23 iunie 2023
Dăm de proști la tot pasul: la birou, în familie, pe stradă, în autobuz, în instituții, la biserică, la munte și la mare. În plus, televiziunea, radioul, Facebook-ul, TikTok-ul și vastul World Wide Web ne servesc în orice moment suplimente de prostie omenească. Iar dacă ne-am săturat de prostia altora, este de ajuns să facem exerciții de introspecție, sinceritate și memorie. De ce să nu studiem mai îndeaproape acest fenomen ubicuu?
Cursul „De ce există atâția proști”, gândit de Theodor Paleologu, își propune, în primul rând, o cartografiere aproximativă și inevitabil incompletă a tipurilor și mecanismelor prostiei. Vom explora, de asemenea, câmpul lexical al prostiei (dobitoc, imbecil, idiot, stupid, gogoman etc.) în ideea că fiecare termen scoate în evidență câte un aspect al acestui fenomen proteic.
În al doilea rând, vom evoca pe câțiva dintre marii clasici care au descris fenomenul: Homer, Aristofan, Platon, Lucian din Samosata, Erasm, Montaigne, Voltaire, Flaubert, Schopenhauer, Caragiale și Eugen Ionescu. Vom discuta și observațiile lui Alexandru Paleologu și Andrei Pleșu, pe care mi-i amintesc discutând în nenumărate rânduri despre prostie.
În sfârșit, vom încerca să răspundem la clasica întrebare: ce-i de făcut? Vom căuta răspunsuri și soluții în varii școli de gândire, începând cu clasicii pe care i-am evocat anterior. În măsura în care prostia pune la grea încercare iubirea de oameni, vom căuta indicii pentru o atitudine creștinească față de proști în vorbele lui Isus și Pavel. Sperăm astfel să arătăm că nu e cazul să cădem în depresie: există soluții.
În antet este un tablou de Pieter Bruegel cel Bătrân, „Netherlandish Proverbs”.
Ioana Prândurel,
Ispravnicul Casei Paleologu
Dăm de proști la tot pasul: la birou, în familie, pe stradă, în autobuz, în instituții, la biserică, la munte și la mare. În plus, televiziunea, radioul, Facebook-ul, TikTok-ul și vastul World Wide Web ne servesc în orice moment suplimente de prostie omenească. Iar dacă ne-am săturat de prostia altora, este de ajuns să facem exerciții de introspecție, sinceritate și memorie. De ce să nu studiem mai îndeaproape acest fenomen ubicuu?
Cursul „De ce există atâția proști”, gândit de Theodor Paleologu, își propune, în primul rând, o cartografiere aproximativă și inevitabil incompletă a tipurilor și mecanismelor prostiei. Vom explora, de asemenea, câmpul lexical al prostiei (dobitoc, imbecil, idiot, stupid, gogoman etc.) în ideea că fiecare termen scoate în evidență câte un aspect al acestui fenomen proteic.
În al doilea rând, vom evoca pe câțiva dintre marii clasici care au descris fenomenul: Homer, Aristofan, Platon, Lucian din Samosata, Erasm, Montaigne, Voltaire, Flaubert, Schopenhauer, Caragiale și Eugen Ionescu. Vom discuta și observațiile lui Alexandru Paleologu și Andrei Pleșu, pe care mi-i amintesc discutând în nenumărate rânduri despre prostie.
În sfârșit, vom încerca să răspundem la clasica întrebare: ce-i de făcut? Vom căuta răspunsuri și soluții în varii școli de gândire, începând cu clasicii pe care i-am evocat anterior. În măsura în care prostia pune la grea încercare iubirea de oameni, vom căuta indicii pentru o atitudine creștinească față de proști în vorbele lui Isus și Pavel. Sperăm astfel să arătăm că nu e cazul să cădem în depresie: există soluții.
În antet este un tablou de Pieter Bruegel cel Bătrân, „Netherlandish Proverbs”.
Ioana Prândurel,
Ispravnicul Casei Paleologu
La Casa Paleologu se va ţine cursul “De ce există atâţia proşti?”
