• HOME Februarie 2019

Rareori e folosit cuvantul „arta” pur si simplu. Indeobste, i se asociaza un adjectiv, in ciuda riscului unor

constructii lexicale pleonastice, redundante (arta adevarata, autentica, nemuritoare, divina etc,, dar mai ales

de valoare, de mare valoare si, cu o generozitate imprudenta, de o inestimabila valoare). Istoria artei probeaza

contrariul, anume ca valoarea artei a fost totdeauna mai mult sau mai putin corect estimata, evaluata si,

desigur, confirmata sau infirmata istoric, reticentele sau entuziasmul contemporanilor palind adesea pe

masura ce timpul aseza perspectivele unor integralitati culturale la randu-le susceptibile de noi si noi

schimbari de perceptie.

Iata motivul pentru care construim aceasta publicatie, prima, din cate stim, in spatiul cultural romanesc, al

carei obiectiv este taman identificarea, analiza si, inevitabil, stimularea pietei de arta, adica a ansamblului

de  indeletniciri, institutii, organizatii, manifestari destinate evaluarii si utilizarii (transferului, acordarii

dreptului de folosire, vanzarii) operelor de arta.

Ne sfiim sa folosim expresia „produse artistice” pentru ca, dincolo de viziunea pragmatic-comerciala

inevitabila demersului nostru, suntem constienti ca in creatia artistica ramane de nezdruncinat o dilema la

randu-i profund creatoare: o opera de arta are, prin unicitatea sa, o aura divina si este incomparabila, deci

inestimabila, dar, deopotriva - istoria o dovedeste! - ea are si o valoare comerciala pe deplin estimabila.

Analizele estetice nu fac deloc rau pietei de arta, ci dimpotriva, dar ele nu pot - si nici nu-si propun decat

atunci cand comentatorul de arta devine prizonierul propriilor aprecieri pur estetice - sa stabileasca si

valoarea comerciala.

Pe de alta parte, analizele de piata nu pot si nici nu trebuie sa influenteze demersul artistic creator. Artistii

care s-au lasat amagiti de succesul de piata al unor contemporani sau precursori n-au reusit nici in domeniul

inestimabilului nici in cel al estimabilului, epigonismul si plagiatul n-au izbutit  pe niciunde. Exista, desigur,

si o piata a prostului gust (chiar mai vie decat au estimat filosofii, psihologii, sociologii si esteticienii) dar nu

ne propunem s-o abordam decat atunci cand agresivitatea sa va cere o reactie.

Publicatia noastra va aborda toate artele, existand piete bine conturate pentru fiecare, dar marturisim ca

principala tinta o vor reprezenta artele plastice, poate si intrucat aici ar fi cel mai mult de facut. Nu e un

secret ca aproape orice „manelist” (sa nu mai vorbim de boxeuri etc) are un impresar, in timp ce un mare

sculptor sau pictor inca pierde jumatate din timpul sau de creatie incercand sa-si vanda singur lucrarile. Nu

exista, la modul institutional, regular, profesiunile legate de piata de arta (evaluatori, impresari etc.),

institutiile publice destinate culturii (inclusiv institutiile academice, universitare de profil) au multe de facut

in aceasta privinta.

Iata motivele pentru care publicatia noastra, a carei aparitie lunara speram sa satisfaca dorinta de informare,

de ambientare cu cerintele pietei mondiale de arta, va aborda cu precadere domeniile in care noi apreciem ca

se manifesta segmente inca insuficient structurate ale pietei de arta: institutii unde pot fi formati specialisti

ai pietei de arta, organisme si organizatii destinate protectiei dreptului de autor, muzeele de arta sau cu

sectii de arta, galeriile de arta, casele de licitatii, taberele (simpozioanele) de arta, organizatii ale artistilor si,

inevitabil, organizatiile colectionarilor de arta.

Nu vom ignora creatia literara, dramatica, muzica, cinematografia etc. si nici domeniile in care arta e

prezenta implicit sau explicit, de la arhitectura peisagistica la amenajarile interioare, de la productia

publicitara la moda vestimentara sau chirurgia estetica. Pana la urma, consecventi fiind cu proiectul nostru

publicistic, va trebui sa acceptam ca piata e cea care va determina amploarea si substanta demersului nostru

editorial. Cu sprijinul unor specialisti (inclusiv al unor tineri la a caror formare intentionam sa contribuim

printr-o inevitabila colaborare cu mediile universitare economice si de arta) speram sa raspundem provocarilor

pe care ni le-am asumat sau chiar le-am starnit, iar domniilor voastre, cititorii nostri atat de indreptatiti sa

intrebe cat face ceva care valoreaza, sa va oferim cu sinceritate nu atat infailibile raspunsuri cat mai ales

zone pertinente de evaluare.

Multi prieteni sau doar amici, care-si permit financiar astfel de curiozitati, ma intreaba, inchipuindu-si ca ma

pricep ceea ce uneori e adevarat, cam ce lucrari de arta ar trebui sa-si cumpere pentru a realiza si o

investitie buna. Le raspund cu aceeasi sinceritate cu care am scris aceste randuiri ca trebuie mai intai sa

aleaga lucrari, autori, stiluri care le plac lor. Abia apoi am sa le spun cat cred eu ca valoreaza financiar. Caci

piata de arta nu poate strica nici talentul autorului (daca-l are) si nici gustul colectionatului (privitorului,

ascultatorului, nu-mi place „consumatorului”). Cu atat mai putin „Piata de arta” prietena deopotriva si cu

talentul si cu gustul caci pretul corect le stimuleaza pe amandoua.