22 aprilie 2021
Exact pe 22 aprilie 1991 (dată deloc întâmplătoare, era exact la un an de la debutul evenimentelor din Piaţa Universităţii) apărea săptămânalul „Flagrant” care-şi propunea să surprindă evenimentele în direct, să ofere informaţii corecte şi, atât cât era posibil, să demonteze manipulările de toate felurile care, imediat după decembrie 1989, se căţărau pe presa care exista. Eram încă redactor şef la „Flacăra” (ales dupa decembrie 1989, inclusiv pentru biografia care includea destituirea mea din funcţia de redactor şef adjunct la „Viaţa Studenţească” şi „Amfiteatru” pentru că publicasem în decembrie 1994 celebrele poezii ale Anei Blandiana) şi doar numerele din „Flacara” coordonate de mine nu erau fesenizate. Am reuşit să transform „Flacăra” în firmă privată, am şi ajutat financiar câţiva colegi ca să devină acţionari, dar n-a fost chip să fac acel grup de presă să funcţioneze nefesenit. N-am urmat sugestiile lui Sorin Rosca Stanescu de-a prelua dur puterea, mi-am creat propriul grup de presă, am şi colaborat cu foşti colegi de la „Flacăra”, unii chiar s-au mutat la „Flagrant”. George Arion, care-mi fusese amic pe vremi a făcut şi el ce ştia să facă, mi-a restituit cartea de muncă abia după vreo 3 ani, ca să constat că eram trecut doar redactor de rubrică, o falsificare infracţională pentru că şi în formula comunistă eram publicist comentator - cel mai înalt nivel profesional din presa.
„Flagrant” a reuşit să fie o publicaţie de succes (a fost amuzant să realizez repede un tiraj dublu faţă de „Flacăra”) dar mai cu seamă o veritabilă şcoală de presă cu subredacţii şi corespondenţi în toată ţara. Am construit repede şi alte publicaţii („Curierul Sanatatii” tot in 1991, apoi publicatii de divertisment in 1992, in special pe rebus şi integrame, cu tiraje uriaşe şi care finanţau cam tot, dar şi publicaţia umoristică „Bulă”, apoi in 1993 „Top Business” care a devenit centrul grupului etc.etc). Vremile au fost cum au fost, au urmat crizele cumplite, astfel că am decis să menţin publicaţia cu cel mai mic tiraj („Top Business”) în jurul căreia au apărut periodic şi „Flagrant” şi „Curierul Sănătăţii, dar şi alte publicaţii create ulterior.
Acum, „Flagrant” apare tipărit relativ lunar şi în formulă permanentă online pe www.topbusinessnews.ro şi găzduieşte cu precădere articole care surprind în flagrant tot felul de ipochimeni care se cred inteligenţi pentru că fură şi înşeală. In trei decenii, nu s-a prea întâmplat să apară cineva în rubricile noastre dure şi să nu intre la puşcărie. Sunt foarte puţine excepţii ( precum Ghiţă) care n-au scăpat de condamnare ci doar de executarea pedepsei. Deocamdată.
Constantin DUMITRU
Exact pe 22 aprilie 1991 (dată deloc întâmplătoare, era exact la un an de la debutul evenimentelor din Piaţa Universităţii) apărea săptămânalul „Flagrant” care-şi propunea să surprindă evenimentele în direct, să ofere informaţii corecte şi, atât cât era posibil, să demonteze manipulările de toate felurile care, imediat după decembrie 1989, se căţărau pe presa care exista. Eram încă redactor şef la „Flacăra” (ales dupa decembrie 1989, inclusiv pentru biografia care includea destituirea mea din funcţia de redactor şef adjunct la „Viaţa Studenţească” şi „Amfiteatru” pentru că publicasem în decembrie 1994 celebrele poezii ale Anei Blandiana) şi doar numerele din „Flacara” coordonate de mine nu erau fesenizate. Am reuşit să transform „Flacăra” în firmă privată, am şi ajutat financiar câţiva colegi ca să devină acţionari, dar n-a fost chip să fac acel grup de presă să funcţioneze nefesenit. N-am urmat sugestiile lui Sorin Rosca Stanescu de-a prelua dur puterea, mi-am creat propriul grup de presă, am şi colaborat cu foşti colegi de la „Flacăra”, unii chiar s-au mutat la „Flagrant”. George Arion, care-mi fusese amic pe vremi a făcut şi el ce ştia să facă, mi-a restituit cartea de muncă abia după vreo 3 ani, ca să constat că eram trecut doar redactor de rubrică, o falsificare infracţională pentru că şi în formula comunistă eram publicist comentator - cel mai înalt nivel profesional din presa.
„Flagrant” a reuşit să fie o publicaţie de succes (a fost amuzant să realizez repede un tiraj dublu faţă de „Flacăra”) dar mai cu seamă o veritabilă şcoală de presă cu subredacţii şi corespondenţi în toată ţara. Am construit repede şi alte publicaţii („Curierul Sanatatii” tot in 1991, apoi publicatii de divertisment in 1992, in special pe rebus şi integrame, cu tiraje uriaşe şi care finanţau cam tot, dar şi publicaţia umoristică „Bulă”, apoi in 1993 „Top Business” care a devenit centrul grupului etc.etc). Vremile au fost cum au fost, au urmat crizele cumplite, astfel că am decis să menţin publicaţia cu cel mai mic tiraj („Top Business”) în jurul căreia au apărut periodic şi „Flagrant” şi „Curierul Sănătăţii, dar şi alte publicaţii create ulterior.
Acum, „Flagrant” apare tipărit relativ lunar şi în formulă permanentă online pe www.topbusinessnews.ro şi găzduieşte cu precădere articole care surprind în flagrant tot felul de ipochimeni care se cred inteligenţi pentru că fură şi înşeală. In trei decenii, nu s-a prea întâmplat să apară cineva în rubricile noastre dure şi să nu intre la puşcărie. Sunt foarte puţine excepţii ( precum Ghiţă) care n-au scăpat de condamnare ci doar de executarea pedepsei. Deocamdată.
Constantin DUMITRU
30 de ani de la apariţia FLAGRANT
