Reproducerea oricarei imagini sau oricarui text din acest site se poate face doar cu acordul TopBusinessNews.
Potrivit art 206 Cod Penal responsabilitatea juridica apartine autorilor textelor publicate.
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei tiparite Top Business -  fondata 1993, Anul XXVIII
nr. 3 (902) Martie 2020
Top Expert
Ne-a parasit
Ion Traian
Stefanescu


In 1965 a aboslvit Facultatea de Drept din

Bucuresti ca sef de promotie, a devenit

asistent universitar (asa era cutuma 

pana prin 1977), specialist remarcabil in

dreptul muncii, cariera sa universitara

aducandu-i si pozitia maxima de

prof.univ.dr.

A avut functii importante in sistemul

politic comunist (presedinte al Uniunii

Asociatilor Studentesti din Romania, apoi

prim secretar al CC UTC, implicit

ministru pentru problemele tineretului, o

perioada secretar al comitetului judetean

si vicepresedinte al Consiliului judeteazn

Prahova, apoi prim secretar al Comitetului

judetean PCR Dolj pana in dec 1989) dar

nu a abandonat preocuparile sale

profesionale, cele care i-au conturat un

loc aparte in istoria academica a dreptului

din Romania.

Pe 14 martie a.c. ne-a parasit, sute si mii

de fosti colegi si colaboratori avand

prilejul sa-si reaminteasca un pic

tineretea intr-un moment in care obsesia

coronavirus determina o psihologie

(psihopatologie) inevitabila -

contemporaneitatea cu moartea. (CD)

Marx considera munca o marfa; marfa se vindea, aparea conflictul

 

ireconciliabil - intre indivizi, dar si intre clase -, trebuia necesar sa se

 

soldeze cu revolutie proletara, cu schimbarea oranduirii sociale. Este

 

o teza fara corespondent in realitatile istorice de azi. Altele, tot ale lui

 

Marx, raman teze valabile. In 1945, Organizatia Internationala a

 

Muncii a inscris, in preambulul sau, „Munca nu este o marfa”. Si a

 

reluat aceasta idee in iunie anul acesta, reiterand aprecierea ca

 

munca nu este o marfa. Fara dubiu ca oricare poate sa sustina in

 

continuare ca munca ar fi o marfa, dar nu si legiuitorul din oricare alt

 

stat membru al OIM, care trebuie sa abordeze legislatia muncii de pe

 

pozitia  de ne-marfa a muncii. In secolul XX, vesmantul juridic al

 

muncii a fost contractul individual de munca si raportul de functie

 

publica. De cateva decenii, cam din 1990 si cu deosebire din 2008 -

 

debutul crizei economice -, pe fondul globalizarii, perfectionarilor

 

tehnologice, al revolutiei digitale, formele de prestare a muncii au

 

explodat. Au aparut forme noi, necunoscute, chiar de zeci si zeci de

 

ani, sub impactul cerintelor economiei, ale pietei muncii. In Uniunea

 

Europeana aceste noi aranjamente contractuale comporta, in ultimii

 

ani, ideea de flexibilizare a  reglementarilor in materie de munca, dar

 

s-au schimbat anumite axiome din trecut; au fost sfaramate. Prima:

 

Actele normative, vorbesc directivele despre raporturi juridice de

 

munca nascute in baza contractului individual de munca, dar si „alte

 

raporturi juridice de munca”. Nota bene! (…)  Deci trebuie sa ne

 

obisnuim cu o idee - si juristii civilisti, si noi, cei din materia

 

dreptului muncii, si, in general, juristii -, este posibil ca dintr-un alt

 

contract decat cel individual de munca sa se nasca un raport juridic

 

de munca.


In al doilea rand, a fost parasit conceptul de salariat. Nu se mai

 

vorbeste, in documentele Uniunii Europene, despre salariat; ci despre

 

lucrator. Un concept mult mai larg, care incorporeaza, in afara de

 

salariati, pe toti cei care, intr-o forma sau alta, dar intr-un

 

aranjament contractual, presteaza o munca. (…) Piata muncii respira,

 

in spiritul economiei de piata. La noi este imposibil sa fie folosite

 

asemenea forme de prestare a muncii. Codul nostru este rigid si nu

 

permite. Nu este posibil ca un lucrator sa lucreze la mai multi

 

angajatori, cum este posibil in restul Europei. Nu este posibil ca mai

 

multi lucratori sa lucreze la un singur angajator, reglandu-si intre ei

 

programul de lucru. Nu este posibil sa inchei o relatie juridica la

 

solicitare, cum este uzual folosit termenul. Adica sa ramai acasa,

 

undeva, sau in alta parte, pus de acord cu angajatorul, si sa raspunzi

 

prompt, intr-un anumit interval, la solicitarea angajatorului. Este

 

posibil sa nu te solicite deloc, si atunci se vorbeste in doctrina despre

 

un contract cu zero ore. Munca pe baza de voucher. Eu imi procur

 

voucherul, il dau si primesc un lucrator care vine sa imi presteze un

 

anumit serviciu. Leasing de personal, care nu este delegare - ceea ce

 

este curent in legislatia muncii -, ci este o incadrare temporara la cel

 

la care esti trimis in leasing sa lucrezi. Platformele digitale. Noi avem

 

numai reglementarea aceasta, privind transportul auto de persoane, a

 

Uber-ului, si aceea sub presiunea strazii. Asta-i modalitatea in care

 

legiuitorul nostru intelege sa rezolve, sub presiunea strazii.(…) In

 

afara de aceste contracte de munca imposibil de incheiat la noi, ar fi

 

necesara o prevedere-cadru principiala, care ar suna cam asa… cam

 

ca in Constitutia italiana, care spune ca statul se ocupa - „tuteleaza”,

 

spune - de toate formele in care se presteaza munca. Asa ceva ne-ar

 

trebui. Orice modalitate in care munca se presteaza, fireste, intr-o

 

relatie contractuala, indiferent de sursa ei, trebuie reglementata si,

 

esential, translate niste drepturi din statutul fost al salariatului catre

 

acestia care lucreaza in alte aranjamente juridice. Care ar fi ele:

 

nediscriminarea; nedepasirea timpului legal de munca; masuri de

 

securitate si sanatate in munca; negociere colectiva; asigurari. In

 

acest fel o persoana ar fi acoperita partial, indiferent de modalitatea

 

in care presteaza munca. Trebuie sa arat ca a intervenit - n-am timp,

 

asa ca ma opresc aici - o alta dimensiune fundamentala. Marturisesc

 

faptul ca si eu am sesizat-o destul de greu. Si apoi mi-am dat seama

 

ca se produce o mutatie cardinala. Sub efectul ultimelor decenii,

 

indeosebi dupa 1975, Helsinki, drepturile omului s.a.m.d., raporturile

 

de munca sunt „invadate” de drepturile si libertatile fundamentale ale

 

lucratorilor.

 

(…) este necesar un alt cod al muncii, un nou cod, intr-o alta viziune

 

decat cea care a existat in 2003. Altminteri, Dreptul muncii se

 

constituie intr-o piedica, paradoxal, a exercitarii dreptului la munca.

 

Si in momentul de fata, partial, lucrurile stau asa.

Toate acestea vor avea un impact asupra statului social. Noi suntem

 

un stat social alaturi de altele, din Europa si nu numai din Europa.

 

Fireste, exista legatura indisolubila dintre statul social si statul de

 

drept. Exista numai in viziunea neoliberala, pe care o traim noi, sau

 

exista oriunde aiurea si vreo alta viziune asupra statului de drept?

 

(…) Am avut sansa - eu asa consider, ca a fost o sansa - de a trai in

 

doua oranduiri sociale. Si de a exercita, in prima oranduire a vietii

 

mele, raspunderi in viata publica. In temeiul acestei experiente pe

 

care am acumulat-o si eu cred - fara a fi exagerat, pasibila de a putea

 

sa tragi anumite concluzii -, ca pentru o eficienta viata sociala ar fi

 

necesare cateva conditii. In primul rand o legislatie coerenta si clara.

 

(…) Numarul de legi existente in momentul de fata in Romania: (este

 

de) aproape 7.000. Daca dumneavoastra considerati ca oricare dintre

 

noi le putem stapani, eu am mari indoieli. Deci legislatie clara! A doua

 

conditie: institutii statale puternice. (…)  Pentru ca autoritatea statala

 

s-a diminuat. In al treilea rand, o justitie independenta in mod real.

 

(…) Resimt o mare jena in legatura cu modul in care anumiti

 

reprezentanti ai nostri la scara nationala, deci ai juristilor, se

 

prezinta in viata publica. Mai apoi, cred ca este nevoie de un corp de

 

oameni care sa deserveasca toate aceste institutii publice de un

 

anumit nivel. Suntem intre noi si am sa spun transant: Doamnelor,

 

domnilor, politica nu se poate face fara sa ai un anumit nivel de

 

cultura.

Silviu Costache, presedintele Colegiului Uniunii Juristilor

din Ploiesti impreuna cu juristii Ion Traian Stefanescu,

Ilie Constantin si Ioan Toma, invitati speciali si coparticipanti

la o reuniune semnificativa din 2017