S-a stins
Gheorghe I. Cantacuzino
S-a stins, dupa o indarjita lupta cu moartea,
Gheorghe Cantacuzino, cel mai insemnat arheolog al
evului mediu muntean.
Nascut la Bucuresti la 13 septembrie 1937, fiul
medicului, literatului si mai ales cineastului Ion
Cantacuzino si nepotul Mariei Filotti, Gheorghe
Cantacuzino a urmat intre 1954 si 1959 Facultatea
de Istorie de la Bucuresti. A avut norocul de a fi
studentul marelui arheolog Ion Nestor, el insusi
discipolul lui Vasile Parvan.
Dupa un stagiu de cativa ani la Muzeul din Tulcea si
la Muzeul Minovici din Bucuresti, si-a aflat menirea
devenind din 1963 arheolog la Directia
Monumentelor Istorice.
De atunci viata sa a fost inchinata civilizatiei
medievale din Tara Romaneasca, cercetarile,
sapaturile sale arheologice luminand evolutia
bisericilor, cetatilor, curtilor si oraselor.
Teza sa de doctorat, sustinuta tarziu din pricina
opozitiei dictaturii comuniste, s-a intrupat intr-o
carte clasica, Cetatile medievale din Tara
Romaneasca in secolele XIII-XVI , slefuita de la o
editie la alta.
Arheolog de o severa metoda, neingaduindu-si
avanturi ale imaginatiei, a lasat cercetari esentiale
pentru o sumedenie de monumente istorice la a
caror conservare si restaurare a contribuit din plin.
Vodita, Campulungul si Targovistea, cetatile de la
Poenari si Turnu ii datoreaza o innoitoare
cunoastere, arheologul fiind desavarsit ca istoric.
Revenit dupa 1990 in cadrul Directiei Monumentelor,
Ansamblurilor si Siturilor Istorice, a avut un rol
insemnat in elaborarea noii Liste a Monumentelor,
Ansamblurilor si Siturilor (1991-1992).
De o mare modestie, el, urmasul viforosului Serban
Voda Cantacuzino si al imparatilor Orientului, nu a
cautat niciodata onorurile sau pozitiile ce pe drept i
se cuveneau. S-a dovedit intotdeauna un amic de
nadejde, iubitor al vietii in multiplele-i forme.
Cel ce isi spunea cand era mic Tamino, si cum il mai
numeau inca vechii prieteni, se ridica acum spre
visata lume a frumosului vesnic. Dumnezeu sa-l
odihneasca !
Institutul National al Patrimoniului
Artistul autentic
Gheorghe Smerica,
cel mai longeviv mester
olar roman, ne-a parasit
Aproape opt decenii a framantat lutul, dandu-i
chipuri felurite care, pornind de la oalele clasice, a
ajuns catre zone de subtilitate artistica speciala.
S-a nascut pe 17 martie 1923 la Dersca, linga
Dorohoi, dar a trait in satul Paraul Negru din
comuna Mihaileni, judetul Botosani. Dupa 96 de
ani, Gheorghe Smerica ne-a parasit dar viata si
opera sa sunt cunoscute de multi romani din
Europa si de peste Atlantic.
De pe urma modelarii lutului a reusit sa intretina
o familie cu 9 copii.
Pe unul dintre ei, un specialist de clasa in
domeniul sau si redutabil om de afaceri, Valerian
Simirica (era un obicei al celor care scriau
certificatele de nastere s-o faca dupa ureche, de
aici diferenta de nume), am avut bucuria sa-l
cunosc unde locuieste de multe decenii, adica la
Chicago, inclusiv sa vad cu placere opere ale
tatalui sau.
Cu Vali m-am intalnit de multe ori la Bucuresti, la
Mangalia, chiar si in Transilvania, dar n-am apucat
sa ajungem impreuna in zona Botosanilor, inclusiv
la Mihaileni.
Cu gandul am fost de multe ori acolo si sunt si
cand scriu aceste randuri.
Constantin DUMITRU