TopTurism

Ati fost unul dintre conducatorii remarcabili ai institutiei dedicate turismului pentru tineret de la a carei infiintare se implinesc 50 de ani. Biroul de Turism pentru Tineret (B.T.T.) era conceput mai mult ca o institutie sau ca  o companie comerciala?

Nu cred ca aceasta distinctie care exprima conceptul juridic din legile de dupa 89’ era perceput in anii 70 - 80’. De aceea raspunsul ar trebui plasat mai degraba in ceea ce presupunea cadrul normativ al acelor vremuri. In fapt, BTT era o institutie economica cu scop lucrativ si cu o misiune unica: sa faciliteze miscarea tineretului in spatiul national si exterior dupa reguli, principii si modalitati de finantare profund socialiste: „sa se bucure toti si sa fie acoperit conceptul de a cunoaste frumusetile tarii cu bani cat mai putini, sau deloc”.

Cum a fost posibil acest aparent utopism al vremurilor economiei de piata ? Simplu: BTT beneficia de facilitati publice la inchirierea spatiilor de cazare si transport iar organizatiile UTC suportau intre 50% si 100% din costuri. Pentru excursiile externe contributii financiare acorda si BTT. Astfel, BTT a avut ca obiectiv fundamental acela de a fi un vehicul autentic prin care tinerii, absolut toti tinerii sa poata accede nediscriminatoriu spre statiunile turistice proprii sau inchiriate de BTT precum si de a cunoaste cultura, economia si spiritualitatea tarilor din lumea socialista si, poate paradoxal, din occident.

Sa recunoastem: Ion Iliescu parintele nasterii in 1967 a BTT dar si a Institutului de cercetari pentru problemele (!) tineretului ca si a ceea ce este astazi Centrul Cultural National „Tinerimea Romana” a fost un vizionar fara egal. A riscat si a castigat in favoarea tineretului roman crearea unor entitati pe care astazi unii ar ezita sa si le asume.

I.H.: Iata-ma pus in mare dificultate! Va voi raspunde deschis la aceasta intrebare. Iata de ce. Dupa 90’ am fost provocat de multe ori pentru a ma pronunta asupra logicii care a stat la baza „privatizarii” patrimoniului BTT, in fapt asupra primitivismului ce a definit „strategia” Stolojan in materie. Nu am facut-o. Imi lipsesc multe elemente care se impun din perspectiva unei abordari lucide, obiective si fara resentimente.

Astazi va marturisesc ca lucrez la o carte care ar putea fi plasata in spatiul memorialisticii in care am in vedere si „epoca BTT”. Nu am avut, o lunga perioada, acces la arhive ! Sunt secrete ! Auzi colo secrete !? Pe vremea aceea un obscur demnitar al Secretariatului CC UTC se cotofenea zicand: „Voi astia de la BTT va dati secretosi ! Dar voi aveti un singur secret: Munciti prost si nu spuneti”. Bietul ignorant fariseu! Atata pricepea el din filosofia lucrarii pe care noi cei care am adus plus valoare dezvoltarii BTT intelegeam sa o facem cu modestie, profesionalism si toleranta fata de politruci. Asadar toate la vremea lor. Un lucru este insa evident. Despre logica si coerenta strategica in devenirea post revolutie a BTT nici vorba! Faptele au ramas ascunse sau estompate in marea „opera” care a desavarsit parabola ridicola si paguboasa a lui Petre Roman: „Economia asta este un morman de fiare vechi”. Asadar…...

Ceea ce este insa fabulos este faptul ca in vremea prim-secretariatului lui Nicu Ceausescu si al presedentiatului lui Vasile Goga institutia a devenit cea mai proeminenta patrimonial dintre toate organizatiile similare membre ale Federatiei Mondiale ale Turismului de Tineret la care BTT era parte.

Astfel din banii BTT, ai cotei parti de la UTC si Stat au fost edificate peste 11.000 de locuri de cazare in hoteluri si alte asezaminte turistice, cu titlu de exemplu: Statiunile Costinesti, Paraul Rece, Izvorul Muresului, Busteni, Campulung Moldovenesc Rosu - Delta Dunarii, Suior Maramures, Bazele de agrement din Bucuresti, Arad Oradea, Constanta, Hotelurile tineretului din Constanta, Sibiu si multe alte spatii similare. Asa a fost posibil ca dupa 1978 - 1980 sa putem organiza miscarea a peste 100.000 de tineri la excursii interne, peste 10.000 la cele asigurate in tarile din Est si aproape 1.000 de trimiteri in tari occidentale in Germania si Finlanda pana la Japonia, SUA si China, si toate aproape gratuit.

I.H.: Este cel mai provocator subiect. Viata culturala a capatat forme, semnificatii si locatiile BTT s-au consacrat ca autentice centre de spiritualitate si arta manifesta. Unui astfel de subiect i-ar trebui dedicat un spatiu generos de abordare. Festivalul Filmului si cel al teatrului de la Costinesti au fost evenimente importante si de o anvergura intelectuala pe masura celor ce s-au incumetat sa le innobileze: Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Ion Buduca, Valentin Silvestru, Ion Grosan, IT Morar - alias Ars Amatoria. Gala Tinerilor Actori asa zisa Gala - HOP!? a fost singurul loc de creatie si evolutie artisticade anvergura unde unicul Constantin Chiriac, actor de geniu, manager si presedintele unuia dintre cele mai prestigioase festivaluri mondiale de teatru - cel de la Sibiu, ca si multi alti actori de prestigiu, au castigat marile premii la acest eveniment pe care il realizam cu o tenacitate la limita incon?tientei an de an. Salonul de Grafica Satirica care l-a consacrat pe Octavian Andronic si pe multi alti arti?ti plastici este tot o asumare BTT-ista.

Festivalurile de Jazz, Rock, lansarea si sustinerea formatiilor muzicale IRIS, Holograf, Cristal, Compact ca si organizarea Serbarilor Zapezii si ale Marii, Trenurile Tineretului organizate in tarile vecine au fost doar cateva din evenimentele culturale reper pentru acele vremuri. Nimic nu mai poate fi reluat  in concret - asta ca sa va raspund la intrebare.

De ce?. E simplu. „Lumea” BTT nu mai exista - nici bazele turistice, nici spiritul vizionar si nici firescul de un oarecare tip aventurier al acelor vremuri. De ce aventurier? Pai cum s-ar putea numi sa dai drumul fara cea mai mica circumspectie la gura lui Toni Grecu &comp. - Divertis la Costinesti sau Izvorul Muresului? Am „dat cu subsemnatul” la greu pentru „lipsa de maturitate politica” pe care mi-am asumat-o atunci cu dezinvoltura si cu ceea ce numeam mai inainte „inconstienta”. Simteam ca le placea si „lor”, asa ca asumarea a devenit mai tarziu responsabilitate. In plus ar fi desuet in vremurile actuale. La drept vorbind acum toata lumea se pricepe la cultura si umor, deci „s-o tragem pe distractie” cum o spun cu geniu cei din Las Fierbinti.

I.H.: Aveti raspunsul in cele ce le-am relevat mai inainte. Ideea de comunicare intelectuala intre tineri nu ne obseda prea mult pe noi cei de la BTT. Iti aduc aminte ca excursiile erau mai degraba contemplative iar comunicarea - mai ales cu cetatenii din tarile occidentale - nastea frisoane. Cred ca ati vrut sa va referiti la evenimentele interne si internationale la care participau de regula studentii. Da, cu toate constrangerile bine cunoscute, astfel de relationari se produceau in virtutea „spiritului de breasla”. Numai ca aici BTT era la propriu doar vehicolul.
Nu cred ca acele oportunitati ar putea fi replicabile - in fond si in forma din lipsa de motivatie si orizont cultural. Apoi aveti Ministerul Tineretului si Sportului care am inteles ca ar gestiona si ce a mai ramas din BTT!...!

I.H.: BTT a fost o „Academie a vietii”. In rarunchiul lui s-au nascut, au crescut si s-au consacrat oameni, caractere si constiinte. Acesta este un adevar intangibil. Asta insa nu ma determina sa va imparta?esc intrutotul opinia. Convingerea mea este ca cei ce au inteles responsabilitatea morala si profesionala ca o paradigma a destinului au „trait bine si atunci si acum”. Cam putini totusi ! ?tiu o singura persoana din acea vreme care a dovedit o vocatie extraordinara in materie: George Copos. El a stiut sa riste ca businessman in turism, a muncit enorm, a adus branduri mondiale in Romania, a investit furibund si a castigat. Il felicit cu placere ori de cate ori ne revedem sau ne auzim! In rest un modest conglomerat de utopici cu Mercedes la scara si cu pantalonii numai buni de carpit.

Apropos de 50 de ani BTT. Atat de caliti si constienti de semnificatia acestui demers unic au fost unii dintre fostii mei colaboratori, incat cu mare greu am reusit sa adun vreo 30 de persoane pentru a marca - fie si simbolic ceea ce ne-a definit destinul. E bine si asa. Recunosc pe de alta parte ca e preferabil decat sa particip la ceea ce s-ar fi vrut un fel de convocare la o „instruire” centrala cu spiciuri si alte asemenea ingrediente dupa modelul vremii in care sa fi fost adus la respect politic „gospodareste” prin aportul demn de o cauza mai buna a celui pe care noi il numeam cu o oarecare teama: „calul”.

I.H.: Evident: tocmai am facut-o limitativ aici acum si impreuna.