15 mai 2020
Cu aproape trei decenii in urma construiam  rubrica jurnalistica “Romani care reusesc in America”, incercand si reusind sa identific, la inceput la New York, apoi la Chicago si in alte mari orase ale Statelor Unite, romani care aveau reusite remarcabile in arta, stiinta, medicina, business. Am scris despre ei, cu unii colaborez si acum, am realizat editii americane ale Top Business la New York  din 2002, gratie unei colaborari de exceptie cu Grigore I, Culian, editorul New York Magazin, si la Chicago din 2003, cu prietenul Steven V. Bonica, editorul Tribuna Romaneasca si al Romanian American Yelow Pages, unde grupul nostru de presa a devenit partener, am creat evenimente importante in Romania si SUA, uneori cu sprijinul, alteori cu indiferenta, ca sa nu spun ostilitatea unor institutii romanesti, evident in functie de cine era la guvernare, domniile voastre, cititorii nostri, stiind foarte exact cine si de ce uraste diaspora. Treptat, mi-am dat seama ca era vorba de un  stil de viata, de o mentalitate speciala care caracterizau si pe romanii obisnuiti din SUA, cei care aveau salarii decente, familii normale si care, fara a fi devenit milionari, reusisera la randul lor. E adevarat, in SUA nu poate intra chiar oricine iar cetatenia se obtine foarte greu. Intre timp, am si eu un verisor, nepoti si alte rude mai indepartate stabiliti in SUA, unii deveniti cetateni americani, asa ca, daca ma simteam acasa in SUA ca jurnalist apreciat inclusiv de personalitati ale vietii publice americane care nu proveneau din diaspora romaneasca, ca roman cu multi prieteni, acum am si motive de rudenie sa ma simt acasa.

Cu timpul, in Franta (unde am o nepoata care, impreuna cu copii sai, are si cetatenie franceza, dar si prieteni si colaboratori) in Germania (unde am alta nepoata, dar si colaboratori de calitate, incepand cu Wienfried Senker, consilier editorial de mare valoare de circa doua decenii, creatori si conducatori ai unor pujblicatii, galerii de arta etc) in UK (unde am un nepot, dar si doi corespondenti speciali de valoare), in Belgia (unde am foarte multi prieteni inclusiv partenerii speciali Carmen Draghici si Liviu Hopartean), in Austria (unde avem colaboratori de clasa, inclusiv conducatori ai unor organizatii reprezentative ale diaspora) in Grecia (unde lucreaza romani de mare calitate cu care colaboram si unde avem multi prieteni greci cu care colaboram si am creat impreuna evenimente) in  Danemarca, Italia, Canada, Spania etc, am gasit toate motivele ca sa scurtam (extinzand) rubrica in formularea scurta “Romani care reusesc”. Pentru ca, asa cum apreciez ca am demonstrat publicistic incontestabil, se poate vorbi despre o diaspora romaneasca si performanta profesionala si de calitate morala.

Dar, fara tagada, din Romania au plecat in  strainatate si tot felul de infractori, prostituate etc. Nu m-am simit deloc bine sa vad la Bruxelles in fata oricarei biserici, indiferent de ritul sau, cersetori de regula tigani care vorbeau romaneste, nu aveam nicio placere sa-I ascult cantand in conditii nu doar subartistice dar chiar subumane pe strazi, prin tramvaie, sa-I vad locuind prin bidoane si imputind, pur si simplu, zone istorice, culturale, artistice din Italia etc,  etc. Evident, fiind foarte vizibili si vocali, ei au creat o imagine absolut neplacuta a diasporei romanesti.

N-am cum sa nu-mi aduc aminte ca, acum aproape un sfert de veac, am discutat cu multi parlamentari, inclusiv de la partidul lui Funar, sa treaca prin parlament o lege a loby-ului (ca sa facem clara diferenta fata de traficul de inluenta) si mai ales o lege potrivit careia persoanelor condamnate sa li se stabileasca o perioada similara (indiferent cat s-ar fi redus condamnarea) in care sa nu li se acorde pasaport, viza etc (asa era atunci si nu era chiar rau). Astfel, nu exportam infractori, ba chiar ii stimulam sa nu incalce legea pe multi care pricepeau ca, fiind condamnati, rateaza sansa de a pleca in strainatate. Domnii parlamentari mi-au strans mana, unii chiar m-au imbratisat, au zis ca ideea e geniala liberalii, taranistii, pedeseristii, peuneristii, ecologistii, puristii, au fost mai rezervati udemeristii dar nimeni nu a propus niciodata niciuna dintre cele doua legi (cea cu lobby-ul inca ar mai fi de discutat in contextual legislatiei UE, evident, atunci eu eram puternic influentat de legislatia SUA).

Revenind la zilele noastre, avem zeci poate sute de mii, din cele circa 5 milioane de romani plecati in strainatate, care sunt cersetori, curve, infractori etc. Nu fac trimitere la originea lor etnica, pentru ca majoritatea sunt exact ce stiti si domniile voastre ca sunt. Lipsesc educatia, stimularea, chiar si mai ales  puscaria unde e cazul. Poate o puscarie mai speciala, cu scoli profesionale, cu locuri de munca (sa-si sustina cazarea, masa si sa le mai ramana niste bani cand ies). Cu ocazia pandemiei, ne-am pricopsit cu ei, pentru ca au revenit acasa. Dar, imediat cum vor putea, incep iar sa se diasporeze. Aici ar trebui o colaborare a tuturor institutiilor europene care sa plece de la realitatile economice, psihologice (psihiatrice cand e cazul), entice etc. Si, dupa ce elimanam confuzia romi-romani, folosind cuvantul tigan, cum se intampla in toata lumea, sa ne implicam mult mai serios in reeducarea, integrarea sociala etc a tiganilor. Dar sa nu uitam ca, printre infractori, traficanti, talhari, asasini, curve etc sunt si romani get beget si sa avem aceeasi grija si fata de ei.

In esenta, insa, diaspora romaneasca e de calitate. Aici sunt creatori de clasa, artisti, inventatori, businessmani de success. Inclusiv tigani plecati din Romania. Si, mai ales, sunt oameni obisnuiti de calitate, n-au cum sa fie toti geniali si milionari. Inclusiv tigani plecati din Romania. Sa ne mandrim cu ei si sa le oferim prilejul sa se mandreasca si ei cu noi! De aceea exista Top Romanian Diaspora.

Constantin DUMITRU
Diaspora ramane un simbol al performantei romanesti
Anul II, nr. 5 (9) Mai 2020
Anul II, nr. 5 (9) Mai 2020
Anul II, nr. 5 (9) Mai 2020