24 iunie 2020
Doar Patriarhia Română a reacţionat ferm faţă de campania ce promovează toleranţa faţă de persoane cu altă orientare sexuală, considerând că e vorba despre o „obscenitate” promovată de „ideologii zilei”, aceiaşi ce promovează educaţia sexuală obligatorie sau „misterioasa ideologie de gen”
“Ofensiva obscenităţii publice cocoţată sfidător pe panouri stradale îi dezvăluie pe ideologii pansexualismului galopant în toată nuditatea lor ideatică. A promova public, adică inclusiv în văzul copiilor cu bunici decenţi de mână, personaje groteşti care îşi afirmă ţanţoş orientarea bi-sexuală, ca şi cum ne-ar comunica ceva esenţial pentru binele nostru comun, indică în primul rând nivelul înalt de trivialitate al concepţiei ideologice ce animă asemenea acţiuni (progresismul neo-marxist en vogue). A face din sexualitate, temă a intimităţii prin excelenţă, un subiect de publicitate stradală, spune foarte multe despre direcţia în care suntem invitaţi de ideologii zilei să privim şi să ne urnim. În criză majoră de subiecte ceva mai importante pentru societatea din epoca „post-adevăr”, mărturisirea stridentă a orientării non-heterosexuale în public devine treptat o „datorie”, marginalul devine centru al atenţiei publice, necesara intimitate devine exhibare, claritatea morală devine obligatorie cecitate”.
Alte instituţii se fac că nu bagă se seamă că pe străzile Capitalei sunt postate uriaşe panouri cu fotografii ale unor persoane în vârstă (fotografii luate, ciordite adică, de pe internet fără acordul celor în cauză) şi cu texte care promovează homosexualismul, bisexualitatea şi alte nenorociri care ar trebui tratate, nu promovate. Pe vremuri, la Iaşi, împreună cu specialişti de la celebrul spital de psihiatrie Socola , cu psihologi, sociologi de la Universitate etc am organizat mai multe dezbateri privind homosexualitatea şi alte aberaţii sexuale din perspective soluţiilor de vindecare pentru cei afectaţi, dar mai ales a mijloacelor de educare şi de prevenire. In acea vreme, homosexualii prinşi erau pur şi simplu băgaţi în puşcărie, ceea ce era o prostie.. Am încercat să facem o deosebire între cei care aveau reale probleme şi le rezolvau cu discreţia necesară între ei şi cei care atrăgeau adolescenţi şi chiar copii absolut normali pe care încercau şi uneori reuşeau să-i transforme. Era evident o infracţiune şi puşcăria, în aceste cazuri, se impunea. Deci nu homosexualismul trebuia pedepsit (era un handicap, uneori o boală incurabilă), ci atragerea unor minori normali către această zonă. O reacţie de bun simţ care nu a putut în acea vreme să schimbe legislaţia, dar a infuenţat decisiv practica juridică, adică n-a mai intrat nimeni în puşcărie, cel puţin la Iaşi, pentru că era homosexual, ci doar dacă atrăgea, convingea sau viola minori. Evident, şi heterosexualii erau pedepsiţi pentru viol sau relaţii cu minori.
Specialiştii adevăraţi aşa apreciază şi acum - persoanele cu înclinaţii homosexuale, bisexuale etc au probleme medicale, sunt handicapate sexual, sunt anormale. Dar, aşa cum nu trebuie persecutat nimeni pentru că are un handicap de orice fel, nici homosexualii (lesbienele), bi-sexualii etc nu trebuiesc persecutaţi. Totul e să reacţioneze discret (aşa cum o fac şi heterosexualii educaţi).
Egalitatea de drepturi nu include egalitatea de obligaţii. Adicătelea, noi, cei normali (sexul există pentru perpetuarea speciei, deci e normal să fie practicat între femei şi bărbaţi, potenţiali mame şi taţi) nu putem fi obligaţi să devenim fie şi vremelnic homosexuali ca să nu se supere handicapaţii sexuali. Aşa cum nu trebuie să ni se taie mâini sau picioare pentru a fi comparabili cu alţi handicapaţi.
Evident, pentru copiii normali din punct de vedere sexual, excesul de informaţii, discuţii, mai ales că internetul oferă, din păcate, aproape tot ce nu trebuie în acest domeniu, prezintă riscuri multiple. Curiozitatea legată de viaţa sexuală afectează nu doar adolescenţii sau preadolescenţii, ci chiar copii care au mai puţin de 10 ani. Iar când panouri de zeci de metri pătraţi prezintă pe stradă ca un mare succes faptul că e cineva gay, informaţiile obţinute în fel şi chip care presupun măcar un pic de jenă devin brusc pe deplin justificate.
Iată motivul pentru care apreciem că amplasarea panourilor cu pricina pe străzile Capitalei (pentru care unii au câştigat bani mulţi veniţi din afara României) constituie infracţiune şi trebuie tratată ca atare.
Constantin DUMITRU
Doar Patriarhia Română a reacţionat ferm faţă de campania ce promovează toleranţa faţă de persoane cu altă orientare sexuală, considerând că e vorba despre o „obscenitate” promovată de „ideologii zilei”, aceiaşi ce promovează educaţia sexuală obligatorie sau „misterioasa ideologie de gen”
“Ofensiva obscenităţii publice cocoţată sfidător pe panouri stradale îi dezvăluie pe ideologii pansexualismului galopant în toată nuditatea lor ideatică. A promova public, adică inclusiv în văzul copiilor cu bunici decenţi de mână, personaje groteşti care îşi afirmă ţanţoş orientarea bi-sexuală, ca şi cum ne-ar comunica ceva esenţial pentru binele nostru comun, indică în primul rând nivelul înalt de trivialitate al concepţiei ideologice ce animă asemenea acţiuni (progresismul neo-marxist en vogue). A face din sexualitate, temă a intimităţii prin excelenţă, un subiect de publicitate stradală, spune foarte multe despre direcţia în care suntem invitaţi de ideologii zilei să privim şi să ne urnim. În criză majoră de subiecte ceva mai importante pentru societatea din epoca „post-adevăr”, mărturisirea stridentă a orientării non-heterosexuale în public devine treptat o „datorie”, marginalul devine centru al atenţiei publice, necesara intimitate devine exhibare, claritatea morală devine obligatorie cecitate”.
Alte instituţii se fac că nu bagă se seamă că pe străzile Capitalei sunt postate uriaşe panouri cu fotografii ale unor persoane în vârstă (fotografii luate, ciordite adică, de pe internet fără acordul celor în cauză) şi cu texte care promovează homosexualismul, bisexualitatea şi alte nenorociri care ar trebui tratate, nu promovate. Pe vremuri, la Iaşi, împreună cu specialişti de la celebrul spital de psihiatrie Socola , cu psihologi, sociologi de la Universitate etc am organizat mai multe dezbateri privind homosexualitatea şi alte aberaţii sexuale din perspective soluţiilor de vindecare pentru cei afectaţi, dar mai ales a mijloacelor de educare şi de prevenire. In acea vreme, homosexualii prinşi erau pur şi simplu băgaţi în puşcărie, ceea ce era o prostie.. Am încercat să facem o deosebire între cei care aveau reale probleme şi le rezolvau cu discreţia necesară între ei şi cei care atrăgeau adolescenţi şi chiar copii absolut normali pe care încercau şi uneori reuşeau să-i transforme. Era evident o infracţiune şi puşcăria, în aceste cazuri, se impunea. Deci nu homosexualismul trebuia pedepsit (era un handicap, uneori o boală incurabilă), ci atragerea unor minori normali către această zonă. O reacţie de bun simţ care nu a putut în acea vreme să schimbe legislaţia, dar a infuenţat decisiv practica juridică, adică n-a mai intrat nimeni în puşcărie, cel puţin la Iaşi, pentru că era homosexual, ci doar dacă atrăgea, convingea sau viola minori. Evident, şi heterosexualii erau pedepsiţi pentru viol sau relaţii cu minori.
Specialiştii adevăraţi aşa apreciază şi acum - persoanele cu înclinaţii homosexuale, bisexuale etc au probleme medicale, sunt handicapate sexual, sunt anormale. Dar, aşa cum nu trebuie persecutat nimeni pentru că are un handicap de orice fel, nici homosexualii (lesbienele), bi-sexualii etc nu trebuiesc persecutaţi. Totul e să reacţioneze discret (aşa cum o fac şi heterosexualii educaţi).
Egalitatea de drepturi nu include egalitatea de obligaţii. Adicătelea, noi, cei normali (sexul există pentru perpetuarea speciei, deci e normal să fie practicat între femei şi bărbaţi, potenţiali mame şi taţi) nu putem fi obligaţi să devenim fie şi vremelnic homosexuali ca să nu se supere handicapaţii sexuali. Aşa cum nu trebuie să ni se taie mâini sau picioare pentru a fi comparabili cu alţi handicapaţi.
Evident, pentru copiii normali din punct de vedere sexual, excesul de informaţii, discuţii, mai ales că internetul oferă, din păcate, aproape tot ce nu trebuie în acest domeniu, prezintă riscuri multiple. Curiozitatea legată de viaţa sexuală afectează nu doar adolescenţii sau preadolescenţii, ci chiar copii care au mai puţin de 10 ani. Iar când panouri de zeci de metri pătraţi prezintă pe stradă ca un mare succes faptul că e cineva gay, informaţiile obţinute în fel şi chip care presupun măcar un pic de jenă devin brusc pe deplin justificate.
Iată motivul pentru care apreciem că amplasarea panourilor cu pricina pe străzile Capitalei (pentru care unii au câştigat bani mulţi veniţi din afara României) constituie infracţiune şi trebuie tratată ca atare.
Constantin DUMITRU
Propagandă pentru handicapaţii sexual pe străzile Bucureştiului
