25 aprilie 2024
Înainte de decembrie 1989, România dispunea, de 23.839.071 hectare, din care teren agricol 14.730.711 hectare, păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră 6.790.596 hectare.
Din cele aproape 14,8 milioane hectare de teren agricol, doar 9.358.130 de hectare reprezentau suprafață arabilă a țării, în rest, terenul agricol, ere ocupat cu pășuni - 3,3 milioane hectare, fînete - 1,5 milioane hectare, vii - 280.000 hectare și livezi - 256.000 hectare.
Peste 50 % din suprafață agricolă și aproape 65 % din suprafață arabilă se încadrau în zona I și zona a II-a de fertilitate. Adică un sol de calitate.
Tabloul distrugerii
Fărâmițarea pământului agricol realizată prin dementa Lege 18 a lui Iliescu și Brucan a făcut ca cele aproximativ 4000 de exploatații agricole performante, câte funcționau la sfârșitul anului 1989, să fie rupte în 4 milioane de pseudo-proprietăți pe care statul lui Ion Iliescu le-a abandonat cu totul.
Marile exploatații agricole - CAP-uri, IAS-uri, asociațiile intercooperatiste din sectorul vegetal și animalier - au fost dirijate în direcția falimentului. Au fost devastate și jefuite cooperativele agricole de producție, secțiile de mecanizare, complexele zootehnice, sediile unităților, instalațiile de irigat și de combatere a bolilor și dăunătorilor, serele și solariile; au fost distruse zeci de mii, chiar sute de mii de hectare de vii și pomi de înaltă performanță.
Până în 1989, România avea o suprafață amenajată pentru irigații de peste trei milioane de hectare și tot trei milioane de hectare erau amenajate pentru desecări, iar pe 2,2 milioane de hectare se executau lucrări de combatere a eroziunii solului. În zece ani a scăzut de zece ori nivelul zonelor irigate. S-a furat tot aluminiul conductelor atunci când nu s-a distrus fără sens.
În perioada 1990-1996 au fost decapitalizate cele mai multe societăți agricole de stat - fostele IAS - și cele mai mari complexe zootehnice. FPS-ul condus de Emil Dima sub atenta diriguire a lui Ion Iliescu, a decapitalizat tot patrimoniul industrial.
În aceeasi perioada - 1990-1996 - au fost lasate de izbeliște marile complexe de sere din România. Lăsate fără căldura, deconectate și abandonate pur si simplu de Ministerul Agriculturii și de prefecturi, 3500 de hectare de sere au devenit în scurt timp, sub greutatea zapezilor, mormane de fier vechi si sticlă, așa cum își dorise Petre Roman, fiul agentului NKVD/GRU Walter Roman.
Emil TOMOAICA
N.R. Emil Tomoaia este un jurist de clasă și un specialist bine informat. Domnia sa a abordat doar o problemă vitală - distrugerea solului din România. Nu înseamnă că publicația noastră duce dorul agriculturii socialiste cand se carau fructe si legume cu sacosa ca sa se înșire pe unde trecea Ceaușescu.
Din păcate, sub pretextul revenirii la proprietatea privată, au fost distruse unități agricole de performanță autentică. Inclusiv unități de cercetare științifică (vedeți ce s-a întâmplat cu Ferma Băneasa a Universității agronomice București, ciordită, cu ajutorul fostului rector, de Puiu Popoviciu și transformata în cartier de lux). Sistemele de irigații au fost făcute praf, de investiții uriașe au profitat doar țiganii care au ciordit țevile să le dea la fier vechi. In Oltenia începe să se contureze o Sahară pentru că protecția solului prin împăduriri etc a fost abandonată, Etc, etc, etc.
Mai sunt șanse? Da, mai avem și specialiști și putem obține și fonduri europene. Si pot fi stimulați și plătiți cum se cuvine și cei aproape un milion de români care muncesc în agricultura altor state. Mai ales că au și învățat câte ceva bun pe-acolo. (TB)
Situația pământului românesc
Cum a fost și ce-a ajuns?
