10 decembrie 2022
Volumul Marinelei Belu - Capșa :”INDIA dincolo de timp” apărut la Editura „Scrisul Românesc” este călătoria unui scriitor luînd drept repere întîmplările imediate și cazuistica determinată de valoarea existențială a unei țări puțin cunoscută nouă.
Prefața domnului Marian Nencescu cu titlul sugestiv „India între paradis și infern” face o introducere amplă jurnalului narativ al Marinelei Capșa. Pornind de la călătoriile filosofului grec Pyrro, cel care, întors în Grecia, pune bazele stoicismului, amintind de călătoriile ritualice,de cruciade, pelerinaje, de călătoriile lui Vasco da Gama sau Cristofor Columb, Marian Nencescu introduce cititorul în „puternica și nepieritoarea Indie”, care rabdă și înghite totul, fără sî-i pese de năvălitori și de străini , Mircea Eliade. Straniu, pilduitor epitaf pentru „gloria” cuceritorilor.
Incredibil, India a generat venituri de peste 330 miliarde dolari deoarece India are 24 de monumente înscrise în Patrimoniul Cultural Mondial. Dar probabil și datorită drumurilor bune, autostrăzilor moderne pe care traficul se oprește la trecerea vacii sfinte pentru indieni sau la trecerea unor turme de capre.
Pentru români legătura culturală s-a produs datorită Amitei Bhose, profesoară de benagli și sanscrităcare a avut drept teză de doctorat la Universitatea București - Influența indiană asupra gîndirii lui Eminescu . Exegeții români au constata că în opera eminesciană dintre 1870 - 1887sînt peste 20 de referiri la India, Eminescu luînd contact cu literatura indiană pe cînd era student, la cursurile profesorului Albrecht Weber.Preocupat de metempsihoză, de raportul mico și macro-timp, Eminescu scrie Sărmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Archaeus.
Un alt mare indianist Mircea Eliade a deschis drumul unor ezoteriști, indianiști Constantin Daniel, Sergiu Al-George pînă la regretatul George Anca.
Jurnalul Marinelei Capșa este o călătorie între două lumi, cea europeană, superficială, neatentă acum la propriile-i valori și cea indiană, misterioasă, adîncă.
Arhitectura Templului Taj Mahal, Fortul Roșu cu zidurile sale înalte și crenelate cu grădini întinse cu pomi uriași și flori multicolore ne sunt aduse în fața ochilor cu ochii artistului scriitor. Scriitoarea precizează că între 1763-1947. India fiind sub ocupație britanică, fortul a fost aproape dărîmat iar din Palatul Imperial, reședință a marilor conducători moguli, din tronul fastuos al păunului (simbolul puterii) evaluat la 60 milioane de dolari, britanicii au furat diamantele,pietrele prețioase ce îl împodobeau.
Palatul Imperial a fost jefuit de către englezi în urma înfrîngerii răscoalei indienilor din anul 1857. Cel mai mare și mai faimos diamant a fost trimis la Londra și împodobește coroane regală a Angliei.
Autoarea descrie în al său volum „INDIA dincolo de timp” luxul exacerbat din unele restaurante și modul în care se hrănesc oamenii obișnuiți, într-un fost bungalow din 1664, pe care a fost ridicată clădirea de aur ce dăinuie și azi, asociată cu al optulea Guru Han Krishan, în interiorul căreia, într-un bazin cu apă „Sarovar” și o bucătărie mare mănîncă zilnic mii de persoane venite să se roage sau să viziteze templul „Sri Bangla Sahib Gurudvara”. Templul este o casă de cult a „sikhului” din Delhi. Ceea ce e uimitor e că sute de voluntari ajută la prepararea mîncărurilor și tot voluntari servesc și spală vasele folosite. Ajutorarea aproapelui este considerată una dintre legile de bază ale sikhismului.
Mă întreb cum ar reacționa românii la o astfel de propunere ?
Ceea ce uimește este căsătoria în India, contractul încheindu-se între două familii, fără a se ține cont de sentimentele tinerilor. Precum în evul mediu !
Tînăra se mută după cununie în casa socrilor de care va trebui să aibă grijă, să muncească la cîmp, să crească copiii. Fata trebuie să fie din aceeași castă, să aibe zestre, să nu aibe pielea prea închisă la culoare., să fie sănătoasă, virgină.
Se întîmplă mai rar ca părinții să fie de acord cu fata aleasă de băiatul lor.
„Nu cu mult timp în urmă, precizează Marinela Capsa, la sate, cea mai mare atrocitate era arderea miresei !” Pentru a scăpa de fata respectivă familia soțului îi dădea foc și declara la poliţie „accident de bucătărie”. Divorțurile sunt foarte rare.
Un jurnal ce merită citit, recitit mai ales de către cei ce nu au vizitat încă India.
Namaste Marinela Capșa !
Liliana Popa
Volumul Marinelei Belu - Capșa :”INDIA dincolo de timp” apărut la Editura „Scrisul Românesc” este călătoria unui scriitor luînd drept repere întîmplările imediate și cazuistica determinată de valoarea existențială a unei țări puțin cunoscută nouă.
Prefața domnului Marian Nencescu cu titlul sugestiv „India între paradis și infern” face o introducere amplă jurnalului narativ al Marinelei Capșa. Pornind de la călătoriile filosofului grec Pyrro, cel care, întors în Grecia, pune bazele stoicismului, amintind de călătoriile ritualice,de cruciade, pelerinaje, de călătoriile lui Vasco da Gama sau Cristofor Columb, Marian Nencescu introduce cititorul în „puternica și nepieritoarea Indie”, care rabdă și înghite totul, fără sî-i pese de năvălitori și de străini , Mircea Eliade. Straniu, pilduitor epitaf pentru „gloria” cuceritorilor.
Incredibil, India a generat venituri de peste 330 miliarde dolari deoarece India are 24 de monumente înscrise în Patrimoniul Cultural Mondial. Dar probabil și datorită drumurilor bune, autostrăzilor moderne pe care traficul se oprește la trecerea vacii sfinte pentru indieni sau la trecerea unor turme de capre.
Pentru români legătura culturală s-a produs datorită Amitei Bhose, profesoară de benagli și sanscrităcare a avut drept teză de doctorat la Universitatea București - Influența indiană asupra gîndirii lui Eminescu . Exegeții români au constata că în opera eminesciană dintre 1870 - 1887sînt peste 20 de referiri la India, Eminescu luînd contact cu literatura indiană pe cînd era student, la cursurile profesorului Albrecht Weber.Preocupat de metempsihoză, de raportul mico și macro-timp, Eminescu scrie Sărmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Archaeus.
Un alt mare indianist Mircea Eliade a deschis drumul unor ezoteriști, indianiști Constantin Daniel, Sergiu Al-George pînă la regretatul George Anca.
Jurnalul Marinelei Capșa este o călătorie între două lumi, cea europeană, superficială, neatentă acum la propriile-i valori și cea indiană, misterioasă, adîncă.
Arhitectura Templului Taj Mahal, Fortul Roșu cu zidurile sale înalte și crenelate cu grădini întinse cu pomi uriași și flori multicolore ne sunt aduse în fața ochilor cu ochii artistului scriitor. Scriitoarea precizează că între 1763-1947. India fiind sub ocupație britanică, fortul a fost aproape dărîmat iar din Palatul Imperial, reședință a marilor conducători moguli, din tronul fastuos al păunului (simbolul puterii) evaluat la 60 milioane de dolari, britanicii au furat diamantele,pietrele prețioase ce îl împodobeau.
Palatul Imperial a fost jefuit de către englezi în urma înfrîngerii răscoalei indienilor din anul 1857. Cel mai mare și mai faimos diamant a fost trimis la Londra și împodobește coroane regală a Angliei.
Autoarea descrie în al său volum „INDIA dincolo de timp” luxul exacerbat din unele restaurante și modul în care se hrănesc oamenii obișnuiți, într-un fost bungalow din 1664, pe care a fost ridicată clădirea de aur ce dăinuie și azi, asociată cu al optulea Guru Han Krishan, în interiorul căreia, într-un bazin cu apă „Sarovar” și o bucătărie mare mănîncă zilnic mii de persoane venite să se roage sau să viziteze templul „Sri Bangla Sahib Gurudvara”. Templul este o casă de cult a „sikhului” din Delhi. Ceea ce e uimitor e că sute de voluntari ajută la prepararea mîncărurilor și tot voluntari servesc și spală vasele folosite. Ajutorarea aproapelui este considerată una dintre legile de bază ale sikhismului.
Mă întreb cum ar reacționa românii la o astfel de propunere ?
Ceea ce uimește este căsătoria în India, contractul încheindu-se între două familii, fără a se ține cont de sentimentele tinerilor. Precum în evul mediu !
Tînăra se mută după cununie în casa socrilor de care va trebui să aibă grijă, să muncească la cîmp, să crească copiii. Fata trebuie să fie din aceeași castă, să aibe zestre, să nu aibe pielea prea închisă la culoare., să fie sănătoasă, virgină.
Se întîmplă mai rar ca părinții să fie de acord cu fata aleasă de băiatul lor.
„Nu cu mult timp în urmă, precizează Marinela Capsa, la sate, cea mai mare atrocitate era arderea miresei !” Pentru a scăpa de fata respectivă familia soțului îi dădea foc și declara la poliţie „accident de bucătărie”. Divorțurile sunt foarte rare.
Un jurnal ce merită citit, recitit mai ales de către cei ce nu au vizitat încă India.
Namaste Marinela Capșa !
Liliana Popa
“INDIA dincolo de timp” - o călătorie între două lumi
