Cristian Proistosescu, nascut la 23 septembrie 1986 la Pitesti, cercetator
la Universitatea din Washington, a publicat in prestigioasa revista
„Science Magazine“, impreuna cu profesorul Peter Huybers, un studiu
revolutionar si alarmant care arata ca incalzirea globala ar putea fi mai
rapida decat se credea si ca planeta se incalzeste diferit, existand zone
unde incalzirea este mai lenta. Studiul, despre care au scris in termeni
laudativi publicatii prestigioase precum „The Washington Post“, „The
Guardian“, „Bloomberg“, „Chicago Tribune“ si „Harvard Gazette“, a fost
realizat timp de cinci ani, pe perioada studiilor doctorale ale lui Cristian
Proistosescu. El si-a luat doctoratul anul trecut la Harvard, la doar 30 de
ani, tema lucrarii fiind legata de schimbarile climatice. O minte
stralucita, Cristian Proistosescu a absolvit in 2009 cu onoruri
Universitatea Princeton, pe durata studiilor primind doua premii pentru
cercetari exceptionale. Lucreaza la Universitatea din Washington-
Seattle, care a dat pana acum sapte laureati ai Premiului Nobel.
“Intrebarea fundamentala , aprecia Proiestosescu, ramane: cat se va
incalzi in medie pamantul pentru o anumita cantitate de dioxid de
carbon? Acest numar este numit „Sensibilitatea Climatului“, fiind
numarul care leaga emisiile de dioxid de carbon si incalzirea globala. Este
punctul de legatura dintre politicile economice si costurile incalzirii
globale. Ultimul raport al Panoului Interguvernamental pentru Incalzirea
Climatului (IPCC) a concluzionat ca momentan nu exista un estimat optim
pentru acest numar, intrucat modelele numerice pe care le folosim
pentru a prezice incalzirea globala in viitor nu sunt compatibile cu
incalzirea globala observata in ultimele doua secole. Problema explicarii
acestei incompatibilitati dintre modele si date istorice atarna de ceva ani
in aer. Noi lucram la o teorie despre separarea diverselor procese
climatice in functie de timpul de manifestare, si, la un moment dat, ne-
am dat seama ca aceasta teorie poate explica si rezolva incompatibilitatea
(…)
Apa are o capacitate calorica mult mai mare decat uscatul. Este acelasi
fenomen care face ca apa marii sa se incalzeasca mult mai tarziu decat
aerul inconjurator, si care face ca temperatura pe litoral vara sa fie mai
scazuta decat in mijlocul continentului. Partea complicata este ce se va
intampla dupa ce aceste oceane se vor incalzi. Toate modelele noastre
sugereaza ca se va reduce cantitatea de nori care in medie fac umbra
pamantului. Acest lucru va duce la o absorbtie mai mare de radiatii solare
si astfel va duce la amplificarea incalzirii globale. Problema este ca acest
efect nu a fost inca observat in datele istorice, asa ca este foarte greu sa
reducem incertitudinea asociata cu modelele numerice (…)
Faptul ca primele efecte grave ale incalzirii climatice se vor manifesta
probabil prin lipsuri de apa si recolte proaste in zone care nu au
capacitatea politico-economica de a se adapta suficient de rapid. Aceste
lipsuri vor duce la instabilitati geo-politice care se pot propaga global. (…)
Atata timp cat continuam sa emitem dioxid de carbon la nivelul actual,
temperatura va creste in continuu. In ritmul actual, este posibil sa vedem
o incalzire globala medie de 8-10 grade pana la sfarsitul secolului. Ca sa
traducem, asta ar insemna ca temperatura medie intr-o zi de vara in
Bucuresti ar putea ajunge la 35 de grade, ca sa nu mai vorbim de cum vor
arata caniculele sau care vor fi efectele in agricultura. (…)
Ar trebui sa eliminam aproape complet emisiile de dioxid de carbon pana
la sfarsitul secolului. Teoretic acest lucru este posibil folosind tehnologia
actuala, insa ar fi foarte scump. O intrebare foarte complicata care
planeaza asupra acestor discutii este una etica: dat fiind ca tarile vestice
au atins nivelul de dezvoltare actual datorita energiei ieftine bazate pe
carbune si petrol, ce drept avem sa refuzam tarilor subdezvoltate aceleasi
posibilitati? (…)
In toate scenariile insa, discutam de o pierdere masiva a biodiversitatii
(…).
Stim ca temperatura globului a crescut cu aproape un grad de la revolutia
industriala pana astazi; ghetarii montani se retrag; putem detecta o
ridicare a nivelului marii, momentan doar cativa centimetri si putem
masura rata de topire a calotei Groenlandei”.