Ministerul Sănătăţii dat în judecată pentru că nu se ocupă de prevenirea şi vindecarea cancerului

16 iunie 2023

Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) a hotărât să dea în judecată Ministerul Sănătății pentru a impune aplicarea imediată a  Planului Naţional de Prevenire şi Combatere a Cancerului (PNCC) pentru perioada 2023 - 2030. Strategia de combatere a cancerului a fost adoptată și promulgată la sfârșitul lui 2022, urmând ca în șase luni să fie elaborate normele de aplicare și Planul să fie efectiv aplicat, după cum preciza legea. La finalul celor 180 de zile, în locul normelor, ministerul Sănătății a lansat în dezbatere un nou Plan, ceea ce înseamnă amânarea măsurilor concepute pentru reducerea deceselor provocate de această boală.

În România, sunt diagnosticate anual aproximativ 100.000 de noi cancere, iar numărul deceselor produse de această boală se ridică anual la peste 50.000. Dintre acestea, 40% (procent estimat de Comisia Europeană la nivelul Uniunii), adică 20.000 dintre decesele cauzate de cancer, sunt decese evitabile prin strategii eficiente de combatere a cancerului, prin depistare precoce și tratament adecvat.

De aceea, consideră Federația, amânarea punerii în practică a Planului echivalează cu sacrificarea pacienților cu cancer, fără să existe o justificare pentru această amânare.

Planul nu poate fi implementat cât timp nu sunt aprobate normele de aplicare. Ministrul Alexandru Rafila a refăcut însă startegia, explicând că ea nu este aplicabilă:  „Din păcate, foarte multe dintre lucrurile prevăzute acolo nu sunt aplicabile şi nu au niciun fel de legătură cu prevenirea sau cu diagnosticul sau cu tratamentul cancerului. Atunci, am apelat la cei mai buni specialişti din domeniul oncologiei”.

Asociațiile pacienților ecologici, precum și fostul ministru al Sănătății Nelu Tătaru, acum președintele Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților, spun că nu există motive temeinice pentru această refacere a Planului. El poate fi updatat și corectat prin normele de aplicare (emise prin HG și prin ordine de ministru) și prin planurile anuale.

Asociațiile au transmis un comunicat în care anunță că vor merge până la CEDO cu cererea de aplicare imediată a Planul deja transpus într-o lege, dar amânat de orgoliile ministrului Alexandru Rafila: „Pe lângă temele de interes specifice oncologiei, susţinute de specialişti dedicaţi tratării pacienţilor, FABC a hotărât, prin vocea asociaţiilor membre, apărarea cu orice preţ a PNPCC, acţionând Ministerul Sănătăţii în instanţă, la epuizarea celor 180 de zile în care Ministerul era obligat să scrie normele şi să implementeze Planul legiferat, urmat de proteste în stradă. (…) Orgoliile şi cinismul Ministerului Sănătăţii fac 152 de victime în fiecare zi. Dacă va fi cazul, vom duce drama pacienţilor cu cancer din România, în Parlamentul Europei precum şi la CEDO”.

Niciunul dintre documente nu conține o estimare a cheltuielilor necesare pentru punerea în aplicare a acestui document ambițios, care pornește de la traseul standardizat și amintește terapiile personalizate, a căror practică, mai costisitoare, se extinde în țările membre, fiind cele mai eficiente.

Fostul minsitru Nelu Tătaru spune că aceste costuri pot fi estimate doar după elaborarea normelor, când se va cunoaște cu exactitate ce anume se aplică. Costurile sunt diferite în funcție de pacient și terapiile ce se aplică, urcând, desigur, în cazul terapiilor personalizate, des amintite în ambele Planuri.

În viziunea inițială, din Planul devenit lege, parte din sume ar putea proveni din redistribuirea a cel puțin 20% din fondurile alocate programelor naționale, atât de la Ministerul Sănătății, cât și de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Croația (aproximativ 3,9 milioane de locuitori) a anunțat în aprilie că intenționează să cheltuiască 8,5 miliarde de euro pentru strategia sa națională de cancer până în 2025 pentru a reduce rata deceselor cauzate de cancer, care este una „printre cele mai ridicate din Europa”. La ei, spre eosebire de noi, încă nu s-au desemnat instituțiile ce vor monitoriza și coordona aplicarea strategiei, dar se cunoaște suma necesară.

Un program de depistare precoce a cancerului de piele este programat să fie lansat în curând și va implica screening-ul persoanelor aparținând grupurilor de risc, adică a tuturor persoanelor peste 50 de ani.  Aproximativ 25.000 de cazuri noi sunt depistate anual în Croația, iar numărul deceselor anuale provocate de această boală este de circa 14.000. În 2020, Croația a avut a cincea cea mai mare rată a mortalității prin cancer din UE - după Slovacia, Polonia, Cipru și Ungaria.

România nu are un registru al cancerelor, motiv pentru care, în ambele Planuri, cele mai recente cifre corespund anului 2020 și provin din două surse europene: International Agency for Research on Cancer (IARC) și European Cancer Information System (ECIS).

Per ansamblu, România are a doua cea mai mică incidență a cancerului, dar situația este determinată, cel mai probabil, de o foarte slabă diagnosticare și subraportare.

Cu toate acestea, rata mortalității standardizate cu vârsta, din cauza cancerului, este în România, peste media europeană - de aproximativ 260 morți la 100.000 de locuitori, în 2020, în timp ce media UE era de 242,75 decese la 100.000 locuitori:

Conform estimărilor IARC, la nivelul anului 2020, în România:

existau 260. 884 de cazuri de cancer prevalente (pe cinci ani) (50,2 % la bărbați și 49,8 % la femei)

au murit din cauza cancerului 53.974 de persoane

ratele de prevalență pe cinci ani au ajuns la 1.400 la 100. 000 în rândul bărbaților și, respectiv, la 1.315 la 100. 000 în 2020, cu 31% și, respectiv, 28% mai scăzute decât mediile din UE

anii de viață pierduți, ajustați cu dizabilitatea din cauza cancerului, sunt cu 46% mai mulți în România, față de media UE-27

rata standardizată pe vârstă a mortalității cauzate de cancer a fost cu 7% mai mare decât media UE (figura 7).

deși mortalitatea a scăzut, diminuarea ratei de mortalitate a fost modestă față de media UE (în perioada 2011-2020, mortalitatea prin cancer în România a scăzut cu doar 1,8%, față de 9,4% media UE-27)

410 cazuri noi/an, pentru grupa de vârstă 0-19 ani, reprezentând o incidență medie brută de 9,82 la 100.000.

Între 2000 și 2022, doar 7,9 % din femeile de peste 15 ani au efectuat o mamografie, față de media U.E de 35,4%.

Programul național de screening pentru cancerul de col uterin a fost înființat în 2012, ca program de sănătate finanțat din bugetul Ministerului Sănătății. Alocarea bugetară anuală a fost însă „imprevizibilă”, conform Ministerului Sănătății și nu a permis o planificare a numărului anual de teste.

Din 2017 s-a apelat la caravane mobile pentru testări, astfel încât să crească accesibilitatea persoanelor din categoria țintă care locuiește în rural. Finanțarea a fost asigurată majoritar cu fonduri europene.

În 2019, capacitatea de diagnostic din România era de 1,8 scanere de tomografie computerizată (CT) la 100.000 de locuitori (față de o medie de 2,4 la 100.000 în UE) și 1,1 unități de imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) la 100.000 de locuitori (față de o medie de 1,6 la 100.000 în UE). Numărul a crescut în special datorită investițiilor finanțate din fonduri structurale și din fondurile rambursabile ale Proiectului de reformă a sistemului de sănătate al Băncii Mondiale, însă rămâne sub media UE.

Accesul la imagistica (CT si IRM) este încă deficitar, inclusiv în centrele universitare, numărul de investigații imagistice rambursate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate nu răspunde nevoilor reale ale pacienților cu suspiciune de cancer sau pentru pacienții diagnosticați cu cancer pentru monitorizarea bolii.

Se estimează că un sfert (aproximativ 25%) din pacienții cu cancer își suportă cheltuielile cu investigațiile imagistice, pentru a se trata eficient, fără a mai aștepta programările lungi posibile din alocările de fonduri publice pentru tratarea cancerului.

Plățile directe au reprezentat 18,9 % din cheltuielile curente pentru sănătate în 2019, peste media de 15,4 % din UE. Cea mai mare parte a plăților directe sunt efectuate pentru cumpărarea de medicamente, dar și pentru proceduri de diagnosticare.

România dispune de un total de 79 aparate externe de iradiere funcționale: 74 de acceleratoare liniare, 2 aparate de Gammaknife (cu surse multiple de Cobalt) și 3 aparate de RT convențională superficială (Roentgen-terapie).

Pacienții din cele 24 județele în care nu există niciun centru de RT necesită tratament în regim de spitalizare continuă în cele 3 institute de oncologie (Iași, București, Cluj-Napoca) sau în secțiile de oncologie ale spitalelor județene care pot furniza acest serviciu în regim de spitalizare continuă (crește cheltuielile).

Îngrijirea pacienților oncologici este asigurată în unități sanitare publice și private care reprezentă peste 3.500 de paturi la nivel național (2020).

Numărul de oncologi a crescut de la 683 în 2017 la 964 în 2021, dar este distribuit inegal.

Medicamentele și tratamentele

Lista medicamentelor oncologice cuprinde 162 de molecule și este actualizată periodic după procedura națională de evaluare a tehnologiilor medicale.

Pot exista întârzieri importante între momentul aprobării unui nou medicament de către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și includerea acestuia pe lista națională.

Din cele 160 de molecule noi aprobate de EMA între 2017 și 2020, doar 38 figurau pe lista națională în ianuarie 2022.

Cheltuiala cu medicația reprezintă 30% din totalul cheltuielilor cu îngrijirea pacienților oncologici, însă este de aproape 4 ori mai mică decât media U.E.

Cheltuiala directă cu îngrijirea bolnavilor oncologici reprezintă 7,1% din totalul cheltielilor cu îngrijirile de sănătate.

Prețul pe care România îl plătește pentru medicamentele împotriva cancerului, ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPC), este mai mare decât cel plătit de țări cu venituri ridicate, cum ar fi Austria, Franța, Germania, Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit.

Proiecțiile pentru România, arată că:

în perioada 2020-2040 incidența cancerului va crește cu 7%

creșteri semnificative, de peste 10% ale incidenței cancerului de stomac, pancreas, pulmonar, hepatic și colorectal atât la bărbați, cât și la femei.

dintre cancerele specifice, cancerul de prostată va înregistra o creștere de 21,8%.

Informatii de la FABC