vocea melodioasă care a păstrat inflexiuni tinereşti când îmi mărturiseşte „Între premiera filmului „Mama” un succes extraordinar cu încasări importante şi aprobările pentru intrarea în producţie a lui Fram ursul polar au trecut patru ani, timp în care, am urcat de nenumarate ori scările până la etajul 7 al Casei Scânteii, acum Casa Presei Libere, ca să văd ce se întâmplă cu aprobarea de intrare în producţie! ” (...)
În anul 2000 ( de 1 decembrie) doamna Elisabeta Bostan a primit Ordinul naţional Serviciul credincios în grad de Ofiţer „ pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”, de Ziua Națională a României; În 2007: Premiul Academiei Române „Aristizza Romanescu”; În 2009: Premiul Gopo pentru întreaga activitate.
La dialogul nostru virtual a fost invitată să participe Izabela, fiica aleasă să fie Campioana din filmul cu acelaşi titlu dar şi trofeul mamei Elisabeta Bostan, Mutty din viaţa reală. Izabela care desluşeşte limbajul dansului, graţia baletului, ştiinţa dansului alături de tinerele promoţii de artişti ai Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L Caragiale”. Întrebarea pe care i-o adresez se leagă şi de cartea ei, teza de doctorat intitulată „ Filmul muzical american între strălucire şi profunzime”.
- Izabela Bostan, se afirmă tot mai des că ori de câte ori îți antrenezi creierul, privind spectacole de balet sau, ascultând muzică creezi „o zestre” de efecte pozitive pentru tot parcursul vieții. Dansul, pictura, muzica nu sunt doar entertainment, ci un lucru esențial pentru a ne construi aptitudinile. Aştept un punct de vedere al doamnei lector univ. dr. la UNATC „I.L. Caragiale”, absolventă din 2000 a Facultăţii de Coregrafie care, de două decenii pregăteşte artişti pentru scena teatrului, platoul de filmare, emisini de televiziune în direct. Cum a venit baletul să înlocuiască în viaţa gimnastica sportivă iar dansul să devină „provocarea unei cariere” artistice...
- Sunt coregraf şi predau această disciplină la secţia Actorie, Mişcarea scenică-Dans a UNATC „IL Caragiale”. Sunt şi regizor, am un producător faimos, pe Mutty. Până în acest moment, am realizat în coregie cu Florin Kervokian câteva filme (...) „Armenopolis, suflet armenesc”, film selecţionat la ARPA Film Festival, Hollywood, „Hagigadar, regăsirea speranţei”, „ Noravank între legendă şi realitate”, „Recunoaşte 1915” (despre genocidul armenesc, 100 de ani).
- Ştiu că ai realizat ca regizor unic un lung metraj, despre ce e vorba ?
- O reconsituire a unor obiceiuri străbune într-o zonă de o frumuseţe specială. Am intitulat filmul “Ajunul sărbătorilor în Lereşti”.
- Priorităţi, proiecte rămase în aşteptare...
- Sunt o fire superstiţioasă. Pe scurt ar fi : filme, cărţi şi coregrafia pentru două spectacole. Fireşte, odată cu venirea toamnei voi continua şi lucrul cu studenţii. Eu antrenez studenţii şi îi învăţ câte ceva din lumea dansului. Să gândească, să conştientizeze şi să-şi (re)descopere abilităţile/ calităţile prin DANS. Uneori, ajungem şi la pshianaliză prin dans.
În plan personal, îmi doresc să-mi văd fetele la facultate! Amândouă s-au arătat pasionate de domeniul artei, Araxi a publicat o carte de eseuri „ Persoana mea la 15 ani”, a luat Marele Premiu la Festivalul de fotografie şi film pentru liceeni Medimage art Festival, distincţie care i-a fost acordată la două ediţii în 2018 şi 2019, iar acum filmul ei La noi, în Bucovina este în preselecţia Festivalului de la Londra The Lift-Off Sessions 2020. La Concursul de fotografie „Bucureştiul prin ochii tinerilor” a primit Marele Premiu dar şi Premiul 1. Anais la Festivalul de fotografie şi film pentru liceeni Medimage art Festival, ediţia din 2018 a primit Premiul pentru filmul Toamna dar şi Premiul pentru montaj. Viitorul le aparţine, ne sfătuim mereu dar cea care le-a vegheat şi îndrumat permanent a fost şi este mama, regizoarea Elisabeta Bostan.
Interviu reralizat de Ileana DANALACHE
S-a scris foarte mult despre regizoarea Elisabeta Bostan, faimoasă pentru distincţiile importante aduse filmului românesc la categoria, filmul cu, despre şi pentru copii. Am propus, doamnei Elisabeta Bostan ca, după mai bine de trei decenii să purtăm, din nou, un dialog, acum, on line, la care să participe de data aceasta şi fiica sa Izabela care, în 1989, era o fetiţă ambiţioasă, foarte dornică să câştige toate medaliile lumii la gimnastică devenită, în timp, o foarte dedicată tânără profesoară de coregrafie. Deschid computerul şi le invit, să vizionăm împreună:„Vine circul, cu-o poveste de demult” unde cântă cu patos actorul Octavian Cotescu şi filmul „Saltimbancii” care rulează în sala plină ochi cu spectatori. E o adaptare a romanului „Fram ursul Polar” de Cezar Petrescu povestea despre curaj, despre vis şi libertatea de a-ţi alege profesia. Pelicula a primit, în ţară premii importante dar am reţinut pentru această prezentare Premiul juriului pentru cel mai bun film despre oameni puternici şi curajoşi în profesiunea lor. Pentru că, această distincţie pare să fi fost creată, de organizatorii festivalului de la Moscova ca să definească o personalitate fabuloasă - Elisabeta Bostan care, declară : „Pentru acest film am fost la Polul Nord și am filmat acolo la minus 42 de grade. Vă pot povesti cum e la Polul Nord. Și despre ursul mic pe care eu l-am dresat ! Profesionalism, patos şi inteligenţă creatoare, o combinaţie de succes pentru toate echipele adunate “la lucru” sub bagheta magică a regizoarei Elisabeta Bostan cea care, fără îndoială, conduce cu o mână de fier învelită într-o mănuşă de catifea... Alintată Zizi de către prieteni sau Mutty de către fiica Izabela, gimnasta de la şcoala de sportivi din Deva, devenită profesoară de dans şi coregrafie la UNATC „I.L.Caragiale” şi nepoatele Anais şi Araxi, aflate la început de drum în viaţă.
Nu poţi să nu o admiri pe regizoarea Elisabeta Bostan, impunătoare, puternică, frumoasă, o apariţie de vedetă internaţională, preţuită de breaslă cu apelativul Regina, devenită, prin pana cineastului Laurenţiu Damian, personaj principal al căţii “Elisabeta Bostan sau, unde eşti copilărie?”.Titlul ales de autor îmi dă ghes să răspund, eu, întrebării, : „în ţinutul lui Creangă, la el, în ospeţie”, preluând cuvintele doamnei Bostan din anul 1988 când a povestit în paginile revistei „Cinema” despre filmul „Amintiri din copilărie”, prezentat ca un model de operã cinematograficã într-un manual de şcoalã japonez şi care, rămâne mărturie a unui talent deosebit în filmografia regizoarei alături de seria „Năicilor”, apoi a „Veronicilor”, trecând prin „Amintiri din copilărie”, „Tinereţe fără bătrâneţe” şi până la „Mama” sau la „Fram, ursul polar”.Neuitând că, filmul pentru copii descoperã şi restabileşte punţile de legătură între vârste, între generaţii, îi incită pe cei maturi să descopere cât mai multe taine din universul celor mici.
„Parcã voiai să mă întrebi cum am reuşit în Caragiale? Aparent simplu, respectând litera, dar şi spiritul textului, încercând nu să mă inspir din, ci să transcriu cinematografic un mare autor. E mare păcat să strici un text apelând la formula: „m-am inspirat din...”şi, dacă am adăugat vreodată ceva la un text, ei bine, m-am frământat de o sută de ori, m-am perpelit de o mie de ori, până m-am hotărât la o modificare mică, mică...”
(…) Elisabeta Bostan este creatoarea de „bucurii şi visuri frumoase” pentru toţi copiii lumii.Îmi mărturiseşte că, ori de câte ori discută la telefon cu fostul ei student, cineastul Laurenţiu Damian, Preşedintele Uniunii Cineaştilor, UCIN, zâmbeşte, auzindu-i peroraţia patetică, findcă Laurenţiu, locvace dar şi vanitos ca orice creator, se înclină cu respect în faţa profesoarei lui de regie, îşi mărturiseşte bucuria, văzând că timpul nu a trecut în uitare creaţia doamnei Bostan, ci a pus-o spre păstrare în inimia şi sufletul spectatorilor, odinioară copii, acum părinţi şi bunici emoţionaţi de farmecul discret al filmelor de colecţie semnate Elisabeta Bostan. Filme care, distribuite şi redistribuite de posturile de televiziune sunt prezente în programul festivalurilor de profil şi atrag spectatorii caravanei cinematografice.
Aş fi curioasă să aflu ce gânduri de viitor are deşi, mintea mea e „setată” pe ideea că viaţa şi creaţia doamnei Bostan s-au împletit chiar de la debut, întâmplat în 1958, cu prezentul continuu. O femeie de carieră ar titra azi, ziarele.Şi, ce carieră ! Personal, aş fi onorată să primesc o confesiune, venită din partea unei moldovence născută de 1 martie la Buhuşi care a întors ornicul cu un secol în urmă ca să povestească, în filmele ei, după cum spunea Călinescu copilăria copilului universal. Dar care a ştiut să descifreze şi problemele din cuplu, filmul Promisiuni e un pariu câştigat cu o temă extrem de sensibilă sau Telefonul un scenariu rămas până în 1991 în sertar...Pare că lucrurile au mers şnur, dar câtă lume cunoaşte efortul supraomenesc, răbdarea, elocinţa şi diplomaţia desfăşurate ani şi ani în lupta pentru aprobarea scenariilor, a devizului filmelor, a decontului cheltuielilor finale care venea, mereu, exasperant, târziu, într-un final... Simt gustul unei lacrimi în vocea melodioasă care a păstrat inflexiuni tinereşti când îmi mărturiseşte „Între premiera filmului „Mama” un succes extraordinar cu încasări importante şi aprobările pentru intrarea în producţie a lui Fram ursul polar au trecut patru ani, timp în care, am urcat de nenumarate ori scările până la etajul 7 al Casei Scânteii, acum Casa Presei Libere, ca să văd ce se întâmplă cu aprobarea de intrare în producţie! ” (...)
În anul 2000 ( de 1 decembrie) doamna Elisabeta Bostan a primit Ordinul naţional Serviciul credincios în grad de Ofiţer „ pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”, de Ziua Națională a României; În 2007: Premiul Academiei Române „Aristizza Romanescu”; În 2009: Premiul Gopo pentru întreaga activitate.
La dialogul nostru virtual a fost invitată să participe Izabela, fiica aleasă să fie Campioana din filmul cu acelaşi titlu dar şi trofeul mamei Elisabeta Bostan, Mutty din viaţa reală. Izabela care desluşeşte limbajul dansului, graţia baletului, ştiinţa dansului alături de tinerele promoţii de artişti ai Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L Caragiale”. Întrebarea pe care i-o adresez se leagă şi de cartea ei, teza de doctorat intitulată „ Filmul muzical american între strălucire şi profunzime”.
- Izabela Bostan, se afirmă tot mai des că ori de câte ori îți antrenezi creierul, privind spectacole de balet sau, ascultând muzică creezi „o zestre” de efecte pozitive pentru tot parcursul vieții. Dansul, pictura, muzica nu sunt doar entertainment, ci un lucru esențial pentru a ne construi aptitudinile. Aştept un punct de vedere al doamnei lector univ. dr. la UNATC „I.L. Caragiale”, absolventă din 2000 a Facultăţii de Coregrafie care, de două decenii pregăteşte artişti pentru scena teatrului, platoul de filmare, emisini de televiziune în direct. Cum a venit baletul să înlocuiască în viaţa gimnastica sportivă iar dansul să devină „provocarea unei cariere” artistice...
- Sunt coregraf şi predau această disciplină la secţia Actorie, Mişcarea scenică-Dans a UNATC „IL Caragiale”. Sunt şi regizor, am un producător faimos, pe Mutty. Până în acest moment, am realizat în coregie cu Florin Kervokian câteva filme (...) „Armenopolis, suflet armenesc”, film selecţionat la ARPA Film Festival, Hollywood, „Hagigadar, regăsirea speranţei”, „ Noravank între legendă şi realitate”, „Recunoaşte 1915” (despre genocidul armenesc, 100 de ani).
- Ştiu că ai realizat ca regizor unic un lung metraj, despre ce e vorba ?
- O reconsituire a unor obiceiuri străbune într-o zonă de o frumuseţe specială. Am intitulat filmul “Ajunul sărbătorilor în Lereşti”.
- Priorităţi, proiecte rămase în aşteptare...
- Sunt o fire superstiţioasă. Pe scurt ar fi : filme, cărţi şi coregrafia pentru două spectacole. Fireşte, odată cu venirea toamnei voi continua şi lucrul cu studenţii. Eu antrenez studenţii şi îi învăţ câte ceva din lumea dansului. Să gândească, să conştientizeze şi să-şi (re)descopere abilităţile/ calităţile prin DANS. Uneori, ajungem şi la pshianaliză prin dans.
În plan personal, îmi doresc să-mi văd fetele la facultate! Amândouă s-au arătat pasionate de domeniul artei, Araxi a publicat o carte de eseuri „ Persoana mea la 15 ani”, a luat Marele Premiu la Festivalul de fotografie şi film pentru liceeni Medimage art Festival, distincţie care i-a fost acordată la două ediţii în 2018 şi 2019, iar acum filmul ei La noi, în Bucovina este în preselecţia Festivalului de la Londra The Lift-Off Sessions 2020. La Concursul de fotografie „Bucureştiul prin ochii tinerilor” a primit Marele Premiu dar şi Premiul 1. Anais la Festivalul de fotografie şi film pentru liceeni Medimage art Festival, ediţia din 2018 a primit Premiul pentru filmul Toamna dar şi Premiul pentru montaj. Viitorul le aparţine, ne sfătuim mereu dar cea care le-a vegheat şi îndrumat permanent a fost şi este mama, regizoarea Elisabeta Bostan.
Interviu reralizat de Ileana DANALACHE
Dilema regizoarei Elisabeta Bostan
Ce e mai uşor: să trăieşti ce-ai regizat sau sa regizezi ce-ai trăit?
Ce e mai uşor: să trăieşti ce-ai regizat sau sa regizezi ce-ai trăit?
Anais si Araxi
