• HOME

M-am intrebat de multe ori cum ajunge un simplu

“consumator de arta” sa cunoasca sufletul unui artist, sau

mai bine zis, cum intra, fie si pentru o clipa, in lumea lui

tainica, acolo unde se faureste miracolul artei? Raspunsul

este simplu, vizitandu-I…daca ai norocul sa fii invitat in

atelierul lui.                                                                                                                        

Strada Doamnei, un bloc din perioada interbelica, apreciez

eu la prima vedere, un lift stramt care functioneaza cu

rapiditate si palierul larg al etajului patru din care oaspetii

patrund direct in atelier dar si intr-un mic depozit, nu de

carte, ci de pictura. Ma asez comod pe un scaun descleiat,

mi se ofera un pahar cu vin rosu si, inedita prezentare

incepe.E ca o piesa de teatru cu un singur personaj! Decor ?

Un atelier de pictura cu nelipsitele elemente, sevalet,

acuarele, tuburi cu vopsea, pensule mici, mari, panze,

cartoane, schite, miros placut de lemn vechi si de fan.

Actorul, care manuieste cu mare dexteritate absolut toate

elementele, este un pictor nascut in zodia scorpionului,

chiar pe 9 noiembrie si, daca ii citim cu atentie numele,

stim ca e vorba de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril care ii

patroneaza destinul. A copilarit intr-un sat de langa

Falticeni, a desenat “dintotdeauna iar din clasa a patra

cand mama imi invelea senviciurile in hartii desenate de

mine, parintii, profesorii, prietenii sicunoscutii au simtit ca

voi fi pictor, desenator, grafician. Intr-un cuvant : Artist.” A

mers la scoala din sat, apoi la Botosani si a reusit sa intre

primul la Liceul de arta de la Iasi. Studentia a insemnat

pentruMihail Gavril ani dificili de “escaladare”a  castelului

de umbre si iluzii care esteCapitala. Ambitios si tenace a

absolvit doua facultati, a pictat mult in acuarela, in ulei, a

desenat, a faurit arta monumentala, fresca, mozaic. A trait

intens, a iubit, a suferit.Toate i s-au intamplat pentru ca

“este un om normal, daruit de Dumnezeu cu har” imi

declara cu o sclipire ghidusa in privire, amintindu-mi de Mos

Nechifor Cotcariul.                                                                                                          

Iubeste plaiul natal, e legat de familia lui, a pictat caii de la

caruta tatei, mi-I arata pe cel inhamat la sareta, un

splendid calut alb, apoi altul, un murg cu o privire duioasa,

nuante de brun cu sclipiri aspre, caluti in miscare,sarind

obstacole.Tablouri numeroase cu tineri calareti ridicati in

sa.Domina nuante de verde inchis ca fundal. A “strecurat”

in compozitie, cu discretie,cele trei culori, rosu, galben si

albastru. A surprins cu talent trupurile in miscare, a izbutit

o poetica reprezentare a corpului inchingat, a coamelor

rascolite de vant.Doreste sa dedice o expozitie memoriei

tatalui, care se va compune dintr-o serie de tablouri cu cai

si carute, vreau sa aflu amanunte dar, regret aproape

imediat insistenta pentru ca are un tremor in voce. Si-a

iubit mult parintele, un barbat aspru care se indoia fatis de

talentul atat de special al fiului desi, marturisit sau nu, era

foarte mandru de el! Se plimba cu vioiciune prin atelier,

scoate teancuri de tablouri inramate, fiecare “set” are o

poveste, lucrarile lui au fost prezente in numeroase

expozitii, are si acum tablouri in multe din tarile Europei.                                   

E un mare generos. A pictat o capela catolica pe care a

transformat-o intr-o bisericuta in care romanii ortodocsi din

zona sa vina sa se roage. In localitatea Chateau de

Mélamare, in Normandia, Franta. „A fost o munca titanica.

Ma suiam pe schela la opt dimineata si coboram la opt seara,

intr-o perioada a anului friguroasa pentru Normandia.

Spatiul destinat picturii a fost mic, de aproximativ 75 m

patrati, iar timpul de lucru scurt, doar cinci luni, cu multe

intreruperi”.Din cauza umezelii din zona nu a putut face

fresca pe pereti, tehnica la care a apelat a fost pictura

acrilica. A pastrat crucea si masa de altar pe care le-a gasit

in capela, dar le-a poleit. „Paleta de culori folosita e

specifica picturii bizantine, in care se regaseste si albastrul 

de Voronet. Existasi un filmulet despre aceasta

bisericuta,este postat pe youtub”, imi marturiseste cu voce

soptita.

Cred ca e un mare timid dar cand isi prezinta lumea lui,

universal lui artistic  pus pe panza, pe hartie, pe piele,pe

inox, pe tripticurile impodobite cu suvite de aur are, brusc

elocinta unui mare orator.Primaveri cu salcami roz, “sunt

singurul care picteaza salcami roz”, ma surprinde afirmatia

usor orgolioasa, cele doua tablouri parca parfumeaza

incaperea, vin la rand magnolii care puse de autorul lor in

passepartout-uri de carton bej, verde crud, roz pal,

caramiziu primesc imediat o nota de eleganta.Chiar si un

privitor neavizat sesizeaza diferenta.

Mihail Gavril cauta printer tablouri cu indemanarea unui

“scotocitor” de manuscrise rare dintr-o biblioteca. Imi

prezinta, pe panza, calatoria lui la muntele Athos “unde

femeile nu au acces”, drumetiile pe la schituri manastiresti,

apoi pe la apele raului in care a fost botezat Iisus, salciile

plangatoare de pe malul Iordanului, clopotnite vechi.

Momente din viata de zi cu zi “acompaniate” de imaginea

unor flori atinse de ger sau sclipind in lumina soarelui.

Imiaduce suluri mari  care ascund adevarate comori pictate,

sunt povesti adevarate din lumea celor care cuvanta, iubesc,

dezbat, aspira, nuduri gratioase, dansatoare de French can-

can, portrete, barci si siluete de pescari de la Sozopol, langa

Balcic, totul inecat intr-o adevarata betie de culoare.Mici

panze ilustrand citate din Biblie, pestii si painile cu care

Mantuitorul a indestulat flamanzii, apoi imagini in ulei cu

biserici din Nazareth, cu Marea Galileii.                           

A stat o vreme inTaraSfanta, la Ierusalim, ca apoi sa-si

competeze drumul initiatic, pe urmele credintei la Muntele

Athos.Descopar intr-un tabou de mari dimensiuni imaginea

unui tavan de biserica. Pictorul a privit inaltul din cladirea

sacra, cu capul dat pe spate. Si a pus pe panza detalii ale

spatiului dintr-o perspectiva noua, surprinzatoare. Folosind,

din nou “albastru de Voronet” s-au grabit criticii de arta sa

explice culoarea unica revarsata in panzele semnate de

Mihail Gavril. Nu i-as contrazice pentru ca artistul, licentiat

in pictura si arta murala, a izbutit sa gaseasca o nuanta de

albastru care incanta pe deplin ochiul privitorului alaturi de

alb stralucitor, galben solar, rosu sau roz sau cate alteculori

a combinat si amestecat cu pensula lui muiata in lacrima

sufletului.

A calatorit mult, a expus mult, a raspandit in lumea larga o

farama din sufletul bucovinenilor, din sensibilitatea

poporului nostru. Asist, asa cum spuneam, la o prezentare

plina cu surprize! In cateva tabouri de mari dimensiuni

regasesc chipul lui Brancusi dar si una din sculpturile lui,

pictata, integrata in compozitii studiate cu mare atentie.

Mihail Gavril le-a expus cu ocazia unor evenimente legate

de viata si opera marelui sculptor si a avut, la randu-i, parte

de cronici laudative. Am multe intrebari…Parca mi-a ghicit

gandul, ma priveste in ochi,murmurand :” Mai sunt atatea

de vazut, de povestit, de aratat, nu e suficienta o singura

vizita dar, din pacate, plec! Peste cateva zile ma duc sa

sarbatoresc Craciunul cu mama. Asteptam, impreuna,

colindatorii. E atat de frumos la mine acasa! “                                                   

Lumina palida a zilei s-a topit intr-un apus cetos. Se apropie,

brusc,inserarea, cum spun francezii suntem “entre chien et

chat “. Vizita s-a ispravit. Paharul cu vin rubiniu a ramas

jumatate gol pe masuta improvizata. Privesc prin fereastra

larga a atelierului, cladirea impozanta a Bancii Nationale.

“Si eu mauit la Banca Nationala, chiar in fiecare dimineata

cand sterg pensulele si incep sa pictez. Bani si arta, iata o

ecuatie deficil de rezolvat. Venim de undeva, din univers ca

fiii Creatoruluisi, ma gandesc ca important este ce ramane

dupa noi”…                                                                                                                          

Mihail Gavril este membru al Uniunii Artistilor Plastici,

absolvent al sectiei de pictura, Universitatea de Arta din

Bucuresti (1996, clasa maestrului Teodor Moraru), al sectiei

de arta monumentala (1998, clasa maestrului Ion Grigore).

Are peste 40 de expozitii personale in strainatate si in

Romania, participand la peste 70 de expozitii de grup, tabere

de creatie si stagii de documentare in strainatate. Expozitii

permanente: Chateau de Melamar (Normandie), Casino

Sinaia (Cabinet Regina Maria), Art Gallery - Antilesti.

Lucrarile sale se regasesc in colectii publice si particulare

din Belgia, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Israel,

Japonia, Luxemburg, Romania, Spania, Suedia, SUA etc.

Lucrari de arta monumentala (fresco, sgrafitto, mozaic):

Liege (Belgia), Tulcea, Targoviste, Suceava, Antilesti.