Acest nou tip de turism poate genera venituri importante pentru o
crama de mici dimensiuni, dar la fel de bine si pentru o crama de
dimensiuni impresionante care sa dezvolte o „retea turistica
interna” asa cum a dezvoltat crama Antinori in Chianti.
Restaurante de top, sala de cinema (pentru cei care nu au trei
zile la dispozitie pentru a vizita crama) cu mici magazine cu tot
ceea ce tine de viticultura, moda adaptata, diferite obiecte
personale precum curele, posete, portmonee, umbrele, etc. etc., cu
mici imprimeuri care sa-ti aminteasca de vizita la crama.
Apoi gazda are echipe cu persoane instruite, care va ofera un tur
al imensei crame, si o degustare la care participa de multe ori
chiar fauritorul vinurilor, Maria Sa Enologul. Stam si ne intrebam:
noi de ce nu putem organiza mai consistent asa ceva? Nu peste tot
la asemenea dimensiuni dar aici, la nici 100 de km de Capitala,
sunt 36 de crame ar putea organiza weekenduri alternative la cate
15-20 de crame, pe care iubitorii de vinuri sa le poata vizita pentru
a intelege cum se creste o plantatie, cum se intretine cum se face
vinul si chiar de ce trebuie sa-l bem cumpatat. Asa se intampla in
toata lumea normala.
Mai, exista inca multe oportunitati neexploatate, iar noi dam cu
piciorul acestor posibilitati din mandrie personala, din indiferenta,
din nepasare dar si din sentimentul de a nu promova „capra
vecinului” motiv pentru care nu exista o colaborare mai stransa
intre crame pentru a crea un adevarat circuit al vinului in diferite
regiuni. Parca nimeni nu este interesat la dezvoltarea acelui
„Drum al vinului” care te poarta de la o crama la alta, de la o
tipicitate la alta, de la un microclimat la altul, lucruri pe care le
vei intelege si tu, consumator al capodoperelor produse in viile
tarii, numai vizitand si degustand aceste vinuri direct la sursa.
Productia de vin din Romania este in crestere la fel ca si apetitul
romanilor pentru aceasta bautura. Numarul cramelor din tara
creste de la an la an cu circa 10 unitati, in prezent inregistrandu-
se peste 200 crame, insa doar in jur de 120 produc vin imbuteliat.
O comparatie simpla ne arata ca in Italia exista aproape 400.000
de astfel de crame, ceea ce poate explica prezenta palida a
Romaniei pe pe harta viticola a lumii, cel putin din punct de
vedere al renumelui si al turismului aferent.
Cu toate acestea, exista statistici care plaseaza Romania intr-o
pozitie destul de favorabila in ceea ce priveste aplecarea sa ca stat
catre vin. Astfel, Romania este al 12-lea producator mondial de vin
ca volum si al saselea producator european din punct de vedere al
suprafetei cultivate. Totusi, mai putin de jumatate dintre cramele
care produc vin imbuteliat practica turismul viticol. Acesta include
degustari, prezentari legate de vin si producerea lui, evenimente
private, pachete turistice in imprejurimile cramei, si asa mai
departe.
Astfel, o colaborare mai stransa intre acesti producatori ar putea
duce turismul viticol la un alt nivel. Spre exemplu, in judetul
Timis exista 6 crame extrem de interesante situate la maxim 30
de kilometri una de cealalta, toate situandu-se la o distanta de
cativa kilometri de statiunea balneara Buzias, devenita intre timp,
oras, si la aproximativ 30 de kilometri de unul dintre cele mai
mari si mai dinamice orase ale Romaniei, Timisoara, viitoare
capitala culturala europeana in anul 2021.
De asemenea, podgoria Dealul Mare, care se intinde de-a lungul
judetelor Prahova si Buzau, cuprinde nu mai putin de 8 centre
viticole mari, care la randul lor deservesc nu mai putin de 36 de
crame, 27 in judetul Prahova si 9 in judetul Buzau. Crearea unui
circuit turistic care sa reuneasca toate aceste crame, sau macar o
parte dintre ele, ar fi cu siguranta o atractie deosebita dar si o
afacere destul de profitabila.
La Dragasani, Casa Isarescu, Avincis, domeniul Stirbey sunt deja
cunoscuite si vizitate inclusiv de straini.
Nordul Moldovei, orasul Iasi, cu cele 5 crame consacrate pot oferi
prin dotarile de cazare pe care le au unele dintre ele dar si pentru
faptul ca doua se afla nu departe de centru orasului, 3 km una si
5 km cealalta, posibilitati deosebite de a pune in valoare
frumusetea obiectivelor turistice ale orasului, cu vinurile despre
care se spune ca erau consumate cu mult grad si de catre
conducatorii acelor zone pe la 1500.
Doar ca atunci ei se aparau de invadatorii care incercau sa le fure
acele comori, iar acum noi, noua generatie, ne „aparam” de cei
care-si doresc sa ne bage bani in buzunar. Dificil de explicat celor
care doresc asemenea vizite.