2 noiembrie 2022
În fiecare zi încercăm să distingem linii între nuanțe de bine și de rău. Ajungem să clasificăm unele persoane ca fiind nocive, iar altele ca benefice. De cele mai multe ori cadrele în care ne închidem ne fac să ne comportăm cu reticiență sau repulsie față de ce considerăm ca nociv. Dar ce înseamnă să fii nociv? Majoritatea suntem dispuși să clasificăm ca nocivi oameni pe care nu-i cunoaștem, oameni care sunt expuși în media. Nu trebuie să-i cunoaștem mai mult, sunt produse ale cuiva. Nu știu ale cui produse, și nici nu trebuie să știu ale cui sunt.
Nocivitatea este complexă, nu este arbitrară, există acolo. O simțim când vedem pe cineva diferit de noi cumva. Acum știm că este un simț comun. Noi știm că este un simț comun, îl integrăm cumva. Ne unește pe unii, ne desparte de alții. Contrarierea în societate este necesară. Dar ăsta este doar un simț comun. Simțul comun nu este adevărat. Urâm oameni pe care nu-i știm. Dacă ne îndepărtăm, vom observa ironia. Consumăm timp, consumăm ceva limitat și prețios pentru a urî pe cineva. Prin urmare, ura aceasta este ceva din interiorul nostru. Astfel, crearea unor astfel de persoane nu este doar necesară, este prioritară pentru noi. Fără aceste persoane nu putem să ne dăm seama de importanța noastră, a celor care știm mai bine ce este nociv. Doar este ceva ce nu ne place.
Natura ne face să ne grăbim să urâm, să dăm importanță acolo unde nu este necesar. Dăm un scop a ceva ce nu vrem să aibă un scop. Este contradictoriu. Majoritatea care urâște aceste personaje nocive se regăsește în ele. De fapt, nu ne place că ele sunt în interiorul nostru, dacă nu ar fi acolo, nu ne-am uita. Le-am nega, prin urmare înlătura. Dar, putem să nu le găsim nocive, putem să le găsim drept divertisement. Atunci, observăm că nu este o problemă că ele există, ar fi o problemă dacă ele nu ar exista. Ar însemna că natura a construit ceva ce nu a construit, oameni raționali. Astfel, trebuie să acceptăm că imperfecțiunea creează astfel de persoane pe care le observăm pentru a uita cât de neimportanți suntem.
Dar, cum eșuează personajele nocive și știm că suntem nocive? Problema pe care am menționat-o la simțul comun: adevărul. Majoritatea va începe să urmeze aceste modele, dar aceste persoane nu reprezintă realul, lumea lor este idealizată. Este o ficțiune, nimic nu este adevărat în acțiunile lor. Astfel, imitarea acestora este distrugătoare pentru fiecare dintre noi. Astfel, misiunea noastră este să demascăm ce reprezintă aceste persoane. Să conștientizăm că orice prezintă acestea este un joc fictiv care nu trebuie replicat. Astfel, nocivitatea lor este că disimulează concretul, distrugând creierul neantrenant în demascarea și aflarea adevărului. Ele nu au cum să producă ceva de calitate, dar încadrarea lor în câmpul fictiv prin educarea spectatorului poate salva și împăca societatea.
Bogdan DUMITRAS
Este rău că sunt prezentate persoane nocive în media?
