O istorie neconvențională a „Pensiilor Speciale”
Un pamflet în ton cu vremurile actuale
Motto: „Românul se naște bursier, trăiește slujbaș și moare pensionar”
P.P. Carp
Un pamflet în ton cu vremurile actuale
Motto: „Românul se naște bursier, trăiește slujbaș și moare pensionar”
P.P. Carp
16 iulie 2023
de Dan Toma Dulciu
de Dan Toma Dulciu
Capitolul VII
Epoca modernă
Pensiile militarilor - transformate în pensii „speciale” ?
Niciodată în istoria modernă a armatei românești nu a existat vreo confuzie între pensiile militare și cele civile, așa cum o fac cei care conduc destinul acestei lumi.
În vremea Regulamentelor Organice începe organizarea armatei românești potrivit unor forme moderne, similare celor din Europa.
În ”Primul Regulament ostășesc”,edictat în Muntenia,sunt cuprinse ”principii pentru organizarea armatei și în legătură cu drepturile bănești ale ofițerilor, pensii și socoteli bugetare”.
O organizare similară va fi întâlnită și în Moldova, însă abia după Unirea Principatelor, la 24 Ianuarie 1859, putem vorbi de începutul de organizare a armatei românești, ca armată națională.
În anul 1861 se pun în aplicare primele regulamente militare: printre acestea și Regulamentul soldelor și pensiilor militare.
În timpul domniei lui Al. I. Cuza apare Legea nr.1712, din data de 03.12.1864, asupra poziției ofițerilor care, la Titlul III, Art. XVI, preciza faptul că”solda disponibilității este hotărâtă la 4/5 din solda activității”, iar la art. XV că ”este hotărâtă după tarifele aprobate de Domn”.
”Solda disponibilității” reprezinta pensia celor aflați în rezervă.
În vremea prințului Carol I, ”Legea Puterii Armate” (1868) stabilea, printre altele, și reguli precise privind pensiile militare.
Pentru ignoranții foarte citiți din ziua de azi, aducem aminte câteva prevederi din Legea pensiilor militare (1868):
- Limita vârstei când militarii puteau obține pensie era 50 ani.
- Prin modificările aduse acestei legi, în aprilie 1889, s-a micșorat limita la 46 de ani pentru ofițerii inferiori și la 50 pentru ofițerii superiori, după un serviciu de 18 ani.
- Ceva mai mult, în afară de acestă restricție, cererea de pensie nu e supusă la condiția de vârstă, încât militarii, văduvele și copii lor vor putea, în virtutea legii, dobândi oricând o dreaptă răsplată în raport cu anii serviți.
- Cât privește cuantumul pensiilor militare, în anul 1889 acesta s-a stabilit în felul următor: pentru 18 ani de serviciu, pensia reprezenta ½ din soldă, iar pentru 25 ani cel trecut în rezervă urma să primească 3/4 din soldă, ca și în legea veche, din 1868.
- S-a introdus însă un principiu nou și anume ca pensionarul să-și obțină dreptul său conform numărului anilor serviți. Ofițerul care poate rămâne în cadrele active și peste 18 ani, dar nu ajunge la 25 de ani vechime, primește 1/2 din soldă plus un adaos de 1/30 pe fiece an servit mai mult de 18, iar de la 25 de ani înainte, un adaos de 1/60 pe fiece an, însă numai până la 40 ani de serviciu, când orice ofițer iese cu solda întreagă la pensie, fără să trecă peste 900 lei lunar, maximul unei pensii militare.
-Acest maximum îl pot atinge însă numai generalii. Maximul e stabilit astfel pentru a li se îngădui să-și ție, și când sunt în retragere, rolul și prestanța în societate, așa cum îl aveau în timpul activității de serviciu militar (ordonanțe, concedii la Karlsbad, mersul cu trăsura, invitații la Parada de 10 Mai, etc).
- Conform legii din 1868, pensiile erau impozitate cu 10 până la 30 % . -În Legea din 1889, spre a nu se micșora astfel prea mult pensiile, mai ales ale celor cu pensii mici, s-a fixat maximul reținerilor la 10 la sută.
- Pentru acoperirea cheltuelilor cerute de acestă nouă lege, s-a fixat în proiectul de buget al Casei Pensiilor Militare o subvenție de 800.000 lei din partea statului și s-a stabilit bugetul la 2.124.035 lei la venituri, echilibrându-se cu aceeași sumă la cheltueli. Insă, se vor trece la Casa Pensiilor Militare 578 pensionari militari, ce-și iau pensia de la casa pensiilor civile.
- Casa pensiilor militare se va administra separat de aceea civilă.
În majoritate statelor membre UE și NATO, sistemele de pensii militare sunt reglementate prin legi separate, care diferă de legislația civilă.
Cuantumul pensiei militare este de 70-80% din solda brută lunară avută în ultima lună de activitate, la care se adaugă sporurile determinate de condițiile de desfășurare a activității, se actualizează la indexarea și majorarea soldelor militarilor în activitate.
Pentru militarii români, cuantumul pensiei este de 65% din media soldelor nete realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, fără a depăși 85% din baza de calcul. De ce baza de calcul cuprinde soldele realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate? Și nu media soldelor pe ultimii zece ani, cum ar vrea unii să propună?
Fiindcă în sistemul de avansare pe trepte ierarhice militare, în condiții de pace, abia la sfârșitul carierei se ajunge la gradul maxim, respectiv solda maximă.
Or, mărindu-se plaja de calcul la 1o ani, media soldelor va fi compusă din solda ultimului grad, să zicem acela de colonel, si media soldelor gradului inferior, de locotenent colonel, care este evident mai mică.
Și uite așa, prin acest artificiu, baza de calcul pentru pensia militară are toate șansele să fie sensibil diminuată.
Din punct de vedere juridic, drepturile de pensie au fost stabilite și plătite militarilor în baza unor acte normative, a căror legalitate este incontestabilă: - Regulamentele ostășești; Regulamentele militare; Decrete, Legi, toate stabilind că pensiile militare nu au nimic de a face cu pensiile civile.
Atunci, de unde până unde principiul contributivității ?
Capitolul VIII
Categorii de „pensii speciale”
DECRET
pentru înființarea fondului de pensii al artiștilor particulari
(cf. Monitorul Oficial, nr. 277/1941, 21 noiembrie 1941)
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1 Se înființează pe data publicării prezentului decret lege, la Casa de pensii a Teatrelor Nationale și Operelor Române, Fondul de pensii al artiștilor particulari, care se va administra de organele acestei Case, potrivit prevederilor decretului-lege de față. Scopul înființării acestui fond este de a acorda membrilor arătați în articolul următor, pensii de retragere, pensii de invaliditate, pensii pentru văduve și copiii minori.
Art. 2. Beneficiază de dispozițiunile prezentului decret lege
a) Membrii Sindicatului artiștilor dramatici și lirici;
b) Membrii Sindicatulni artiștilor instrumentiști;
c) Personalul tehnic și administrativ care funetionează la instituțiile de mai sus și la orice forme de organizare spectacole.
Conform Articolului 3, se înființau 12 clase de cotizare lunară, pornind de la 100 de lei (Clasa 1), la 2500 lei (Clasa XII).
CAPITOLUL II
Pensii de retragere
Art. 5. Pensia de retragere se poate dobândi:
a) Când solicitantul are 30 ani de cotizații și vârsta de 55 ani împliniți;
b) Când a împlinit vârsta de pensie de 57 ani și are cel puțin 15 ani de cotizații.
Pentru membrii corpului de balet și acrobați, vârsta de pensie se reduce la 45 ani, iar pentru diseurii-cântăreți și suflătorii instrumentiști, vârsta de pensie va fi de 50 ani.
Art. 6. Pensia se stabilește pe baza anilor de cotizații și a mediei la care s’a cotizat în ultimii 5 ani.
Pentru 30 ani de cotizatii pensia este egală cu media sumelor la care s-a cotizat în ultimii 5 ani.
In caz că solicitantul are mai puțin de 30 ani de cotizații, pensia se calculează astfel:
Pentru 15 ani de cotizații, pensia este egalä eu 43,75% din pensia cuvenită pentru 30 ani de cotizații, iar pentru fiecare an de cotizații în plus peste minimum de 15 ani, se va adäuga un spor de 3,75% din aceeași pensie până la 30 ani.
Capitolul IX
Pensiile din magistratură, din învățământ și pensiile civile, în trecut
Pentru cei care urlă pe străzi cum că pensiile nesimțite sunt cele ale magistraților și militarilor, în comparație cu cele ale civililor, vrem să cercetăm care era situația înainte de anul 1944, pentru a avea o idee a valorii acestora.
Avem la dispoziție colecția Monitorului Oficial din vremi de altă dată, care menționau pentru fiecare funcționar al statului acest text: „Cutărescu este pus în retragere, începând cu data de.....pentru a-și regula pensia” (Sic !)
Iată câteva exemple:
„MINISTERUL JUSTIȚIEI Prin decizia ministerială Nr. 79.689 din 15 lulie 1941, dl Simion Butean, președinte de Curte de Apel supranumerar, repartizat la Curtea de Apel Sibiu, se pune la retragere din oficiu în mod definitiv, pe ziua de 22 August 1941, pentru limită de vârstă, urmând ca, în conformitate cu deciziunea Nr. 5.964 din 3 Iulie 1941 a Casei generale de pensiuni, să primească drept pensie suma de lei 19.107 lunar cu începere dela 1 Septemvrie 1941.” (cf. Monitorul Oficial, nr. 166, din 16.07.1941, Partea I, p. 4141).
Prin urmare, magistrații aveau pensii superioare, încă de acum 80 de ani, considerate azi drept „pensii nesimțite”.
Să vedem acum cu câți lei ieșea la pensie un civil.
Vom lua un exemplu de la cei ce administrau banii, adică finanțiștii, economiștii de la bănci. Credeți că era vreo diferență între cei de ieri și cei de azi ?
Nici vorbă.
„ MINISTERUL DE FINANȚE Nr.83.783 din 17 Octomvrie1941, d-na Alexandrina Niculescu, șef de birou cl. I, din ,Administrația centrală C. A. M., se pune în retragere din serviciu definitiv, pentru limită de vârsă, pe ziua de 15 Noemvrie 1941, cu o pensie de lei 5.373, în conformitate cudeciziunea Nr. 8.311, a Comisiunii pensii, sectia III, de pe lângă Casa generală de pensiuni.”
Și acum, pensiile din învățământ.
”MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Nr. 27.460 din 5 Februarie 1942, d-l Vitez A. Mihail, profesor la liceul Moise Nicoară din Arad, se pune definitiv în retragere, pe ziua de 1 Septembrie 1941, recunoscându-i-se o pensie lunară de lei 13.435, dela 1 Septemvrie până la 1 Octomvrie 1941, iar de la această dată i se recunoaște o pensie majorată de lei 14578 conform Legii Nr. 911 din 1941, stabilită pentru 34 de ani calculabili la pensie”.
Iată respectul datorat unui profesor de liceu, cu o vechime de 34 de ani, a cărui pensie se apropia de aceea a unui judecător !
Și acum să vedem care era pensia unui funcționar TESA din învățământ:
„MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Nr. 243.410 din 1941, d-1 Vasile Caratus, om de serviciu pe lângă clinica medicală a Facultății de medicină veterinară din București, rămâne definitiv pus în retragere din oficiu, pe data de 1 Septemvrie 1941, spre a regula drepturile la pensie, în conformitate cu dispozițiunile art. 35 si 37 din codul ftmcționarilor publici Regele Mihai I și cu cele ale decretului-lege Nr. 2.454, pentru modificarea și completarea art. 31, 37 și 43 din legea generală de pensiuni, publicat în Monitorul Oficial Nr. 166 din Iulie 1940, recunoscându-ise prin decizia Nr. 7.9,89 din 10 Septemvrie 1941, a Casei generale de pensiuni, o pensie lunara de lei 577 cu începere dela 1 Septernvrie 1941”.
Cam micuță ! cum o fi în zilele noastre ?
Iată ce pensie primea și un funcționar public de nivel mediu:
„MINISTERUL AGRICULTURII Nr. 4.768 din 1941, d-l Gheorghe Panciuc, brigadier silvic cl. 1-a la Administrația Fondului bisericese din Bucovina, este pus în retragere din oficiu pentru limită de vârstă pe data de 1 Mai 1941, pe baza art. 33 și 37 din Codul Funcționarilor Publici Regele Mihai I și a dispozițiunilor decretului lege Nr. 2.454 din 1940, pentru modficarea și completarea art. 31, 37 și 43din legea generală de pensiuni, Comisiade pensiuni, sectia I-a, prin decizuneaNr. 4.768 din 28 Mai 1941 i-a stabilit o pensie lunară de 2.473 lei.”(cf. Monitorul Oficial, nr. 166, din 16.07.1941, Partea I, p. 4149).
După cum se vede, pensiile nu erau secret de stat, fiind informație de domeniul interesului public, anunțată în Monitorul Oficial. Mai mult decât atât, ministerele erau obligate să publice în Monitorul Oficial lista funcționarilor ce urmau a ieși la pensie în cursul anului următor, inclusiv funcția pe care o ocupau. Un exemplu de transparență totală, probabil că nu se gândea nimeni că o să apară un regulament privind protecția datelor personale (GPDR) !
Capitolul X
„Pensii Speciale”, după 1989
Motto:„Puțini am fost, mulți am rămas !”
Cum putem defini „pensiile speciale” ? Simplu: tot ce vine pe fluturașul de pensie, în adaos față de pensia propriu-zisă, poate fi categorisit drept „pensie specială”.
Unii nu vor recunoaște această crudă realitate, a faptului că tot ce este scris adițional pe fluturașul de pensie, sporindu-i cuantumul bănesc, este totuși o „pensie specială”, așa cum nici salariații nu vor accepta un alt adevăr neconvenabil, conform căruia una se știe în afara instituției (salariu mic, Coane Jenică, după Buget) și alta este ceea ce le intră în mână (sporuri -unii au câte 5 sau 6 sporuri -, multe dintre ele mărind baza de calcul a pensiilor), bașca tot felul de prime, salarii compensatorii și câte și mai câte intră în așa numitul „pachet salarial”. Acestea or fi luate în calcul după principiul „contributivității” ???
Mai există însă și alți nemulțumiți: patroni de SRL-uri, care au câștigat bani mulți din afaceri, dar au declarat la fisc salariul minim pe economie, iar când a venit vremea pensiei, se plâng că, vezi Doamne, unii au pensie nesimțită iar ei o au foarte mică (desigur pensia !).
Aceste sume suplimentare de bani, venite pe fluturașul de pensie, îndeplinind rolul unei pensii speciale, nu au nicidecum la bază principiul „contributivității”, că doar nu am vrea ca foștilor președinți de la Cotroceni, foștilor primari, foștilor președinți de consilii județene, foștilor parlamentari, foștilor parlamentari europeni să li se diminueze suma de pe fluturaș pentru un asemenea fleac !
„Contributivitatea” este doar pentru vulg, nu pentru Europarlamentari, care jură că legea este egală pentru toți, sau pentru membrii Casei Regale a Republicii numite România, care primesc o pensioară lunară, dar nu dintr-un buget al Casei Naționale de Pensii, ci dintr-un cont separat.
Să fim serioși, deși este primită lunar, această sumă nu este o pensie clasică, cum ar fi pensia de urmaș.
Ex Majestatea Sa, deși nu a avut (ca orice muritor) Carte de Muncă de angajat al Palatului Regal, mă rog angajat în slujba nației Sale, legea i-a dat totuși și defunctului Suveran o mică sumă simbolică. În nici un caz, nu putem să o apelăm cu jignitorul apelativ:„specială”.
Să coborâm printre oamenii de rând.
Există desigur cazuri întemeiate de restitutio in integrum a celor care au suferit din cauza dictaturii. Dar tot „pensie specială” se numește îndemnizația primită, venită pe același fluturaș de pensie, după modelul „pensiilor pentru ilegaliști”.
Așadar, după 1989 au apărut tot felul de pensii speciale: Una dintre ele este aceea instituită de Legea 341/2004 (câteva zeci de mii de revoluționari, care au beneficiat nu numai de 2.500 lei în plus dar și de tot felul de drepturi, altele decât cele în bani: gratuități, atribuire de loturi de casă, de spații comerciale, exceptați de la plata impozitelor, taxelor etc).
La aceasta se adaugă„pensiile speciale” pentru
- deţinuţi politici,
- pentru deportaţi în Bărăgan,
- pentru noiembrişti braşoveni din 1987,
- pentru refugiaţii din timpul războiului,
- pentru veteranii de război (câți or mai fi),
- pentru sportivi medaliaţi la competiţii internaţionale,
- pentru membri ai Academiei Române,
- pentru membri ai Academiei Oamenilor de Ştiinţă,
- pentru oameni de cultură beneficiari ai „îndemnizaţiilor de merit”,
- pentru jurnaliștii membri ai UZPR
- pentru prigoniţi pe motive etnice în al Doilea Război Mondial
- etc.
Să nu se creadă că doar cei enumerați mai sus sunt singurii „speciali” ai statului, care primesc sume de bani pe fluturașul de pensie, care nu se bazează pe principiul contributivității.
Îi trecem în revistă și pe ceilalți. Incontestabil, aceștia au tot dreptul să primească aceste ajutoare, evoc aceste cazuri doar ca excepții ce nu țin cont de principiul „contributivității”. Deci, se poate și altfel, deși unii cârcotași vor spune: Alo, acestea nu sunt pensii !!!! Eu, la rândul meu, spun că anumite pensii nu sunt „pensii speciale”, așa că suntem chit.
· ajutor social (VMG):
· alocație pentru susținerea familiei:
· alocație lunară de plasament:
· indemnizație pentru creșterea copilului:
· indemnizația minimă acordată pe perioada concediului de acomodare:
· indemnizația de sprijin pentru adopție:
· ajutorul lunar nerambursabil pentru refugiați:
· indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități.
Ministerul Muncii estimează că, doar pentru majorările din ultimul an, Bugetul va onora aceste categorii cu circa 1 miliard de lei în plus. Repet, sumele totale sunt mult mai mari.
Capitolul XI
Nimic de spus în plus
Prin urmare, deși chestiunea „pensiilor speciale” are o lungă istorie, începută pe vremea dacilor și a romanilor, continuată cu brio pe la 1835, exacerbată după 1989, și cu tendințe de a fi rezolvată în 2023, să nu fie cu mirare dacă cine știe ce școală de gândire juridică progresistă, în acord cu noua filosofie a Dreptului, va încerca să demonstreze că dată fiind existența unei noi instituții juridice, numită „pensie specială”, este musai ca ea să fie studiată la Facultățile de Drept din România, chiar ar trebui să fie modificat Codul Civil, și anume Capitolul „Contracte Speciale”, vorba aceea: „Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda” !!!!
7 iunie, Viena
Epoca modernă
Pensiile militarilor - transformate în pensii „speciale” ?
Niciodată în istoria modernă a armatei românești nu a existat vreo confuzie între pensiile militare și cele civile, așa cum o fac cei care conduc destinul acestei lumi.
În vremea Regulamentelor Organice începe organizarea armatei românești potrivit unor forme moderne, similare celor din Europa.
În ”Primul Regulament ostășesc”,edictat în Muntenia,sunt cuprinse ”principii pentru organizarea armatei și în legătură cu drepturile bănești ale ofițerilor, pensii și socoteli bugetare”.
O organizare similară va fi întâlnită și în Moldova, însă abia după Unirea Principatelor, la 24 Ianuarie 1859, putem vorbi de începutul de organizare a armatei românești, ca armată națională.
În anul 1861 se pun în aplicare primele regulamente militare: printre acestea și Regulamentul soldelor și pensiilor militare.
În timpul domniei lui Al. I. Cuza apare Legea nr.1712, din data de 03.12.1864, asupra poziției ofițerilor care, la Titlul III, Art. XVI, preciza faptul că”solda disponibilității este hotărâtă la 4/5 din solda activității”, iar la art. XV că ”este hotărâtă după tarifele aprobate de Domn”.
”Solda disponibilității” reprezinta pensia celor aflați în rezervă.
În vremea prințului Carol I, ”Legea Puterii Armate” (1868) stabilea, printre altele, și reguli precise privind pensiile militare.
Pentru ignoranții foarte citiți din ziua de azi, aducem aminte câteva prevederi din Legea pensiilor militare (1868):
- Limita vârstei când militarii puteau obține pensie era 50 ani.
- Prin modificările aduse acestei legi, în aprilie 1889, s-a micșorat limita la 46 de ani pentru ofițerii inferiori și la 50 pentru ofițerii superiori, după un serviciu de 18 ani.
- Ceva mai mult, în afară de acestă restricție, cererea de pensie nu e supusă la condiția de vârstă, încât militarii, văduvele și copii lor vor putea, în virtutea legii, dobândi oricând o dreaptă răsplată în raport cu anii serviți.
- Cât privește cuantumul pensiilor militare, în anul 1889 acesta s-a stabilit în felul următor: pentru 18 ani de serviciu, pensia reprezenta ½ din soldă, iar pentru 25 ani cel trecut în rezervă urma să primească 3/4 din soldă, ca și în legea veche, din 1868.
- S-a introdus însă un principiu nou și anume ca pensionarul să-și obțină dreptul său conform numărului anilor serviți. Ofițerul care poate rămâne în cadrele active și peste 18 ani, dar nu ajunge la 25 de ani vechime, primește 1/2 din soldă plus un adaos de 1/30 pe fiece an servit mai mult de 18, iar de la 25 de ani înainte, un adaos de 1/60 pe fiece an, însă numai până la 40 ani de serviciu, când orice ofițer iese cu solda întreagă la pensie, fără să trecă peste 900 lei lunar, maximul unei pensii militare.
-Acest maximum îl pot atinge însă numai generalii. Maximul e stabilit astfel pentru a li se îngădui să-și ție, și când sunt în retragere, rolul și prestanța în societate, așa cum îl aveau în timpul activității de serviciu militar (ordonanțe, concedii la Karlsbad, mersul cu trăsura, invitații la Parada de 10 Mai, etc).
- Conform legii din 1868, pensiile erau impozitate cu 10 până la 30 % . -În Legea din 1889, spre a nu se micșora astfel prea mult pensiile, mai ales ale celor cu pensii mici, s-a fixat maximul reținerilor la 10 la sută.
- Pentru acoperirea cheltuelilor cerute de acestă nouă lege, s-a fixat în proiectul de buget al Casei Pensiilor Militare o subvenție de 800.000 lei din partea statului și s-a stabilit bugetul la 2.124.035 lei la venituri, echilibrându-se cu aceeași sumă la cheltueli. Insă, se vor trece la Casa Pensiilor Militare 578 pensionari militari, ce-și iau pensia de la casa pensiilor civile.
- Casa pensiilor militare se va administra separat de aceea civilă.
În majoritate statelor membre UE și NATO, sistemele de pensii militare sunt reglementate prin legi separate, care diferă de legislația civilă.
Cuantumul pensiei militare este de 70-80% din solda brută lunară avută în ultima lună de activitate, la care se adaugă sporurile determinate de condițiile de desfășurare a activității, se actualizează la indexarea și majorarea soldelor militarilor în activitate.
Pentru militarii români, cuantumul pensiei este de 65% din media soldelor nete realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, fără a depăși 85% din baza de calcul. De ce baza de calcul cuprinde soldele realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate? Și nu media soldelor pe ultimii zece ani, cum ar vrea unii să propună?
Fiindcă în sistemul de avansare pe trepte ierarhice militare, în condiții de pace, abia la sfârșitul carierei se ajunge la gradul maxim, respectiv solda maximă.
Or, mărindu-se plaja de calcul la 1o ani, media soldelor va fi compusă din solda ultimului grad, să zicem acela de colonel, si media soldelor gradului inferior, de locotenent colonel, care este evident mai mică.
Și uite așa, prin acest artificiu, baza de calcul pentru pensia militară are toate șansele să fie sensibil diminuată.
Din punct de vedere juridic, drepturile de pensie au fost stabilite și plătite militarilor în baza unor acte normative, a căror legalitate este incontestabilă: - Regulamentele ostășești; Regulamentele militare; Decrete, Legi, toate stabilind că pensiile militare nu au nimic de a face cu pensiile civile.
Atunci, de unde până unde principiul contributivității ?
Capitolul VIII
Categorii de „pensii speciale”
DECRET
pentru înființarea fondului de pensii al artiștilor particulari
(cf. Monitorul Oficial, nr. 277/1941, 21 noiembrie 1941)
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1 Se înființează pe data publicării prezentului decret lege, la Casa de pensii a Teatrelor Nationale și Operelor Române, Fondul de pensii al artiștilor particulari, care se va administra de organele acestei Case, potrivit prevederilor decretului-lege de față. Scopul înființării acestui fond este de a acorda membrilor arătați în articolul următor, pensii de retragere, pensii de invaliditate, pensii pentru văduve și copiii minori.
Art. 2. Beneficiază de dispozițiunile prezentului decret lege
a) Membrii Sindicatului artiștilor dramatici și lirici;
b) Membrii Sindicatulni artiștilor instrumentiști;
c) Personalul tehnic și administrativ care funetionează la instituțiile de mai sus și la orice forme de organizare spectacole.
Conform Articolului 3, se înființau 12 clase de cotizare lunară, pornind de la 100 de lei (Clasa 1), la 2500 lei (Clasa XII).
CAPITOLUL II
Pensii de retragere
Art. 5. Pensia de retragere se poate dobândi:
a) Când solicitantul are 30 ani de cotizații și vârsta de 55 ani împliniți;
b) Când a împlinit vârsta de pensie de 57 ani și are cel puțin 15 ani de cotizații.
Pentru membrii corpului de balet și acrobați, vârsta de pensie se reduce la 45 ani, iar pentru diseurii-cântăreți și suflătorii instrumentiști, vârsta de pensie va fi de 50 ani.
Art. 6. Pensia se stabilește pe baza anilor de cotizații și a mediei la care s’a cotizat în ultimii 5 ani.
Pentru 30 ani de cotizatii pensia este egală cu media sumelor la care s-a cotizat în ultimii 5 ani.
In caz că solicitantul are mai puțin de 30 ani de cotizații, pensia se calculează astfel:
Pentru 15 ani de cotizații, pensia este egalä eu 43,75% din pensia cuvenită pentru 30 ani de cotizații, iar pentru fiecare an de cotizații în plus peste minimum de 15 ani, se va adäuga un spor de 3,75% din aceeași pensie până la 30 ani.
Capitolul IX
Pensiile din magistratură, din învățământ și pensiile civile, în trecut
Pentru cei care urlă pe străzi cum că pensiile nesimțite sunt cele ale magistraților și militarilor, în comparație cu cele ale civililor, vrem să cercetăm care era situația înainte de anul 1944, pentru a avea o idee a valorii acestora.
Avem la dispoziție colecția Monitorului Oficial din vremi de altă dată, care menționau pentru fiecare funcționar al statului acest text: „Cutărescu este pus în retragere, începând cu data de.....pentru a-și regula pensia” (Sic !)
Iată câteva exemple:
„MINISTERUL JUSTIȚIEI Prin decizia ministerială Nr. 79.689 din 15 lulie 1941, dl Simion Butean, președinte de Curte de Apel supranumerar, repartizat la Curtea de Apel Sibiu, se pune la retragere din oficiu în mod definitiv, pe ziua de 22 August 1941, pentru limită de vârstă, urmând ca, în conformitate cu deciziunea Nr. 5.964 din 3 Iulie 1941 a Casei generale de pensiuni, să primească drept pensie suma de lei 19.107 lunar cu începere dela 1 Septemvrie 1941.” (cf. Monitorul Oficial, nr. 166, din 16.07.1941, Partea I, p. 4141).
Prin urmare, magistrații aveau pensii superioare, încă de acum 80 de ani, considerate azi drept „pensii nesimțite”.
Să vedem acum cu câți lei ieșea la pensie un civil.
Vom lua un exemplu de la cei ce administrau banii, adică finanțiștii, economiștii de la bănci. Credeți că era vreo diferență între cei de ieri și cei de azi ?
Nici vorbă.
„ MINISTERUL DE FINANȚE Nr.83.783 din 17 Octomvrie1941, d-na Alexandrina Niculescu, șef de birou cl. I, din ,Administrația centrală C. A. M., se pune în retragere din serviciu definitiv, pentru limită de vârsă, pe ziua de 15 Noemvrie 1941, cu o pensie de lei 5.373, în conformitate cudeciziunea Nr. 8.311, a Comisiunii pensii, sectia III, de pe lângă Casa generală de pensiuni.”
Și acum, pensiile din învățământ.
”MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Nr. 27.460 din 5 Februarie 1942, d-l Vitez A. Mihail, profesor la liceul Moise Nicoară din Arad, se pune definitiv în retragere, pe ziua de 1 Septembrie 1941, recunoscându-i-se o pensie lunară de lei 13.435, dela 1 Septemvrie până la 1 Octomvrie 1941, iar de la această dată i se recunoaște o pensie majorată de lei 14578 conform Legii Nr. 911 din 1941, stabilită pentru 34 de ani calculabili la pensie”.
Iată respectul datorat unui profesor de liceu, cu o vechime de 34 de ani, a cărui pensie se apropia de aceea a unui judecător !
Și acum să vedem care era pensia unui funcționar TESA din învățământ:
„MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI Nr. 243.410 din 1941, d-1 Vasile Caratus, om de serviciu pe lângă clinica medicală a Facultății de medicină veterinară din București, rămâne definitiv pus în retragere din oficiu, pe data de 1 Septemvrie 1941, spre a regula drepturile la pensie, în conformitate cu dispozițiunile art. 35 si 37 din codul ftmcționarilor publici Regele Mihai I și cu cele ale decretului-lege Nr. 2.454, pentru modificarea și completarea art. 31, 37 și 43 din legea generală de pensiuni, publicat în Monitorul Oficial Nr. 166 din Iulie 1940, recunoscându-ise prin decizia Nr. 7.9,89 din 10 Septemvrie 1941, a Casei generale de pensiuni, o pensie lunara de lei 577 cu începere dela 1 Septernvrie 1941”.
Cam micuță ! cum o fi în zilele noastre ?
Iată ce pensie primea și un funcționar public de nivel mediu:
„MINISTERUL AGRICULTURII Nr. 4.768 din 1941, d-l Gheorghe Panciuc, brigadier silvic cl. 1-a la Administrația Fondului bisericese din Bucovina, este pus în retragere din oficiu pentru limită de vârstă pe data de 1 Mai 1941, pe baza art. 33 și 37 din Codul Funcționarilor Publici Regele Mihai I și a dispozițiunilor decretului lege Nr. 2.454 din 1940, pentru modficarea și completarea art. 31, 37 și 43din legea generală de pensiuni, Comisiade pensiuni, sectia I-a, prin decizuneaNr. 4.768 din 28 Mai 1941 i-a stabilit o pensie lunară de 2.473 lei.”(cf. Monitorul Oficial, nr. 166, din 16.07.1941, Partea I, p. 4149).
După cum se vede, pensiile nu erau secret de stat, fiind informație de domeniul interesului public, anunțată în Monitorul Oficial. Mai mult decât atât, ministerele erau obligate să publice în Monitorul Oficial lista funcționarilor ce urmau a ieși la pensie în cursul anului următor, inclusiv funcția pe care o ocupau. Un exemplu de transparență totală, probabil că nu se gândea nimeni că o să apară un regulament privind protecția datelor personale (GPDR) !
Capitolul X
„Pensii Speciale”, după 1989
Motto:„Puțini am fost, mulți am rămas !”
Cum putem defini „pensiile speciale” ? Simplu: tot ce vine pe fluturașul de pensie, în adaos față de pensia propriu-zisă, poate fi categorisit drept „pensie specială”.
Unii nu vor recunoaște această crudă realitate, a faptului că tot ce este scris adițional pe fluturașul de pensie, sporindu-i cuantumul bănesc, este totuși o „pensie specială”, așa cum nici salariații nu vor accepta un alt adevăr neconvenabil, conform căruia una se știe în afara instituției (salariu mic, Coane Jenică, după Buget) și alta este ceea ce le intră în mână (sporuri -unii au câte 5 sau 6 sporuri -, multe dintre ele mărind baza de calcul a pensiilor), bașca tot felul de prime, salarii compensatorii și câte și mai câte intră în așa numitul „pachet salarial”. Acestea or fi luate în calcul după principiul „contributivității” ???
Mai există însă și alți nemulțumiți: patroni de SRL-uri, care au câștigat bani mulți din afaceri, dar au declarat la fisc salariul minim pe economie, iar când a venit vremea pensiei, se plâng că, vezi Doamne, unii au pensie nesimțită iar ei o au foarte mică (desigur pensia !).
Aceste sume suplimentare de bani, venite pe fluturașul de pensie, îndeplinind rolul unei pensii speciale, nu au nicidecum la bază principiul „contributivității”, că doar nu am vrea ca foștilor președinți de la Cotroceni, foștilor primari, foștilor președinți de consilii județene, foștilor parlamentari, foștilor parlamentari europeni să li se diminueze suma de pe fluturaș pentru un asemenea fleac !
„Contributivitatea” este doar pentru vulg, nu pentru Europarlamentari, care jură că legea este egală pentru toți, sau pentru membrii Casei Regale a Republicii numite România, care primesc o pensioară lunară, dar nu dintr-un buget al Casei Naționale de Pensii, ci dintr-un cont separat.
Să fim serioși, deși este primită lunar, această sumă nu este o pensie clasică, cum ar fi pensia de urmaș.
Ex Majestatea Sa, deși nu a avut (ca orice muritor) Carte de Muncă de angajat al Palatului Regal, mă rog angajat în slujba nației Sale, legea i-a dat totuși și defunctului Suveran o mică sumă simbolică. În nici un caz, nu putem să o apelăm cu jignitorul apelativ:„specială”.
Să coborâm printre oamenii de rând.
Există desigur cazuri întemeiate de restitutio in integrum a celor care au suferit din cauza dictaturii. Dar tot „pensie specială” se numește îndemnizația primită, venită pe același fluturaș de pensie, după modelul „pensiilor pentru ilegaliști”.
Așadar, după 1989 au apărut tot felul de pensii speciale: Una dintre ele este aceea instituită de Legea 341/2004 (câteva zeci de mii de revoluționari, care au beneficiat nu numai de 2.500 lei în plus dar și de tot felul de drepturi, altele decât cele în bani: gratuități, atribuire de loturi de casă, de spații comerciale, exceptați de la plata impozitelor, taxelor etc).
La aceasta se adaugă„pensiile speciale” pentru
- deţinuţi politici,
- pentru deportaţi în Bărăgan,
- pentru noiembrişti braşoveni din 1987,
- pentru refugiaţii din timpul războiului,
- pentru veteranii de război (câți or mai fi),
- pentru sportivi medaliaţi la competiţii internaţionale,
- pentru membri ai Academiei Române,
- pentru membri ai Academiei Oamenilor de Ştiinţă,
- pentru oameni de cultură beneficiari ai „îndemnizaţiilor de merit”,
- pentru jurnaliștii membri ai UZPR
- pentru prigoniţi pe motive etnice în al Doilea Război Mondial
- etc.
Să nu se creadă că doar cei enumerați mai sus sunt singurii „speciali” ai statului, care primesc sume de bani pe fluturașul de pensie, care nu se bazează pe principiul contributivității.
Îi trecem în revistă și pe ceilalți. Incontestabil, aceștia au tot dreptul să primească aceste ajutoare, evoc aceste cazuri doar ca excepții ce nu țin cont de principiul „contributivității”. Deci, se poate și altfel, deși unii cârcotași vor spune: Alo, acestea nu sunt pensii !!!! Eu, la rândul meu, spun că anumite pensii nu sunt „pensii speciale”, așa că suntem chit.
· ajutor social (VMG):
· alocație pentru susținerea familiei:
· alocație lunară de plasament:
· indemnizație pentru creșterea copilului:
· indemnizația minimă acordată pe perioada concediului de acomodare:
· indemnizația de sprijin pentru adopție:
· ajutorul lunar nerambursabil pentru refugiați:
· indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități.
Ministerul Muncii estimează că, doar pentru majorările din ultimul an, Bugetul va onora aceste categorii cu circa 1 miliard de lei în plus. Repet, sumele totale sunt mult mai mari.
Capitolul XI
Nimic de spus în plus
Prin urmare, deși chestiunea „pensiilor speciale” are o lungă istorie, începută pe vremea dacilor și a romanilor, continuată cu brio pe la 1835, exacerbată după 1989, și cu tendințe de a fi rezolvată în 2023, să nu fie cu mirare dacă cine știe ce școală de gândire juridică progresistă, în acord cu noua filosofie a Dreptului, va încerca să demonstreze că dată fiind existența unei noi instituții juridice, numită „pensie specială”, este musai ca ea să fie studiată la Facultățile de Drept din România, chiar ar trebui să fie modificat Codul Civil, și anume Capitolul „Contracte Speciale”, vorba aceea: „Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda” !!!!
7 iunie, Viena
