Lucrurile sunt atat de simple si clare incat n-au cum sa nu fie
complicate: motiunea de cenzura a spulberat guvernul Dancila,
Parlamentul a votat guvernul doar relativ minoritar Orban,
presedintele Klaus Iohannis a castigat alegerile cu zdrobitorul
scor 66-34%, Ciolacu (mult mai echilibrat si mai subtil decat
accepta adversarii sai din interiorul si din afara PSD) a inceput
curatenia (curatarea) necesara in PSD despre care scriam in
numarul trecut, parlamentul a votat aproape in unanimitate
abrogarea legii recursului compensatoriu care a scos din puscarii
peste 20.000 infractori. Intre timp, celebra cifra de 3% care nu
trebuia depasita se pare ca ajunsese la 4,4%, managerul de
cimitir Valcov si finantistul discotecar Teodorovici avand temeiuri
sa se laude c-au prabusit economia romaneasca (ei fiind, de fapt,
conducatorii pentru ca Dragnea era ocupat sa scape de puscarie
si, eventual, sa mai ciordeasca, iar Veorica sa-si pieptene cocul pe
care acum l-a transformat in coada).
Vine o iarna grea, care s-ar putea sa dureze, economic vorbind, si
vara viitoare. Asteptam un buget responsabil, in conditiile in care
PNL si asociatii vor trebui sa indeplineasca promisiunile uneori
delirante ale PSD privind cresterea pensiilor si salariilor,
angajament care probabil va fi finalizat cu costuri pe termen lung -
cresterea inflatiei, estomparea puternica a investitiilor publice,
cresterea semnificativa a datoriei externe. E ca la operatie: doare,
dar, fara ea, pacientul murea. Intre timp, PSD asteapta ca PNL sa
se incurce rezolvand ce e de rezolvat pentru a dansa in curand pe
melodia „Doar noi dam bani la popor / Sa ne voteze cu spor”.
Depasit complet de realitati, bietul Caragiale nu mai face fata cu
opera sa comparatiei cu o lume in care Trahanache si Farfuridi ar
fi aproape sfinti fata de Iordache, Badalau, Radulescu-Mitraliera,
Codrin Stefanescu si multi altii carora contemporanul lui
Caragiale - Eminescu - le oferea tratamentul lui Vlad Tepes
pentru smintiti si misei, greu de acceptat azi pentru ca puscaria si
casa de nebuni ar trebui sa fie de 5 stele nu incendiate ecologic.
Sa-l invoc si pe timidul Silviu Brucan care presupunea sfios si
optimist ca trebuie sa treaca 20 de ani pana cand romanii vor fi in
stare sa voteze si sa priceapa democratia. Iaca, au trecut 30.
Dar sa ne pastram optimismul, vin sarbatorile de iarna, vine Anul
Nou, ce daca in sute de mii de case din Bucuresti nu merg
caloriferele, ne lamureste Gabi Firea ca, tinind cont de canicula
de la vara, pe medie e bine.
Pe medie, e bine cam la toate, uriasele averi ciordite, pensiile
stiintifico-fantastice ale unora compensand saracia lucie a
milioane de fraieri adesea bazata pe milioane de pensii jenante.
Si totusi, nu e nicio solutie?
Mai bine citesti Top Business!