Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei tiparite Top Business -  fondata 1993, Anul XXVII
nr.5 (892) Mai 2019
Reproducerea oricarei imagini sau oricarui text din acest site se poate face doar cu acordul TopBusinessNews.
Potrivit art 206 Cod Penal responsabilitatea juridica apartine autorilor textelor publicate.
Vinurile Romaniei
Am avut ocazia sa ma plimb de curand prin podgoriile  
italiene unde am intrebat producatorii, sau pe cei de la  
punctele de informare (care la ei exista si sunt  
deschise in weekend-uri..) cum pot vizita citeva crame  
si cum pot lua parte la o degustare de vinuri de la o  
anumita crama.                                                         

Nu m-am mirat absolut deloc sa aflu ca, atunci cand  
aleg un drum al vinului, ma voi afla intr-o anumita  
regiune (poate chiar la confluenta a doua sau mai  
multe regiuni) care sunt organizate in asociatii de  
producatori pentru anumite DOCG-uri, DOC-uri sau  
IGT-uri.                 

Acesti producatori, membri ai asociatiilor de  
producatori, semneaza contracte cu institutiile din  
regiunile respective, contracte care-i obliga ca, in  
anumite zile ale weekend-ului, numite „ZILE ALE  
PORTILOR DESCHISE”, sa tina cramele deschise pentru  
turisti, cu orare bine definite pentru vizite in crama si  
degustari. Toate aceste informatii se regasesc si la  
punctele de informare si pe site-urile producatorilor.  

Punctele de informare iti ofera pliante, harti, te  
consiliaza despre trasee si despre locatiile din zona fie  
ele restaurante, pizzerii, sau locuri de cazare care se  
afla de altfel si pe hartile pe care le primiti.                   

Aceste punte de informare apartin PRIMARIILOR sau  
CONSILIILOR JUDETENE (REGIONALE) sunt controlate  
de catre aceste institutii ale statului, deci nu sunt  
INSTITUTII DE STAT...DEGEABA.                            

Toate aceste reguli sunt concordate intre membrii  
asociatiilor, institutiile statului, agentiile de turism,  
locatiile abilitate pentru masa si cazarea turistilor etc.

Mi s-a parut simplu ca.....buna ziua.                              

Incepuse si la noi, acum vreo 15 ani un proiect de acest  
gen (proiectul a fost conceput si finantat de GDZ, o  
institutie germana care a functionat pana la integrarea  
Romaniei in UE, fiind coordonat si de Winfried Senker,  
devenit ulterior membru al redactiei noastre - n.r.)  
proiect care a „sucombat” se spune, din lipsa de interes  
a guvernantilor (n-au mai pus nemtii bani - n-a mai fost  
interesant - n.r.).                                     

Am luat-o pe drumurile vinului din Regiunea Dealurile  
Munteniei, una dintre cele mai cutreierate din tara, si  
anume Podgoria Dealu Mare.                                 

Organizarea acestor asa zise „drumuri ale vinului”,  
intr-o tara fara infrastructura este o alta poveste. Am  
vazut ca au fost create pe bani europeni, nu putini,  
trasee ale cramelor prin indicatoare formate dintr-un  
par de lemn infipt in pamant si o bucata de placaj  
inscriptionata cu denumirea cramei si o sageata de  
orientare.         
Drumul vinului romanesc,
pierdut printre gropile habarnistilor
de Tamara TIMOFTI
Spun infipt in pamant deoarece drumurile prin anumite  
zone sunt inca de pamant, arareori pietruit, caci de  
asfalt nici nu poate fi vorba.                                  

Ajungi la crama pe care doresti sa o vizitezi si aici  
incepe odiseea, nici macar nu este deschisa.              

Sau nu deschide crama pentru ca nu sunt destui  
vizitatori. Sau nu deschide nici sticlele cu vin pentru ca  
la fel, sunt prea putine persoane....                            

Si toate acestea se intampla deoarece nu exista  
ASOCIATII de PRODUCATORI si logic, nu exista  
acorduri intreasociatii si institutiile statului.                          

Faptul ca suntem „descurcareti” nu este o rezolvare  
logica a acestei probleme. Spun descurcareti deoarece,  
exista acei samsari, sau mai bine spus acele personaje  
care au inlocuit ghizii si s-au transformat in somelieri  
de vin ce propun grupurilor doritoare de un astfel de  
turism vizite la cramele  pentru care ei fac”lobby”, fiind  
recompensati si de crama pe langa incasarile tot fara  
chitante de la iubitorii de vin.                                 

Mai exista crame care se pun de acord si au zilele  
PORTILOR DESCHISE in anumite weekend-uri, dar  
sunt foarte putine (ROTENBERG, SERVE si LA CERTA)  
dar cu doua, trei flori, nu se pot astupa gropile delasarii  
generale.                                                              

Am lasat crama La Certa la final deoarece aici se mai  
accepta si vizite neorganizate daca mergi insotit de  
cineva din domeniu. Este crama care de obicei are  
turisti in permanenta, vin autocare si deci te poti „lipi”  
de un grup pentru o vizita cu degustare.                    

Oare daca totul ar porni in sens invers, de la  
producatori catre Primarii, apoi catre Consiliile  
Judetene si de aici catre Guvern, nu am avea mai mult  
de castigat? Cred ca de la radacina problemei trebuie  
mers catre fructul acesteia. Radacina este un cuvant  
semnificativ in viticultura.                                      

Prin radacina este extrasa viata care hraneste fructul  
si de aici, din radacini, se compune identitatea unui  
teritoriu si a vinului.                                                 

Daca vom astepta ca deciziile sa vina de la celalalt  
capat al lantului trofic, riscam sa pierdem timp,  
generatii, cultura...                                                    

Uniunea radacinilor alimenteaza si intretine fructul,  
nu invers.