Implementarea Programului Național Strategic din perspectiva exploatațiilor agricole

20 mai 2022

(…) PNS-ul ca un motor al dezvoltării prin educație și inovare este fundamental necesar, progresul, tehnologia, în esență cunoașterea sunt ceea ce ne confirmă decizia de a utiliza în mod eficient, inteligent și adaptiv alocările din PNS.

Se pornește de la premisa că noul PNS este unul al performanței, bineînțeles trecută ca și abordare prin toate etapele, de la conceptul de eligibilitate, la selecție, la implementare dinamică și adaptivă, la valoarea adăugată față de piață, de calitate, de contribuție la sector.

Ce este PNS și cum funcționează

PNS este structurat pe 11 Tipuri de intervenție pe Pilonul I al plăților directe și 20 de Tipuri de intervenție pe Pilonul 2 al investițiilor, acestea incluzând în diferite variații cele 48 de nevoi strategice, clasificate la rândul lor după importanță în cele 10 Obiective Strategice.

Abordarea are la bază:

Viabilitatea fermelor, stabilitatea veniturilor fermierilor, eliminarea discrepanțelor

Menținerea producției agricole, îmbunătățirea performanțelor economice, creșterea veniturilor

Creșterea gradului de reziliență a exploatației, modernizarea și restructurarea exploatațiilor

Creșterea investițiilor în agricultura de precizie și digitalizare

Cooperarea între actorii din lanțul alimentar, sisteme de colectare și condiționare

Dezvoltarea industriei alimentare în mod sustenabil

Accesul la instrumente financiare integrate, nerambursabile, creditare, managementul riscului, asigurare

Competitivitate și sustenabilitate în toate sectoarele agricole, dezvoltarea unor modele de producție bazate pe valoarea adăugată mare

Încurajarea consumului de produse autohtone și dezvoltarea de piețe locale

Adoptarea de practici agricole care să asigure reducerea gazelor cu efect de seră, sechestrarea carbonului, echipamente și tehnologii cu impact redus al mediului

Adaptarea la practici agricole în zonele cu riscuri de schimbări climatice sau practici ce contribuie la creșterea materiei organice, metode durabile pentru managementul eficient al resurselor, inclusiv resurse de apă, a practicilor agricole tradiționale, silvice în acord cu animalele sălbatice

Schimbul de generații, accesul tinerilor la teren, egalitatea de gen, stimularea antreprenoriatului feminin, gradul de instruire al fermierilor, formarea profesională în agricultură, consiliere agricolă

Dezvoltarea durabilă în zona montană, Delta Dunării, rurală, creșterea locurilor de muncă, dezvoltarea locală sub responsabilitatea comunității

Asigurarea infrastructurii de bază, TIC, îmbunătățirea calității vieții rurale, reducerea sărăciei, promovarea incluziunii sociale și a nediscriminării

Conservarea patrimoniului natural, cultural

Bioeconomie și economie circulară, inovare interactivă de tip proiecte pilot ”test before invest”, împreună cu actorii socio-economici

(…) Modelul românesc de politică agricolă trebuie să se dezvolte în sistem mangrovian. El nu mai poate susține decalajele extrem de diferite între marii și micii producători, între retailul consolidat la nivel european conectat cu agricultura industrială, dezvoltatoare de capacitate enormă de producție, livrare, capabilă la procese de retehnologizare și inovație în termen de timp extrem de rapid, ce are puterea de a influența puternic comportamentul consumatorului, și sistemul local într-un concept microeconomic, către o economie circulară, de la producător la piață.

PNS-ul are în vedere, deși caracterul său este puternic influențat de suportul financiar, de modul în care celelalte resurse, mult mai vulnerabile, stabilesc echilibrul spațiu-timp-resursă-nevoie. Echilibrul în termeni durabili și sustenabili trebuie să fie filtrul selecției actorilor implicați în competiția pentru resursa financiară.

(…) Cu toate acestea, lacuna este dată de faptul că majoritatea potențialilor beneficiari pleacă de la premisa unor nevoi fundamentate pliate pe fermă, mai puțin pe lanțul de valoare. Pare mai ușor de controlat un profit sau o rentabilitate pe o singură fază din lanț decât repartizarea acestui profit pe întreg lanțul de valoare.

Aici se vede lipsa capitalului autohton în multele sectoare ale industriei alimentare sau slaba capitalizare a produselor ce vin din gospodăriile agricole și din fermele mici.

Aceste tipologii de management duc la o slabă cooperare, asociere, încredere între actorii implicați, mai ales în zona de formare profesională, educație, inovație.  Când decizia se bazează doar în jurul capitalului fie el și transformat în patrimoniu de proiect, atunci capitalizarea urmează o cale a unui blocaj de adaptare, activitățile operaționale fiind susținute de echipamente tehnologice, nu neapărat de un management creativ, inovativ, adaptat mediului înconjurător.

PNS-ul în forma curentă pune accent pe aceste fundamente funcționale, ca sursă de inspirație fiind schimbările climatice, provocările de mediu și ecosisteme, agricultura ocupând din Europa 98% din suprafața continentului.

Contextul actual Covid, a arătat vulnerabilitățile marilor mecanisme și canale consacrate ale jucătorilor mari, crizele de forță de muncă datorate lipsei de mobilitate sectorială pe munca sezonieră sau zilieră.

Contextul conflictelor militare, la fel, arată că zone cu potențial agricol la nivel mondial pot deveni extrem de vulnerabile la capacitatea de producție, distribuție, creând șocuri de piață pe anumite categorii de produse, pe intervale de timp între producție-consum-producție. Costurile generate de crizele menționate pot genera costuri mai mari decât costul de producție în piețele locale, în dezvoltarea de rețele locale cu o gamă diversificată de produse, dar cu asigurarea unei independențe alimentare față de canalele consacrate.

PNS-ul pune mai mult accent pe cercetare, dar de această dată pe cercetare aplicată, nu doar din perspectiva unor lucrări științifice cu valoare educațională, ci cu mecanisme de diseminare, demonstrație practică, crearea unităților agricole pilot sau educaționale în structura fermelor agricole, sau a organizațiilor și asociațiilor profesionale și sectoriale tip Clustere. Gândirea este de a se asocia și din prisma inovării unor procese sau produse, nu doar a optimizării costurilor produselor către piață.

Ca orice plan, PNS-ul trebuie să își consolideze un schelet pe care construiește și adaugă piesele funcționale, aici fiind vorba de infrastructură. Întregul domeniu agricol și alimentar inclusiv spațiul rural, în special cel al producției agricole, zootehnice, horticole, silvice ce ocupă suprafețe mari, pe întreg cuprinsul țării, produce în condițiile naturale dar și logistice în arealele respective. Elementele de infrastructură de tipul drumurilor agricole, canale și infrastructura de irigații, depozitele locale de deșeuri animaliere, gunoi de grajd, inputuri agricole, acestea fiind amontele sectorului, dar și cele pe lanțul de valorificare trebuie atent gândite și optimizate atât pe potențialul producțiilor cât și pe specificitatea lor. Relația de legătură între producător și consumator trebuie descrisă nu doar din perspectiva prețului și a raportului preț calitate. PNS-ul trebuie să educe și să contribuie dincolo de financiar la stabilirea încrederii dintre producători și consumatori pe acest raport, încredere dată de calitate certă, siguranță alimentară, capacitatea de a asigura permanent existența produselor de bază pe piață sau la raft.

(…)Pentru a defini Domeniile de Intervenție, plecăm de la analiza nevoilor, analiză care explică la modul general impactul sectorului pe dimensiunea fermei și comportamentul acestuia sau față de acesta a pieței.

Când definim politicile naționale trebuie să avem în vedere micșorarea decalajelor și egalitatea de șanse privind accesul la piață.

Este simplu de înțeles că un producător mare are costuri mai mici sau capacitatea de a valorifica produsele cu o marjă de profit mai mică. Tot aici se realizează și impactul economic, social, de mediu și de ce nu cel tehnologic. PNS-ul trebuie să echilibreze aceste elemente ale pieței, respectând valoarea fermei mari, valoarea adăugată, impactul semnificativ la lanțul de valorificare, dar într-un mod de ajustare a pachetului financiar față de ferma mică sau gospodărie, deoarece în piață, comportamentul dominant al celei mari poate duce la dispariția celei mici.

Cum arată România din perspectiva exploatațiilor agricole: număr și suprafețe

Producția standard a unui produs agricol (recoltă sau animale), prescurtată ca SO, este valoarea monetară medie a producției agricole la prețul fermei, în euro pe hectar sau pe cap de efectiv. Noul PNDR trebuie să aibă în acest sens SO ca bază minimală de pornire în decizia de finanțare, prin care acest standard să fie unul multiplicator în baza investiției, prin crearea de valoare adăugată pe lanțul de produs. După cum bine se știe, produsul agricol însemna practic materia primă necesară industriei alimentare, în afară de consumul direct, dacă acesta este posibil. De asemenea acest SO transformat în cost de materie primă reprezintă un procent de până în 11% din valoarea unui produs exprimat în preț la raft. Orice încercare de a tehnologiza sectorul primar, nu rezolvă pe fond performanța reală a exploatației agricole, ci cred că nevoia de finanțare a fermei trebuie să meargă spre impactul agriculturii la nivel de efecte de mediu, schimbări climatice, bunăstare a animalelor, completate cu o tehnologie privind agricultura de precizie, digitalizare, agricultura verde.

Dacă aceste costuri nu se iau în calcul prin PNS ca responsabilități, nu înseamnă performanță decât la nivel de fermă, toate celelalte costuri: mediu, sănătate, climatice vor fi suportate prin alte

(…) Definiție „fermă de familie”: Exploataţie agricolă aparţinând Întreprinderii Familiale sau a unei persoane juridice ai cărei asociaţi sunt exclusiv membri ai aceleiaşi familii. Dimensiunea economică a fermei de familie, în contextul condițiilor sM 4.1, este cuprinsă între 8.000 - 100.000 SO. Prin membrii aceleiaşi familii se înţelege soţul/ soţia şi rudele până la gradul III inclusiv. Definiție “fermă mică”: Ferma mică, în condițiile sM 4.1 reprezintă exploataţia agricolă având dimensiunea economică între 8.000 şi 11.999 euro SO, valoarea producţiei standard.(…)

Cum arată un model de proiect de 40.000 - 75.000 euro?

În comportamentul investițional suma va merge către achiziție de teren într-o marjă de 4-5 hectare, pentru creșterea exploatației iar diferența va merge către utilajele de bază: tractor și câteva echipamente de bază.

La nivel de fermă, putem spune că într-o mică măsură ajută ca fermierul să poată gestiona o parte din activitățile agricole, lăsând etapa de recoltare (practic acolo unde este valorificarea) către companii de servicii sau dacă este membru al unei asociații sau cooperative, va contribui la un proiect comun pentru activitățile de recoltare destinate tuturor membrilor.

Cum arată acest model la cei peste 10.000 de fermieri?

Prin PNDR 2014-2020 sub-măsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri!” în sesiunile derulate între 2015 şi 2018 a fost susținută s-a încurajat intrarea tinerilor în sectorul agricol, prin instalarea a 10.229 de tineri fermieri dintre care 1998 tineri în zona montană.

Aproape identic din perspectiva investițiilor, adică 10.000 tractoare urmate de câteva echipamente de bază, producând materie primă cu o marjă de profit mai mică decât subvenția acordată de sprijinul direct.

Are această formulă succes din perspectiva performanței?

Toate converg în aceeași formă de producător agricol de materie primă prin costuri generate de neutilizarea echipamentelor achiziționate și incomplete din perspectiva activității agricole până la valorificare.

Dezechilibrul este unul evident din prisma faptului că majoritatea acestor ferme nu sunt sustenabile pe termen mediu, nu pot fi implicate la nivel de cooperare către tehnologii inovative, devin vulnerabile acolo unde activitatea lor este pe terenuri în arendă.

Mai mult generează un patrimoniu de echipamente relativ ieftine, deci slab performante, cu costuri mari de neutilizare, adică blocate pentru suprafețe mici, neutilizate la capacitatea normală a muncii și cu o durată de viață mai redusă din perspectiva fiabilității lor.

Efectele sunt și în latura performanțelor profesionale dobândite în general de tinerii fermieri, productivitatea muncii este una scăzută, munca este mai mult sezonieră sau normată pe activități.

După cum vedeți lanțul unei politici de finanțare dat de criteriile alese nu se oprește la tipul sau categoriile de investiții, ce fel de cheltuieli, ce competente sau sector deservește proiectul ci ar trebui să aibă la bază rezultatele așteptate, construcția economică, nu patrimonială, activitatea desfășurată integratoare de rezultate pe lanțul de valori nu doar furnizor de materie primă.

- România contribuie din bugetul de stat  la subvențiile menționate cu procente cuprinse între 15-20%, în noua perioadă de programare acestea vor crește.

(…) Există câteva forme de manifestare a modului prin care beneficiarul real trebuie analizat dincolo de cel finanțat.

- Modul în care beneficiarul finanțat este integrator

- Modelul procesului economic: produsul rezultat crește performanța economică, inclusiv contribuția fiscală aferentă Bugetului de stat

- Modelul de capital de patrimoniu tehnologic: dezvoltă o piață a furnizorilor de bunuri și lucrări și din piața internă, dezvoltând sectoarele economice din amonte românești

- Modelul socio-profesional atractiv prin competențe generate de piața muncii, acestea incluzând o cerere de forță de muncă calificată, dezvoltând parteneriate de calificări în zona educațională atât publică cât și privată, și mai ales din disponibilul unor piețe prin recalificarea către sectorul agricol sau antreprenoriat local, cu efecte favorabile și asupra politicilor publice salariale

- Modelul de catalizator de economie circulară ca furnizor de produse către piețele locale, produse consacrate, lanțuri scurte

- Modelul de consumator de servicii din piață pentru serviciile locale, începând cu cele specializate parte a antreprenorilor non-agricoli locali, mentenanța, utilități, servicii post recoltare

Un alt aspect ce este esențial unor analize de performanță este cel care pleacă de la dimensiunea economică a fermierului și impactul economic creat de produsele lui. Cu cât un fermier este cu o dimensiune economică mai mică, cu atât o analiză de investiție pleacă de la modul în care are posibilitatea gestionării unor costuri suplimentare date de prețul de inputuri ce este mai mare decât ale unui fermier mai mare, vom vorbi de avantajul negocierii inputurilor prin forme asociative, dar și cât de bine poate penetra piața cu produsul propriu.

Este lesne de înțeles că piața unui fermier mic ține de capacitatea de a-și valorifica optim produsul.

Preluări din opinia scrisă de Cristian GĂINĂ, reprezentant Gapa, companie membră AMCOR,

reprezentant AMCOR în CMNPDR