• HOME

Top Business a mai scris despre ce a stiut sa faca Nikitas

Martigakis, impreuna cu Katerina Tsakni si familia lor, la

Ammouliani.

Diana Dumitru, Ileana Pernes Danalache, Emil Stanciu si Mihai

Vasile Sangealb (i-am mentionat in ordine alfabetica) au realizat

interviuri, reportaje, analize carora li s-au adaugat si cateva texte

ale subsemnatului. Remarcabil e nu doar ce face Nikitas in

propriile hoteluri si restaurante, ci maniera in care a reusit sa

reuneasca zeci de proprietari din superba insula astfel incat sa

ofere turistilor europeni servicii pe masura minunilor naturii.

E cu totul speciala atentia pe care echipa Nikitas o acorda turistilor

romani (care au devenit deloc intamplator printre cei mai prezenti

la Ammouliani). Acum, la inceput de septembrie, o echipa de

jurnalisti va fi din nou gazduita de Nikitas, asa ca in numarul viitor

va vom povesti ce noutati va ofera Ammouliani.

Constantin DUMITRU

Publicam (cu acordul sau) cartea de vizita a doamnei Katerina

Tsakni, pentru ca turistii interesati sa poata cere, in limba

engleza, detalii si sa rezerve (dupa plata unui avans) camera.

Puteti ajunge cu automobilul propriu, trecand prin Bulgaria,

la feribotul care va duce pe insula, cu automobil cu tot,

intr-o singura zi.

Ce este Ammouliani? O insula lunga de 6 km, cu aproape 600 de

locuitori, mai putin cunoscuta ca destinatie turistica, inzestrata cu

o multime de plaje pe care Mare Egee le-a presarat cu generozitate

de-a lungul coastei .Sa refacem, acum doar  „ pe hartie” drumul

spre insula minunata.Traversezi Bulgaria, apoi Grecia si pleci cu

feribotul din Trypitica sa ajungi in mai putin de un sfert de ora pe

insula port Ammouliani.

Se poate sa faci un popas in Stagira, locul in care s-a nascut

Aristotel (la 30 de km de Trypiti) unde vizitezi, cum se putea numi

altfel,Parcul lui Aristotel. Feribotul sau bacul sau traghetto a

acostat in portul insulei, dupa un sfert de ora de calatorie si am

vazut, plutind, la orizont firma hotelului Sunrise.

Apunea soarele, o revarsare de tonuri rosiatice ne-a insotit pana

cand am intrat intr-un spatiu racoros, dominat de tonuri de alb,

risipa de gresie si faianta stralucitoare, vase grecesti care

ascundeau flori proaspat culese.”Kalimera” am baiguit emotionati.

Nu, ca e seara „Kalisfera” au zambit gazdele, Keitia si  Nikitas

Martigakis, care este Presedintele Business Association of

Ammouliani Island si cel care a decis sa promoveze  oferta insulei

si reprezinta Ammouliani la Targul de Turism de la Romexpo

Bucuresti sau Targul de Vinuri de la Timisoara.

A inceput o spendida aventura ... la greci!

Am fost pe plajele Alykes, Porto Ages,  Karagatsi sau chiar Laguna

Albastra unde ajungi doar cu barca si nu gasesti urme ale

civilizatiei,doar un hamac ascuns in umbra  luxurianta a padurii

care se apropie indrazneata pana la mal, umbrind plaja cu nisip fin.

Apa marii Egee limpede si placut racoroasa schimba nuante de

turcoaz, verde intens, albastru sau gri perlat. De la 1925 cand a

inceput sa fie locuita, Ammouliani, insula greceasca din Halkidiki

situata intre bratele Athos si Sithonia se mandreste sa arate lumii

un colt de rai, un loc in care te inconjoara paduri de leandri, tufe

cu iasomie parfumata, trandafiri, palmieri.

In gradinile din fata caselor, a hotelurilor sau a pensiunilor

privirea e rasfatata de lamai plini de fructe si portocali infloriti, nu

mai punem la socoteala o risipa de flori in  nuante de mov si rosu

care urca pe garduri si pereti ca iedera la noi. Miroase in tot locul

a parfum de lamaita, a crini si a peste prajit. Menu-ul  prezinta

feluri gustoase, iaurt gras, maslinele delicioase, rosiile isi

pastreaza dulceata din copilarie si suflaki si platoul cu pesti prajiti

sunt de neuitat,  acompaniate de un pahar cu vin aburit alb, sec.

Desert? Halva si cafea. Si muzica greceasca si buna dispozitie si

politete.

Din portul Ammouliani poti merge intr-o croaziera spre Muntele

Athos, cu un vas care pleaca din Ouranopolis. E avantajos pentru

femei care nu au nici o posibilitate sa viziteze manastirile, iar

barbatilor le trebuie un permis special si rabdare sa parcurga pe jos

lungi distante asa ca, de pe vas poti vedea si asculta ( chiar in

limba romana) istoricul principalelor manastiri si biserici vechi

care se insiruie de-a lungul tarmului.

- ridicata in secolul 10, inchinata Arhangheilor Mihail

si Gavriil;

- construita in secolul al XI-lea in memoria Sfantului

Gheorghe;

- ridicata in secolul al XI-lea in stil rusesc,

manastirea atrage atentia prin culorile sale, verde si albastru, in

timp ce majoritatea pastreaza culoarea galbuie a pietrei;

-  ridicata pe munte in secolul al X-lea;

- construita pe stanca la 330 de metri deasupra

marii, in secolul al XIII-lea;

- Manastirea initial ridicata in secolul XIV si dedicata

Sfantului Nicolae in 1761 a ars si a fost reconstruita cu ajutorul

primit din partea Moldovei si Valahiei;

- ridicata in secolul al XIV-lea, dedicata sfantului Ioan

Botezatorul;

-construita la sfarsitul secolului X din marmura.

Troneaza varful

, cu 2.033 de metri inaltime.

De vasul de croaziera care taie apa marii in lungi fasii inspumate

se apropie o salupa cu patru calugari care aduc sfinte odoare dar si

cutii cu mici obiecte de vanzare. Sfintesc  credinciosii care le pupa

mana si vand tamaie si cruciulite si magneti si iconite, toate

sfintite, doar vin de la Muntele Athos. Bucuria calatorilor  e

deplina. Pescarusii insotesc vasul intr-un cortegiu alb, galagios 

care are o solemnitate aparte.

E frumos, e liniste, e o splendida calatorie de cateva ore. Spre

seara, ajungem la Ammouliani, hotel Sunrise gazda noastra de

vacanta. Promitem ca vom reveni . Daca ne urmati sfatul, nu veti

regreta. Ammouliani  ofera o portie din elixirul tineretii...

Ileana PERNES DANALACHE

Foto: Mihai VASILE SANGEALB