Exista si rasismul negrilor care-i urasc pe albi

13 iunie 2020

Incapacitatea unor indivizi, indiferent de culoare, rasă, religie, naţionalitate etc de a accepta că există oameni la fel de importanţi şi valoroşi aparţinând altor rase, religii, naţionalităţi defineşte rasismul. Care, de la atitudine, reacţie afectivă, violenţă fizică, chiar crimă, poate deveni politică, inclusiv de stat, reacţie militară, razboi, dezastru. Istoria a consemnat reacţii rasiste provenind din toate rasele, zonele politico-geografice. Albii, europenii în special, au analizat, recunoscut şi combătut cel mai eficient rasismul. După o perioadă mai dură, SUA a devenit o zonă emblematică pentru realizarea unei convieţuiri inteligente şi eficiente interrasiale. Zona orientală, China şi Japonia mai relevant, a avut propriile momente de refuz rasial, ajungând să accepte, chiar să stimuleze convieţuirea - nu prea mai există pe Terra oraş important fără un cartier chinezesc. Africa a avut şi mai are probleme de ordin rasial. Pe scurt, dacă au fost si mai sunt albi care nu-i suportă pe negri, au fost şi mai sunt şi negri care nu-i suportă pe albi. Recentele evenimente din SUA demonstrează că rasismul poate oricând reveni şi că el generează crime, periclitarea echilibrului politic şi social, că poate stimula renaşterea momentelor cumplite ale intoleranţei rasiale. Pornind de la gestul unui poliţist tâmpit care va simţi pe propria piele rigorile legii pe care trebuia s-o slujească, năvala a zeci, chiar sute de mii de oameni care protestează distrugând şi furând reprezintă un pericol uriaş pentru civilizaţia umană şi e momentul ca oamenii raţionali, dincolo de culoare, religie etc, să reracţioneze. In acest context, publicăm articolul de mai jos pe care ni l-a transmis din SUA marele artist plastic, dar şi subtil analist Paul Mircea Goreniuc (Constantin Dumitru)

George Floyd, simbolul protestelor din SUA - infractor periculos

A făcut închisoare pentru jaf armat şi a fost reţinut pentru furt şi posesie de droguri

Moartea lui George Floyd este regretabilă și imbecilul de polițist care i-a stat cu genunchiul pe gât până când l-a sufocat nu are nicio scuză și trebuie să plătească pentru fapta lui.

De aici însă și până la a-l transforma pe George Floyd într-un simbol al luptei împotriva rasismului este o cale lungă. De ce? Pentru că George Floyd nu a fost vreo ușă de biserică și nici vreun luptător pentru libertate. A fost un infractor recidivist.

După cum relata Digi24, „americanul a avut de mai multe ori probleme cu legea. Floyd a fost reținut în mai multe rânduri pentru furt și posesie de droguri, însă a ajuns la închisoare în 2007, în urma unui jaf armat.”

Mai mult decât atât, polițiștii care l-au încătușat în ziua morții sale au fost chemați printr-un apel de urgență de o vânzătoare care reclama că George Floyd a cumpărat produse cu bani falși. Și asta nu e totul. Se vorbește că, în urma analizelor făcute după deces i s-au descoperit droguri în sânge. Mai precis, conform B1Tv, Fentanil: „Fentanilul găsit în sângele lui George Floyd este un opiaceu sau analgezic sintetic dezvoltat prima dată în anii ’60. Este de 100 de ori mai puternic decât morfina și de 30 până la 50 de ori mai puternic decât heroina.”

Deci, un infractor recidivist, obișnuit să se drogheze (dar care, spune presa, în ultimele zile intrase într-un program de reabilitare și îi ajuta pe tineri să nu ajungă ca el), este omorât în mod tragic de un polițist inconștient (poate și rasist). Dar contestatarii lui Trump, care folosesc numele lui George Floyd pentru a-l da jos pe președintele american, uită mereu să vorbească despre profilul real al victimei.

Eu am asistat la numeroase scene de violență și ură animalică pe care afro-americanii le-au manifestat în aceste zile față de albii americani. O scenă m-a stupefiat în mod special. V-o descriu că nu mai găsesc acel clip: În fața unei clădiri destul de amărâte, 5 tineri afro-americani, neprovocați de nimic, și-au propus să creeze pagube materiale acesteia. În timp ce aruncau lucruri în clădire, din spatele unei uși a apărut o femeie în vârstă - ALBĂ (părea de peste 60 de ani), mai subțirică, care încerca să îi convingă să se oprească. În final, unul dintre ei a luat-o la pumni, precum într-un meci de box, iar un altul a început să o lovească cu o scândură în cap și peste torace, până când a căzut jos. Pur și simplu! Acolo s-a întrerupt imaginea…

Ați văzut această scenă cumplită, mult mai groaznică decât cea în care a murit George Floyd, pe canalele de televiziunea românești? Nu cred, că nu e corect politic. Credeți că s-a difuzat în SUA, pe canalele progresiste? Fiți convinși că nu! Democrații progresiști neomarxiști nu acceptă rasismul decât dacă îi pot acuza pe albi. Negrii „doar” își cer drepturile…

Ironia amară din finalul paragrafului de mai sus trebuie privită în contextul în care eu spun cu convingere că ce se petrece acum în SUA este o uriașă mascaradă prin care ideologia de stânga radicală încearcă să își impună agenda, cu orice preț, confecționând un simbol improvizat lamentabil dar care prinde la mulți.

Abia în momentul în care voi vedea că presa progresistă americană și românească prezintă rasismul și violența afro-americanilor față de albii americani cu aceeași supărare proletară, o să îi cred că sunt onești. Până atunci, e propagandă!

Și o sentință de final: dacă neomarxismul globalist învinge în SUA, ne așteaptă vremuri grele!

Paul Mircea GORENIUC, SUA