Prof.Univ.Dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE

6 iunie 2020


Discuțiile legate de proiectul legii vaccinării obligatorii  evidențiaza modalitatea formală și lipsită de conținut a dezbaterilor în România. Prin urmare, reiau argumentele pe care le-am mai prezentat:

1.Legea trebuie analizată nu numai din punct de vedere tehnic, cât mai ales din punct de vedere etic. Pentru că ea limiteaza drepturi civile și influențează absolut toată populația. Pe de alta parte, trebuie să recunoaștem că politicile de vaccinare au scăzut dramatic incidența unor boli invalidante și potențial letale precum poliomielita sau pertusis.

2.Vaccinarea atinge toate principiile etice fundamentale:

Autonomie: Vaccinare obligatorie sau vaccinare voluntară?

Datoria de a face bine: bine pentru persoană sau pentru colectivitate ?

Non-vătămare: Sunt vaccinurile sigure?

Dreptate distributivă: Sunt vaccinurile accesibile pentru fiecare cetățean?

3. Etica hipocratică sau etica colectivistă?

Achizițiile medicinei științifice, inclusiv politicile vaccinării, s-au dezvoltat în concordanță cu scopurile tradiționale ale eticii individuale. Etica individualistă, bazată pe jurământul lui Hippocrates, trebuie să satisfacă două condiții: (a) Plasarea intereselor pacientului deasupra intereselor terțelor părți și deasupra intereselor personale ale medicilor și (b) Plasarea intereselor individuale ale pacienților deasupra intereselor colective ale societății și ale statului. Cei mai mulți eticeni cred că programele de vaccinare obligatorie permit violarea acestor două condiții, și astfel, subordonează în mod deliberat relația medic-pacient intereselor statului. Cele mai multe politici de sănătate referitor la vaccinări tind să urmeze o etică colectivistă (interesele statului mai presus de interesele cetățeanului) care contrastează semnificativ cu etica individualistă, care ghidează medicina. Dilemă pentru medici: Recomand vaccinuri pacienților mei pentru că astfel acționez în interesul lor sau pentru că trebuie să fiu compliant cu politicile statului de vaccinare universală și obligatorie?

4. Analiza risc-beneficiu se realizează de medic și pacient. Se identifică riscul, se estimează probabilitatea de apariție și magnitudinea acestuia. În final, decizia o ia persoana prin intermediul consimțământului informat (pentru ea sau pentru copiii minori) pentru că dacă medicul are cunoștințe științifice, cetățeanul are expertiză în ceea ce privește interesul propriu (sănătatea sa, corpul său, valorile sale morale).

În concluzie, îmi mențin punctul de vedere exprimat anterior: sunt pro-vaccinare, pro-vaccinare cu respectarea drepturilor cetățenilor și al eticii hipocratice, pro-vaccinare cu o posologie a riscului. Pro-vaccinare, dar împotriva obligativității vaccinării.

P.S.1: Numele celor care au redactat legea nu este accesibil publicului. Motivul pentru care s-a păstrat această confidențialitate a fost pentru a-i feri de presiunea publică. Este interesant însă că numele medicilor care au semnat memoriul împotriva legii, a fost făcut public. Totuși, e de inters public informația dacă cei care au redactat legea au fost sponsorizați de către industria farmaceutică, ei sau organizația din care fac parte. Cu alte cuvinte, declarația de interese pentru a nu exista suspiciuni sau interpretări rău-voitoare.

P.S.2: La un moment dat s-a încercat a se duce discuția în plan politic, spunându-mi-se că dacă PSD-ul ar fi fost în locul Guvernului Orban, altfel ar fi fost gestionată coronacriza. Este maximum de ipocrizie pentru că PSD-ul a votat în Parlament toate măsurile propuse de Guvernul Orban.
Provaccinare dar împotriva obligativităţii vaccinării
Cât de necesară este vaccinarea?
Argumentul esential anti-vaccin mi s-a parut cel care considera ca autoimunizarea naturala este benefica pastrarii calitatilor speciei umane inclusiv cu pretul inevitabil al eliminarii, prin boli, a fiintelor mai putin dotate (viziune spartana,  promovata si experimentata si acum un veac). Pe scurt, fara vaccinare, vom fi pe planeta mai putini (acum suntem mult prea multi) dar mult mai sanatosi.

Argumentul pro-vaccin considera ca o persoana care nu se vaccineaza ii poate imbolnavi pe altii.

Mai luam  in calcul si faptul ca vacinarea a devenit si o preocupare a medicinei veterinare.

In concluzie, daca o persoana nevaccinata nu poate afecta o persoana vaccinata, are dreptul inalienabil de a nu se vaccina. Dar daca o persoana nevaccinata poate afecta o vaccinata, atunci discutia revine.

Istoria ultimelor veacuri (sute de milioane morti de ciuma, holera, tifos exantematic etc etc) a dezvoltat industria vaccinarii inclusiv obligativitatea ei. Nu-mi aduc aminte sa fi fost voturi, referendumuri etc. Dar sigur au fost grupuri

(inclusiv religioase, inclusiv in SUA) care refuzau vaccinarea.

Tema devine de o mare actualitate in contextul obsesiei coronavirus.Asa cum am promis la inceputul lui martie a.c., prestigiosii editori seniori, consilieri si colaboratori ai publicatiei noastre vor analiza treptat si cu calm problema vaccinarii.

Cel mai riscant e ca in acest domeniu (vital absolut pentru fiinta umana) sa se aglomereze tot felul de frustrati ca  sa-si dea cu presupusul. Chestia asta nici nu se vindeca nici nu se poate vaccina.

Constantin DUMITRU
 
Publicatie de informatie medicala şi educatie sanitara editata de Asociatia Acceleratori ai Performantei
Grupul de presa Top Business
Publicatie de informatie medicala şi educatie sanitara editata de Asociatia Acceleratori ai Performantei
Grupul de presa Top Business
Publicatie de informatie medicala şi educatie sanitara editata de Asociatia Acceleratori ai Performantei
Grupul de presa Top Business