Maia Emilia Ninel Morgenstern, luceafarul de dimineata cum s-ar
traduce in limba romana numele ei de familie, e o actrita de mare
talent, un star al artei si acest „laudatio” poate continua, este o
persoana ocupata, joaca in mai multe spectacole, repeta, pregateste
premiere, calatoreste in tara si in strainatate, se ocupa si de
gospodarirea Teatrului Evreiesc de Stat, munceste,practic, non-stop.
- „Slava Domnului ca am de lucru !”ii aud vocea, modulandu-se ferm,
conduce masina si foloseste hands free. Nu doreste pauza pentru
concediu:„in luna iulie programul trebuie sa fie complet, dar si in
august, trebuie stabilite date, macar de doua ori pe luna”...Imbracata
intr-o tinuta lejera,care-i subliniaza, avantajos, linia corpului, poarta
pantaloni de trening mulati, un tricou gri si in picioare papuci si
ciorapi. Este acasa la ea, totul respira intimitatea familiei, in biroul
managerului general al Teatrului Evreiesc de Stat, o combinatie intre o
cabina de teatru cu rochii vaporoase, costume, ghete din lac, adidasi,
palarii, chiar si o basca visinie, si, daca „panoramam” mai departe,
descoperim masa de lucru plina cu foi cu adnotari, texte prinse in
agrafe, cesti cu cafea neaga. E un du-te vino continuu, musafirii sunt
actorii teatrului care vin grabiti, nerabdatori, desi declara politicosi
contrariul, parca isi spun replica intr-un spectacol, intra, ies...ca sa
revina! Solicita „un minut” din timpul doamnei director,in anticamera,
tanara secretara scrie constiincioasa la computer,ii previne sa aiba
putina rabdare, cinci minute, pentru ca doamna este „prinsa” intr-un
interviu. Majestuasa si agila ca o pantera, Maia domina spatiul, se
plimba prin incapere, se ghemuieste cu abilitatea unei feline pe fotoliu
ca sa se ridice, aproape imediat, ma gandesc, asa, batraneste, ca-i vine
greu sa stea locului, sa discutam in tihna ( intre noi, fie vorba, nu cred
ca acest cuvant face parte din vocabularul ei) pentru ca, pur si
simplu,nu are starea necesara! Imi dau seama ca este o situatie
normala si eu am privilegiul rarissim, sa o cunosc pe Maia de dincolo de
scena, femeia obisnuita (iata, alt cuvant total impropriu, fiind vorba
despre ea) deci Maia fara fard pe obrajii frumosi, palizi, fara rimel
mascara pe gene, fara contur de tus pe pleoape, fara nici un artificiu
care sa accentueze ochii ei mari, de o expresivitate aproape dureroasa.
Maia Emilia Ninel in tinuta ei de acasa, sau de casa, pentru ca la teatru
este casa ei, se simte foarte bine in spatiul care reconstituie parca,o
scena dintr-o piesa in care interpreta principala, o doamna cu parul
„sare si piper” strans cu o cordeluta spre spate, Maia cea de toate
zilele, isi primeste ceremonios oaspetii, de data aceasta este vorba
despre oamenii teatrului, invitati sa serbeze ziua fiicei ei, Cabiria
„piersica de primavara” cum o alinta mama Maia. In zona se plimba si
Catelul Dog (am uitat sa va spun, la intrarea in biroul doamnei General
Manager se afla un set de vase pentru uzul cateilor, apa, bobite
hranitoare, un cos cu paturica bleu).Dog e actor si este distribuit in
stagiunea 2018-2019 alaturi de stapana lui, in piesa Magnolii de Otel
care se joaca, de la premiera, cu mentiunea „ sold out” la teatrul
Avangardia din Bucuresti. Maia a depasit cinci decenii de viata dar
pentru ea „varsta este pur si simplu o stare de spirit” dupa cum afirma,
cu seriozitate si un strop de nostalgie, Horatiu Malaele, care pentru
Maia, desi au jucat si joaca impreuna, amintesc doar spectacolul
„Fierarul” la Teatrul de Comedie, este Domnul sau Maestrul Malaele.
Continui operatiunea de „descoperire” a Maiei pe care am vazut-o in
„Gradinile doamnei Hess” la Teatrul National, Maia care face one
women show si in „O lectie de bune maniere”si in „Asta seara Lola
Blau”, Maia care joaca la Strasburg intr-o piesa despre viata ei, piesa pe
care i-a dedicat-o regizorul Milo Rau dar ea a scris textul si imi spune
cu mandrie:
-„Din punct de vedere dramaturgic textul a fost aranjat de un
dramaturg adevarat, nu te joci cu teatrul, cu arta actorului despre
care teoreticianul Stanislavski a spus lucruri esentiale care sunt
valabile si astazi”.
M-am gandit ca actritei Maia Morgenstern, contemporana noastra,
iubita, adulata, premiata cu inalte distinctii, i s-ar potrivi aprecierea
pe care, mi-a spus regizorul Jean Georgescu ( autorul filmului de
colectie „O noapte furtunoasa”) a primit-o din partea regizorului,
celebra noastra compatrioata, Elvira Popescu, la 94 de ani cand, mai
juca pe scenele Parisului :„Teribila e dracoaica asta de femeie, eu ii
spun fa asa si asa si ea face mult mai bine”. ...
A fost, la I.A.T.C „I.L.Caragiale”, Facultatea de Teatru, eleva lui Dem
Radulescu, dupa absolvire a plecat sa-si faca stagiul la Piata Neamt, a
urmat Teatrul National si apoi Teatrul Evreiesc de Stat unde este, in
prezent si general manager. Imi vine o idee si o pun in practica
imediat:
- „Cum este Maia in rol de manager?”, o intreb pe actrita Dorina
Paunescu care comenteaza cuun coleg de breasla spectacolul despre
Holocaust, -„Maia? Infiorator de precisa, de riguroasa, de atenta, nu
permite nici o abatere de la orele de program, repetitii, wow, Maia e
teribila in pozitia de sefa !”. Actorul Claudiu Istodor, tatal lui Tudor
Istodor ( fiul lor, cel care a facut in filmul „Fixeur” o creatie
actoriceasca deosebita) o invaluie pe Maia cu o privire tandra si Maia
se topeste,pentru o fractiune de secunda, in bratele lui, joaca
impreuna, au fost si casatoriti o vreme, sunt parintii lui Tudor Istodor,
ambientul mai mult decat placut dezleaga limbile -„Sunteti, din nou,
impreuna?”. Imi zambeste cu toata figura ei frumoasa, buna si imi
sopteste nitel fastacita:
-„Ne e bine ca suntem asa cum suntem si ne bucuram de fiecare zi
frumoasa, momentele de fericire se aduna in spatiu, ca intr-o bula si
ne dau energie sa ne continuam viata!” Schimb registrul si o intreb
despre colaborarea cu Mel Gibson si imi raspunde ca a fost :„de un
firesc fara seaman, o bucurie si o amintire nemaipomenita”. A
colaborat cu foarte multi regizori, personalitati ale artei teatrale din
Romania si de pretutindeni,a jucat sub bagheta lui Lucian Pintilie in
filmul Balanta, a colaborat cu Andrei Serban, Alexandru Hausvater, in
comedia „Fierarii” sub bagheta regizorala a lui Horatiu Malaele, ma
corecteaza ”a domnului Malaele” si, repeta, „il respect si admir
nespus pentru talentul lui special, nu e numai un actor de
compozitie e si un desenator extraordinar.” Vreau sa stiu daca au
fost numeroase intalnirile cu regizorii de teatru sau de film,-„Nu vreau
sa uit nici o intalnire, au fost colaborari extraordinare!”„Asta seara,
Lola Blau”, un spectacol cutremurator, tragic : ”Pofta buna, luati cu
ras” ne indeamna regizorul, dar era un ras scrasnit, in spatele tartei
cu frisca intinsa ca o grimasa pe fata actritei, curg lacrimi adevarate.
Un ras amar, un umor negru. Asistam impietriti de groaza la o poveste
care nu se inspira din unele fapte ci este… chiar o ilustrare a lor. Ce
fel de fapte? Cumplit de reale, reprobabile, odioase, oribile si,intr-un
final, criminale. “ Tot ce vedeti pe scena este cat se poate de real. S-a
intamplat, nu demult. Iar daca nu suntem atenti, toate atrocitatile
trecutului sunt la un pas sa se repete” Este un citat din piesa „O
lectie de bune maniere” predata impecabil de actrita Maia
Morgenstern care readuce durerea neamului ei nimicit in memoria
generatiei prezente, intr-un spectacol de exceptie. La Teatrul Evreiesc
de Stat, prescurtat TES, se joaca si in limba idis dar, de ani buni,
spectacolele nu mai sunt dublate la casca, ci titrate.Pe doua ecrane in
stanga si in dreapta scenei apare afisat textul tradus in limba
romana.-”Am dorit sa nu se piarda prin dublaj nimic din vocea, din
intonatia actorului care, revin la vorbele lui Stanislavsky...Maia
Morgenstern. One Woman Show… Si o lectie de actorie, de pantomima,
de maiestrie artistica. O priveam cum se misca pe scena, perfect
stapana pe trupul si fata ei si ii privim obrajii, fruntea, buzele, barbia,
urechile, nasul colorat cu vopsea neagra, intreaga figura care exprima
o larga paleta de sentimente, dezgust, uimire, ironie, neincredere,
chiar durere dar nici un moment frica. Este puternica si sigura pe ea.
Maia nu stie ce e frica. Nici oboseala, nici dezamagirea. Maia este o
compozitie de optimism si daruire. Un om frumos. Si generos. Pune
intrebari retorice, strecoara aluzii contemporane, ofera argumente,
raspunsuri, un torent de vorbe si de miscari, ajunge cu discursul la
menirea Actorului care este, asa cum spuneau latinii, ”Ridendo
castigat mores”, prin ras sa corecteze moravurile, dar si sa foloseasca
teatrul ca stavila impotriva uitarii!