• HOME

In centrul Vienei, pe Graben, grupuri mari de vizitatori se opresc in fata unui

grandios obelisc, il admira, fac poze si trec mai departe, grabiti sa ajunga in

Piata Sf. Stefan, unde catedrala cu acelasi nume pare mai atragatoare decat

oricare alta atractie turistica a zonei.

Daca ar fi stiut ce vremuri vin, ar fi conferit acestui monument in stil baroc un

respect mai mare, fiindca are o semnificatie tragica. Este dedicat numeroaselor

victime ale epidemiilor ucigatoare care au secerat secole de-a randul omenirea.

Cuvantul molima, pe care cronicarii il aminteau cu groaza, inseamna

epidemie, contagiune si vine din limba greaca (molema), de unde avem in

romaneste verbul a molipsi (a contamina), cu reflexivul a se molipsi sau

adjectivul molipsitor (contagios).

La randul sau, cuvantul epidemie  ne-a fost lasat mostenire tot de greci: (epi -

deasupra, demos - popor).

Nu stim daca zeul grec al medicinii, Asclepios,  folosea acesti termeni sau le-au

inventat invatatii, noi doar constatam ca lexicul medical din zilele noastre este

plin de cuvinte savante compuse (epi, micro, macro…) sau  cuvinte precum

microb (mikros - mic, bios - viata), patogen (care provoaca infectii) din (pathos -

boala, si -gen din oxi-gen)etc.

Din mitologia greaca aflam ca doi dintre copii lui Asclepios au lasat si ei urme

in vocabular:Igiena (de la fiica Higia) si Panaceu (de la o alta fiica, Panaceea).

Nici latinii nu s-au lasat mai prejos, de la care am imprumutat un alt termen la

moda in zilele noastre: virus (lat. virus), adica agent patogen; contaminare

provine din lat. contaminare, preluat de francezi, de unde  verbul a contamina

(a infecta, a transmite o boala molipsitoare);  parazit (parasitus), pesta, boala,

epidemie sau ciuma (din lat. pestis) s.a.

Am facut acest mic excurs lingvistic pentru a ajunge si la limba germana, unde

Pestäule inseamna Coloana Ciumei!  Acum intelegem semnificatia acestui

monument, avand o impunatoare alura, veghind Viena de  227 de ani.

Este considerat prototipul coloanelor ciumei, statui alegorice, prezente in

multe provincii ale Imperiului Habsburgic, in Viena sau alte orase din Austria

(chiar si in Romania zilelor noastre). Aceste monumente nu au o semnificatie

eminamente religioasa ci, totodata, de readucere aminte a tragediilor

trecutului, un gand pios fata de sutele de mii sau milioanele de victime ale

deselor ucigatoare pandemii, carora le-au cazut victima.

In 1679, Leopold I parasea in graba Viena, ravasita de la un capat la altul de

flagelul molimei neinduratoare, care indoliase capitala - una dintre ultimele

distrugatoare epidemii ce a afectat fara discriminare si acest stralucitor oras

european, promitand divinitatii ca, de va scapa cu viata, va ridica un

monument, ca semn al evlaviei si rugaciunilor sale, dar si in memoria celor

rapusi de molima.

Cand ciuma s-a facut nevazuta, in acelasi an, Leopold I s-a tinut de cuvant si

astfel a aparut prima varianta a acestui obelisc, un monument provizoriu din

lemn.

In 1693, implinindu-se 10 ani de la depresurarea Vienei de stransoarea

turcilor, Imparatul inaugureaza un impozant obelisc  - ”Coloana Ciumei”, o

coloana in stil corintic, dedicata Sfintei Treimi, inconjurata de 9 ingeri,

reprezentand cele 9 coruri de ingeri. La baza acestei statui este infatisat

Imparatul Leopold, ingenunchind, rugand divinitatea sa salveze viata oamenilor.

Wiener Pestäule (Graben - Viena)

In cel de al 3-lea sector al Vienei se afla o faimoasa biserica, avand hramul ”

Sfintii Rochus si Sebastian”(LandstraßerHauptstraße 54), locas de cult 

ocrotitor al celor atinsi de ciuma, cunoscuta sub numele  RochusKirche.

Biserica precum si manastirea apartinand ordinului augustin au fost  grav

avariate de otomani in 1683, dar au fost restaurate in jurul anului 1695, in

timpul Imparatuluilui Leopold I.

Fatada bisericii, finalizata abia in 1721, are clar o vadita semnificatie, amintind

de rolul ei de aparatoare impotriva epidemiilor. Aici sunt reprezentati Sf.

Rochus, (nascut in orasul francez Montpellier, in 1295, Rochus pleaca in Italia,

care fusese lovita de ciuma, deghizat ca pelerin cersetor. Inainte de a pleca si-a

impartit averea saracilor. Dupa ce a ajuns in Italia, si-a inchinat tot restul

vietii celor bolnavi de ciuma, vindecandu-i cu semnul crucii. Se spune ca,

oriunde mergea, ingrozitoarea boala disparea in fata miraculoasei sale puteri. A

fost si el atins de ciuma, dar, s-a vindecat cu ajutorul unui caine care i-a lins

ranile si i-a adus de mancare cat timp a fost alungat dintre oameni, caine cu

care apare in imagini),Sf. Sebastian (invocat sa lupte impotriva ciumei, a altor

epidemii grave; se spune ca prin mijlocirea sa a fost stinsa cu rapiditate asa

numita ciuma justiniana, din anul 680, de la Roma. Este ocrotitorul Politiei din

Germania si Italia), Sf. Ulrich (sfantul ocrotitor al muribunzilor) si Sf. Rosalia

(corpul Sf. Rosalia este depus in Catedrala orasului Palermo, a carui patroana

este; Sf. Rosaia este invocata ca aparatoare a asezarilor umane impotriva

epidemiilor, a ciumei, a bolilor grave) precum si Fecioara Maria cu Pruncul.

Biserica Rochus - Viena (sec. XVIII)

In interiorul bisericii apar alte scene, pictate de faimosul artist vienez Peter

Strudel, in zona altarului.

Persoanele bolnave pot fi vazute langa muribunzi, iar calugarii sunt aplecati

asupra lor. Scena aminteste de epidemia de ciuma de la Viena din 1679.  In

fundal poate fi vazuta Catedrala Sfantul Stefan din Viena.

In stanga este pictat un binecunoscut sfant, invocat in lupta impotriva ciumei.

Acesta este infatisat pe un grup de nori: Sfantul Ulrich de Augsburg rugandu-

se, in dreapta lui este Sfantul Sebastian, in spatele caruia se afla Sf. Rosalia,

cu un rozariu pe cap.

In dreapta, in fata ei se afla Sf. Roch, cu pelerina neagra. Cainele din stanga

sfantului, este infatisat ducand in gura paine, reprezentand cainii care au

furnizat paine celor care au fost infectati.

Unul dintre ele se afla la Timisoara, oras decimat de ciuma (1738-1739).

Adoptand modelul vienez, edilii orasului de pe Bega au comandat un impozant

monument, realizat in capitala Imperiului Habsburgic, dedicat memoriei

victimelor acelei epidemii care secerase aproape o sesime din locuitorii

orasului.

Artistii vienezi lucreaza la acest monument timp de doi ani, fiind transportat la

Timisoara pe Dunare, pe Tisa si canalul Bega. Pastrand acelasi stil, avand

Sfanta Treime in pozitie privilegiata, Coloana  Ciumei, din Graben, are o copie

valoroasa si in acest oras romanesc..

La baza coloanei se afla cateva personaje cu o semnificatie aparte, dintre care

iese in evidenta Sfanta Rozalia, omniprezenta pe toate coloanele amintind de

flagelul ciumei, divinitate care ocrotea populatia de molipsirea cu morb ucigas

(ciuma, holera ori alte nenorociri). Se considera ca femeile ce poarta numele

Rozalia vor fi ferite toata viata de aceste boli fatale.    

Pe soclu,  pe langa sculpturile in relief, reprezentand razboiul, foametea si

ciuma,  apar si statuile unor sfinti ocrotitori: Sfantul Rochus, Sfantul Sebastian

si Sfantul Carol Boromeus.

O alta lucrare monumentala dedicata celor care au pierit din cauza molimelor

se afla la Cluj-Napoca,  in apropierea bisericii iezuite Sf. Petru din acest oras,

construita la 1744. Opera de arta, in stil baroc, este semnata de sculptorul

Anton Schuchbauer.

Fiindca am vorbit de figuri religioase sau de monumente evocatoare, privite ca

simboluri apotropaice si invocate, ca suprema forma de rezistenta impotriva

epidemiilor, nu putem  sa nu amintim faptul ca in sinaxarul bisericii ortodoxe

romane exista sfinti, care sunt considerati drept ocrotitori ai credinciosilor in

vreme de epidemie. Unul dintre ei este Sf. Haralambie  (aparator impotriva

ciumei si a foametei).

Conform unor legende din Bucovina, Dumnezeu i-a dat Sfantului Haralambie in

stapanire ciuma, ca sa-l rasplateasca pentru chinurile prin care a trecut.

Atunci, Sfantul Haralambie a legat-o de gat cu un lant de fier, si numai atunci

cand oamenii nu serbeaza ziua lui, 23 februarie, ii da drumul pe pamant.

Tot in Bucovina circula urmatoarea legenda: Sfantul Haralambie s-a intalnit

intr-o zi cu Ciuma care umbla pe pamant. Ciuma, de indata ce-l vazu pe sfant,

s-a repezit asupra lui, voind sa-l ucida. Insa Sfantul Haralambie a prins-o si a

legat-o de gat cu un lant greu de fier pentru a nu mai face rau oamenilor. De

atunci, el este numit sfantul mai tare ca ciuma.