31 august 2020


Cuvântul “diaspora” vine din greaca veche (dia - împrejurul şi spora - a împraştia) şi a fost utilizat pentru a defini comunităţi aparţinând unui popor care au fost împraştiate în jurul (împrejurul) naţiunii din care s-au născut. Sigur, celebritatea termenului „diaspora” s-a stabilit înainte de Cristos, mai ales după ce  Nabucodonosor al II-lea a alungat evreii din cetatea lor emblematică Ierusalim si comunităţile de evrei astfel risipite s-au numit greceşte diaspora.


De-a lungul timpului, cam toate marile naţiuni (popoare, neamuri) au avut parte de fărâmiţări, inevitabil de comunităţi diasporeice. De aceea, în mai toate dicţionarele profesioniste de pe planetă, definiţia diasporei cea mai simplă este „grup etnic aflat în afara ţării de origine”, la care se adaugă, desigur, şi perceperea comunităţilor evreieşti alungate de Nabocodonosor al II-lea ca  exemplu, nu ca unicat. Deci termenul „diaspora” poate fi folosit pentru orice popor şi prezintă avantajul că e un cuvânt care nu mai trebuie tradus. Aceasta este raţiunea pentru care paginile dedicate diasporei româneşti în publicaţiile noastre au fost reunite sub titlul Top Romanian Diaspora - publicaţie care îşi propune să urmărească succesele românilor de pretutindeni, că de eşecuri şi ratări se ocupă toţi ceilalţi. Evident, am luat în calcul şi faptul că sunt români în afara graniţelor României care trăiesc în teritorii vremelnic ocupate şi nu fac parte din diaspora (Basarabia, Bucovina de Nord etc).


De asemenea, n-am ignorat realitatea că sunt situaţii în care comunităţi ale unui popor se dezvoltă în spaţii care nu fac  parte din ţara respectivă. De exemplu, în anul 2006 cercetătoarea Eleni Sideri demonstra prin referirea la comunitatea de greci din  Georgia, că nu numai unde sau ce este fenomenul diasporei reprezintă o cale înspre definirea eficientǎ a termenului „diaspora”, dar mai ales când și în ce ordine temporală se formează comunitatea de tip diasporeic în raport cu formarea statului național de care aceasta se leagă. Se indică astfel că uneori comunitățile diasporeice sunt chiar mai vechi decât statele considerate țarǎ de origine,  cum este cazul grecilor din Georgia raportați la statul-națiune Grecia.

Tot în 2006, o perspectivă franceză descentraliza definirea diasporei în raport cu o țară de origine și accentua: „Conceptul de diaspora nu devine util decât dacă este utilizat exclusiv în cazuri unde dispersia de oameni trăiește precum poporul careia îi aparține, unde ea este însoțită de menținerea obiectivului de legături și simboluri, a ordinii culturale, politice sau caritabile între grupurile dispersate - de obicei în calitate de minorități - și nu numai cu un anumit loc numit de origine, unde se mențin forme de solidaritate culturalǎ ,sentimentală sau politică, mai mult sau mai puțin active, între diferitele așezări de oameni”  In acelaşi an 2006, Ruxanda Trandafoiu pune accentul pe ideologii și consideră că, în cazul diasporelor, structurile de comunicare de tip „New Media” sunt un surogat al teritorialității pierdute.


Iată de ce, exprimând şi cu acet prilej respectul şi preţuirea pentru intelectualul de clasă Dan TOMA DULCIU, căruia îi mulţumim că a aceeptat să facă parte din conducerea publicaţiei noastre, păstrăm fără ezitare sau timiditate cuvântul DIASPORA.

Constantin DUMITRU
De ce se potriveşte şi  pentru români cuvântul “diaspora”
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business -    fondata 1993
Promovam  performanta  economica!