14 octombrie 2020
Un interviu cu un artist de notorietate cuprinde, cum e şi firesc, date din biografie, referiri filmografice şi amintiri, cât mai multe şi mai interesante amintiri, fotografii din arhiva personală. Am vorbit la telefon, să nu depăşim distanţa regulamentară impusă în anul pandemiei, apropiindu-ne doar prin comunicarea verbală, promiţând că ne vom vedea, cât de curând, cu mască sau fară mască în sala de teatru sau de cinema. El actor, eu spectator privilegiat pentru că îl cunosc, nu de ieri de azi, ci din studenţie, anii miraculosului deceniu şapte. „A fi fost “IATC-ist” e ca și când am fi îmbrăcați cu toții în aceleași haine - cum au studenții de la Oxford sau Yale și se pot recunoaște ușor... Ca o marcă de noblețe”! am scris acum trei ani pe un site de socializare care a adunat, în aceşti ani, peste nouă sute de membri. Nu sunt un inflencer!
M-am gândit că, în dialogul-prezentare al actorului Valentin Teodosiu, devenit celebru şi pentru că şi-a împrumutat vocea promo-urilor de la PRO TV şi este de un sfert de secol vocea de aur a postului ProTv, îmi mărturiseşte cu obidă justificată, „din asta am trăit, nu din salariul de actor. Și nici din pensie. După 40 de ani de teatru, film, radio, televiziune am ieșit sănătos la pensie. Cu o pensie de 2180 de lei!”, să-i dau cuvântul în deplină libertate de exprimare, să scrie, să se conecteze la timpul prezent şi să empatizăm cu viaţa lui actor al şi în secolul 21, tată şi familist dedicat.
- De acord! Doar, ca o precizare că diplomele noastre de absolvire au suferit o modificare, din 1979 s-a scris pe ele, Prestator servicii artistice către populație! Vă rog, nu zâmbiţi !
Aş începe cu venirea mea pe Planeta Pământ, într-un moment istoric, moartea lui Stalin şi teribila iarnă a anilor 1953-54, să-mi amintesc că am avut o copilărie fericită, fără să bat cu gândul, arc peste timp că voi fi absolvent al secţiei actorie a I.A.T.C „I.L Caragiale” clasa profesorilor Petrică Vasilescu şi Cornel Wendel. După absolvire, nu deveneai doctor în actorie, plecai obligatoriu, prin repartiție guvernamentală în provincie unde stăteai trei ani sau, o viață ! Am ales Baia Mare pentru că a venit un director de teatru care mi-a zdrăngănit niște chei în față, spunându-mi că alea sunt cheile de la un apartament de trei camere, condiţia e să fac un rol principal și, peste un an, sunt liber să plec! Am avut șansa să fiu scos din producție datorită rolului principal din filmul „Ion. Blestemul pământului. Blestemul iubirii” unde l-am jucat pe Gheorghe Bulbuc! Aşa că ... peste un an, cu negaţia în buzunar am ajuns la Teatrul Nottara, mă întorceam, cumva acasă, jucam acolo din studenție deţineam rolul principal din piesa „Familia Toth”, pusă în scenă de Val Paraschiv.
Început promoţător de carieră, începusei să navighezi cu toate pânzele sus!
Tocmai de aceea, nu voi face o trecere în revistă, anul şi filmul, am jucat în o sută de filme și am primit trei premii de excelență în cinematografie.
Voi selecta câteva amintiri, oricum sunt cele care mi-au rămas mie în suflet, sper că şi spectatorilor! Momentul norocos al colaborării cu regizorul Constantin Vaeni pe care l-am cunoscut la „ Imposibila iubire”, ecranizarea după „Intrusul” de Marin Preda. M-a luat în urma recomandării făcută de Amza Pellea, pentru rolul Uriașul Costică. După acest film excepțional, am mai jucat, tot la Vaeni în filmul „Acasă”, eu eram avocatul de oi. Eram familiarizaţi, unul cu celălalt aşa că nu a fost o surpriza ziua când în 1988 mă cheamă să dau o probă la filmul „Drumeț în calea lupilor”, povestea ultimelor ore din viața profesorului Nicolae Iorga. Proba mea era pentru rolul șefului echipei morții nr. 13, asasinii lui Nicolae Iorga. Uitându-se la mine, după ce s-a sfătuit cu Flori Vaeni, macheuza filmului zice: - „Vali, ai fi dispus să te razi în cap?” Zic: - „Dacă merită, de ce nu?” Zis şi făcut, sunt aşezat pe scaun şi ras în cap, Începe şi machiajul . Mă frâmânta un gând ascuns şi-i spun : „-Flori, ce faci cu mine?” - „Stai liniștit, vreau să dai o probă pentru rolul profesorului Iorga!” M-am înnegrit la faţă: - „ Voi sunteți sănătoși la cap? Ce sunt eu, carne de tun? E rolul lui George Constantin!”, Vaeni zice: - „Nu, tocmai a anunțat că refuză !” Pe scurt, am rămas în cursa finală pentru obținerea rolului. Celebrul domn Dulea, decident la cinematografie a cerut încă o serie de probe cu mine, cu fotografii, probe noi filmate, cu text și tot așa...În final, a organizat o vizionare la Casa Scânteii, convocând lumea de la toate Casele de filme și a întrebat: - „Cine e actorul care a dat probe pentru rolul Profesorul Iorga?” N-a ştiut nimeni să răspundă la întrebare. Nimeni. Atunci a hotărăt: - „Îl joacă Teodosiu”.
Vaeni și-a riscat cariera de regizor de film, cu mine în rolul profesorului, eu având jumătate din vârsta personajului, adică 35 de ani! A câştigat pariul ? A câștigat! În anii 1988,’ 89 nici la Hollywood nu făceau compoziții de vârstă, actorii de 35 de ani!
Am citit că ai avut un sentiment de sinceră admiraţie faţă de regizorul Sergiu Nicoleascu, cel adorat, contestat, admirat şi, într-un final de carieră, regretat.
Sergiu Nicolaescu m-a iubit tare mult. Mi-a spus că dacă ar avea zece actori ca (Morgenstern) și ca mine, ar rupe Hollywood-ul în două! Am filmat la el de la „Temnicerul” lui Villon până la „Ultimul corupt din România!”. Trecând prin „Triunghiul morții” unde, la prima zi de filmare în luna noiembrie m-a plouat cu apă de râu de munte prin tulumbe de pompieri 12 ore! Aveam apă și-n...suflet! La o secvență trebuia să-l car în spate pe Silviu Biriș, un frate de-al meu mai mic, să-l urc pe o coastă de deal și să-l arunc în tranșee. Pe drum murea și eu îl tot căram. Era foarte greu...Atâta m-am căznit să-l urc în spate încât peste patru ani m-am operat de hernie ombilicală! De la luptele de pe câmpuri am scuipat salivă neagră de la cauciucurile arse, șase luni! De la explozii nu am mai auzit cu o ureche o jumătate de an, iar de la o luptă corp la corp, un idiot neîndemânatic mi-a înfipt baioneta în pulpa stângă! A fost frumos Sunt zeci de povești cu el dar le păstrez pentru următoarea carte a mea: „Clovnul se întoarce!”...
Actorii beau, îşi ruinează sănătatea iar cauza ar fi meseria asta atât de dorită, atât de chinuitoare
Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că „ n-am avut-o,” niciodată cu băutura! Dacă beam,
mi se termina viaţa, demult. Meseria noastră se face cu sudoare și sânge! Şi cu tristeţi ascunse, îmi amintesc că interpretam un rol într-o comedie spumoasă iar mama era depusă la capelă. Sufletul îmi era sfâșiat, glumeam, râdeam iar publicul era în delir. Am avut cel mai mare succes cu piesa respectivă...
Am jucat cu junghi intercostal! Nu vreți să știți cum e, să te mişti, să joci și să icnești aproape la fiecare replică! Am jucat două spectacole în același timp: la Sala mică a Teatrului Nottara „Copiii soarelui” de M Gorki la 10,30 la matineu. Iar la Sala Mare a Teatrului Nottara, la ora 10, tot la matineu, am jucat „Pădurea de Ostrovski!” S-au făcut toate calculele posibile și imposibile să pot ajunge și sus și jos la timp, fără să încurcăm intrările și ieșirile din scenă. Pe drum, mă așteptau cabinierele să-mi schimbe hainele din mers!
Credeți că e frumoasă meseria noastră? Da, este, dar te macină, te consumă, trebuie să dai totul din tine, să te dăruiești până la uitare de sine! Nu merge cu jumătăți de măsură! Uneori, pentru realizarea unui rol trebuie să-ți schimbi și metabolismul, să slăbeşti, să te îngraşi în timp record. Probabil de asta beau actorii! Care beau! Care nu, mai fac o depresie de toată frumusețea. Numai că Dumnezeu m-a ajutat și am trecut și peste asta! Dacă te prinde pe picior greșit depresia revine, cam la doi trei ani...f
O carieră bogată în roluri, totuşi nu mă pot abţine să nu te întreb, Ai vreun regret ?
După 45 de ani de meserie am extrem de puține regrete! Nu ar trebui să am
niciunul! Am venit în faţa publicului înaintea colegilor mei cu un un an înainte: „Peer Gynt” la studioul Cassandra în spectacolul de diplomă al lui Valeriu Paraschiv. Apoi, tot cu un rol principal, la Teatrul Nottara, în piesa „Familia Toth” eram în anul IV la IATC. După absolvire, am primit rolul principal în film, „Ion. Blestemul pământului. Blestemul iubirii”. Am jucat în 100 de filme din care, mai mult de un sfert le-am făcut cu americanii, francezii, polonezii și rușii! Să mă laud cu rolurile principale în prima Soap Opera din România, „Piața rotundă”! S-a jucat cu un imens succes la radio aproape trei ani!? Am prins un rol excepțional pe film, profesorul Nicolae Iorga când aveam 35 de ani, jumătatea vârstei personajului!
Am avut și o bomboană pe colivă, Doamne ferește! O depresie de toată frumusețea. Combinată cu o porţie de gând negru, coşmar! Copleșit de multe probleme, de toate problemele pe care avem impresia că nu le mai putem duce și doream să se termine cu toate.Dar, am o familie extraordinară, o Luminiță Erga de zile mari, al cărei rol principal, de nevastă i-a ieșit de Oscar, două fete gemene, Irina și Catinca de 16 ani care sunt excepționale, iubirile lui tata și o Monica Teodosiu, fata mea cea mare, o minune de fată, medic stomatolog pe care am făcut-o pe vremea când eram student! Zâmbiţi, vă rog ! Nu mai am nici un regret! Pot să vă dau un sfat: bucurați-vă de tot ce aveți și de tot ce v-a dăruit Dumnezeu! Datorită lui suntem ce suntem și nu putem decât să-i mulțumim, să ne rugăm să ne ierte și să ne binecuvâteze!eCam asta e în mare! A, şi am mai scris o carte care se bucură de mare succes, e la a patra ediție: „Un clovn pentru eternitate!”
pirat si iti multumesc
Acum am învățat să conjugăm pandemia: pandemie, pandeție, pandelui, pandeei, pandenouă, pandevouă, pandemameilor!
Am stat șaizeci de zile la căsuța de la țară, ne-am auto-izolat! Am făcut analize de covid am citit, am scris, mi-am făcut canal de YouTube, v-am făcut să râdeți pe fb și pe Instagram, pe what’s app...dar pe mine cine mă distrează? Noroc cu cealaltă meserie a mea, de VoiceOver...am putut să-mi fac treaba online, de-acasă! Noroc că s-au deschis teatrele și în octombrie, noiembrie și decembrie voi juca „Fierarii”, spectacolul mult drag mie care se joacă cu casa închisă de ani buni!
În rest : Doamne ajută, să ieșim cu bine din pandemia asta oribilă și să ne putem relua spectacolele!
Interviu realizat de Ileana DANALACHE
Un interviu cu un artist de notorietate cuprinde, cum e şi firesc, date din biografie, referiri filmografice şi amintiri, cât mai multe şi mai interesante amintiri, fotografii din arhiva personală. Am vorbit la telefon, să nu depăşim distanţa regulamentară impusă în anul pandemiei, apropiindu-ne doar prin comunicarea verbală, promiţând că ne vom vedea, cât de curând, cu mască sau fară mască în sala de teatru sau de cinema. El actor, eu spectator privilegiat pentru că îl cunosc, nu de ieri de azi, ci din studenţie, anii miraculosului deceniu şapte. „A fi fost “IATC-ist” e ca și când am fi îmbrăcați cu toții în aceleași haine - cum au studenții de la Oxford sau Yale și se pot recunoaște ușor... Ca o marcă de noblețe”! am scris acum trei ani pe un site de socializare care a adunat, în aceşti ani, peste nouă sute de membri. Nu sunt un inflencer!
M-am gândit că, în dialogul-prezentare al actorului Valentin Teodosiu, devenit celebru şi pentru că şi-a împrumutat vocea promo-urilor de la PRO TV şi este de un sfert de secol vocea de aur a postului ProTv, îmi mărturiseşte cu obidă justificată, „din asta am trăit, nu din salariul de actor. Și nici din pensie. După 40 de ani de teatru, film, radio, televiziune am ieșit sănătos la pensie. Cu o pensie de 2180 de lei!”, să-i dau cuvântul în deplină libertate de exprimare, să scrie, să se conecteze la timpul prezent şi să empatizăm cu viaţa lui actor al şi în secolul 21, tată şi familist dedicat.
- De acord! Doar, ca o precizare că diplomele noastre de absolvire au suferit o modificare, din 1979 s-a scris pe ele, Prestator servicii artistice către populație! Vă rog, nu zâmbiţi !
Aş începe cu venirea mea pe Planeta Pământ, într-un moment istoric, moartea lui Stalin şi teribila iarnă a anilor 1953-54, să-mi amintesc că am avut o copilărie fericită, fără să bat cu gândul, arc peste timp că voi fi absolvent al secţiei actorie a I.A.T.C „I.L Caragiale” clasa profesorilor Petrică Vasilescu şi Cornel Wendel. După absolvire, nu deveneai doctor în actorie, plecai obligatoriu, prin repartiție guvernamentală în provincie unde stăteai trei ani sau, o viață ! Am ales Baia Mare pentru că a venit un director de teatru care mi-a zdrăngănit niște chei în față, spunându-mi că alea sunt cheile de la un apartament de trei camere, condiţia e să fac un rol principal și, peste un an, sunt liber să plec! Am avut șansa să fiu scos din producție datorită rolului principal din filmul „Ion. Blestemul pământului. Blestemul iubirii” unde l-am jucat pe Gheorghe Bulbuc! Aşa că ... peste un an, cu negaţia în buzunar am ajuns la Teatrul Nottara, mă întorceam, cumva acasă, jucam acolo din studenție deţineam rolul principal din piesa „Familia Toth”, pusă în scenă de Val Paraschiv.
Început promoţător de carieră, începusei să navighezi cu toate pânzele sus!
Tocmai de aceea, nu voi face o trecere în revistă, anul şi filmul, am jucat în o sută de filme și am primit trei premii de excelență în cinematografie.
Voi selecta câteva amintiri, oricum sunt cele care mi-au rămas mie în suflet, sper că şi spectatorilor! Momentul norocos al colaborării cu regizorul Constantin Vaeni pe care l-am cunoscut la „ Imposibila iubire”, ecranizarea după „Intrusul” de Marin Preda. M-a luat în urma recomandării făcută de Amza Pellea, pentru rolul Uriașul Costică. După acest film excepțional, am mai jucat, tot la Vaeni în filmul „Acasă”, eu eram avocatul de oi. Eram familiarizaţi, unul cu celălalt aşa că nu a fost o surpriza ziua când în 1988 mă cheamă să dau o probă la filmul „Drumeț în calea lupilor”, povestea ultimelor ore din viața profesorului Nicolae Iorga. Proba mea era pentru rolul șefului echipei morții nr. 13, asasinii lui Nicolae Iorga. Uitându-se la mine, după ce s-a sfătuit cu Flori Vaeni, macheuza filmului zice: - „Vali, ai fi dispus să te razi în cap?” Zic: - „Dacă merită, de ce nu?” Zis şi făcut, sunt aşezat pe scaun şi ras în cap, Începe şi machiajul . Mă frâmânta un gând ascuns şi-i spun : „-Flori, ce faci cu mine?” - „Stai liniștit, vreau să dai o probă pentru rolul profesorului Iorga!” M-am înnegrit la faţă: - „ Voi sunteți sănătoși la cap? Ce sunt eu, carne de tun? E rolul lui George Constantin!”, Vaeni zice: - „Nu, tocmai a anunțat că refuză !” Pe scurt, am rămas în cursa finală pentru obținerea rolului. Celebrul domn Dulea, decident la cinematografie a cerut încă o serie de probe cu mine, cu fotografii, probe noi filmate, cu text și tot așa...În final, a organizat o vizionare la Casa Scânteii, convocând lumea de la toate Casele de filme și a întrebat: - „Cine e actorul care a dat probe pentru rolul Profesorul Iorga?” N-a ştiut nimeni să răspundă la întrebare. Nimeni. Atunci a hotărăt: - „Îl joacă Teodosiu”.
Vaeni și-a riscat cariera de regizor de film, cu mine în rolul profesorului, eu având jumătate din vârsta personajului, adică 35 de ani! A câştigat pariul ? A câștigat! În anii 1988,’ 89 nici la Hollywood nu făceau compoziții de vârstă, actorii de 35 de ani!
Am citit că ai avut un sentiment de sinceră admiraţie faţă de regizorul Sergiu Nicoleascu, cel adorat, contestat, admirat şi, într-un final de carieră, regretat.
Sergiu Nicolaescu m-a iubit tare mult. Mi-a spus că dacă ar avea zece actori ca (Morgenstern) și ca mine, ar rupe Hollywood-ul în două! Am filmat la el de la „Temnicerul” lui Villon până la „Ultimul corupt din România!”. Trecând prin „Triunghiul morții” unde, la prima zi de filmare în luna noiembrie m-a plouat cu apă de râu de munte prin tulumbe de pompieri 12 ore! Aveam apă și-n...suflet! La o secvență trebuia să-l car în spate pe Silviu Biriș, un frate de-al meu mai mic, să-l urc pe o coastă de deal și să-l arunc în tranșee. Pe drum murea și eu îl tot căram. Era foarte greu...Atâta m-am căznit să-l urc în spate încât peste patru ani m-am operat de hernie ombilicală! De la luptele de pe câmpuri am scuipat salivă neagră de la cauciucurile arse, șase luni! De la explozii nu am mai auzit cu o ureche o jumătate de an, iar de la o luptă corp la corp, un idiot neîndemânatic mi-a înfipt baioneta în pulpa stângă! A fost frumos Sunt zeci de povești cu el dar le păstrez pentru următoarea carte a mea: „Clovnul se întoarce!”...
Actorii beau, îşi ruinează sănătatea iar cauza ar fi meseria asta atât de dorită, atât de chinuitoare
Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că „ n-am avut-o,” niciodată cu băutura! Dacă beam,
mi se termina viaţa, demult. Meseria noastră se face cu sudoare și sânge! Şi cu tristeţi ascunse, îmi amintesc că interpretam un rol într-o comedie spumoasă iar mama era depusă la capelă. Sufletul îmi era sfâșiat, glumeam, râdeam iar publicul era în delir. Am avut cel mai mare succes cu piesa respectivă...
Am jucat cu junghi intercostal! Nu vreți să știți cum e, să te mişti, să joci și să icnești aproape la fiecare replică! Am jucat două spectacole în același timp: la Sala mică a Teatrului Nottara „Copiii soarelui” de M Gorki la 10,30 la matineu. Iar la Sala Mare a Teatrului Nottara, la ora 10, tot la matineu, am jucat „Pădurea de Ostrovski!” S-au făcut toate calculele posibile și imposibile să pot ajunge și sus și jos la timp, fără să încurcăm intrările și ieșirile din scenă. Pe drum, mă așteptau cabinierele să-mi schimbe hainele din mers!
Credeți că e frumoasă meseria noastră? Da, este, dar te macină, te consumă, trebuie să dai totul din tine, să te dăruiești până la uitare de sine! Nu merge cu jumătăți de măsură! Uneori, pentru realizarea unui rol trebuie să-ți schimbi și metabolismul, să slăbeşti, să te îngraşi în timp record. Probabil de asta beau actorii! Care beau! Care nu, mai fac o depresie de toată frumusețea. Numai că Dumnezeu m-a ajutat și am trecut și peste asta! Dacă te prinde pe picior greșit depresia revine, cam la doi trei ani...f
O carieră bogată în roluri, totuşi nu mă pot abţine să nu te întreb, Ai vreun regret ?
După 45 de ani de meserie am extrem de puține regrete! Nu ar trebui să am
niciunul! Am venit în faţa publicului înaintea colegilor mei cu un un an înainte: „Peer Gynt” la studioul Cassandra în spectacolul de diplomă al lui Valeriu Paraschiv. Apoi, tot cu un rol principal, la Teatrul Nottara, în piesa „Familia Toth” eram în anul IV la IATC. După absolvire, am primit rolul principal în film, „Ion. Blestemul pământului. Blestemul iubirii”. Am jucat în 100 de filme din care, mai mult de un sfert le-am făcut cu americanii, francezii, polonezii și rușii! Să mă laud cu rolurile principale în prima Soap Opera din România, „Piața rotundă”! S-a jucat cu un imens succes la radio aproape trei ani!? Am prins un rol excepțional pe film, profesorul Nicolae Iorga când aveam 35 de ani, jumătatea vârstei personajului!
Am avut și o bomboană pe colivă, Doamne ferește! O depresie de toată frumusețea. Combinată cu o porţie de gând negru, coşmar! Copleșit de multe probleme, de toate problemele pe care avem impresia că nu le mai putem duce și doream să se termine cu toate.Dar, am o familie extraordinară, o Luminiță Erga de zile mari, al cărei rol principal, de nevastă i-a ieșit de Oscar, două fete gemene, Irina și Catinca de 16 ani care sunt excepționale, iubirile lui tata și o Monica Teodosiu, fata mea cea mare, o minune de fată, medic stomatolog pe care am făcut-o pe vremea când eram student! Zâmbiţi, vă rog ! Nu mai am nici un regret! Pot să vă dau un sfat: bucurați-vă de tot ce aveți și de tot ce v-a dăruit Dumnezeu! Datorită lui suntem ce suntem și nu putem decât să-i mulțumim, să ne rugăm să ne ierte și să ne binecuvâteze!eCam asta e în mare! A, şi am mai scris o carte care se bucură de mare succes, e la a patra ediție: „Un clovn pentru eternitate!”
pirat si iti multumesc
Acum am învățat să conjugăm pandemia: pandemie, pandeție, pandelui, pandeei, pandenouă, pandevouă, pandemameilor!
Am stat șaizeci de zile la căsuța de la țară, ne-am auto-izolat! Am făcut analize de covid am citit, am scris, mi-am făcut canal de YouTube, v-am făcut să râdeți pe fb și pe Instagram, pe what’s app...dar pe mine cine mă distrează? Noroc cu cealaltă meserie a mea, de VoiceOver...am putut să-mi fac treaba online, de-acasă! Noroc că s-au deschis teatrele și în octombrie, noiembrie și decembrie voi juca „Fierarii”, spectacolul mult drag mie care se joacă cu casa închisă de ani buni!
În rest : Doamne ajută, să ieșim cu bine din pandemia asta oribilă și să ne putem relua spectacolele!
Interviu realizat de Ileana DANALACHE
Valentin Teodosiu -
un actor, un clovn pentru eternitate!
un actor, un clovn pentru eternitate!
click pe poze
