Recenta isterie legata de epidemia de gripa intretinuta si de comportamentul si
declaratiile competentei Ministru al Sanatatii, Sorina Pintea, m-a facut sa
meditez la cat de vulnerabili suntem nu numai la boala, cat si la manipulari.
Tin sa comunic prompteristilor, stiristilor si oficialilor Ministerului Sanatatii ca,
daca nu anual, cel putin o data de la doi ani, vom avea focare epidemice sau
epidemie de gripa fie ca introducem sau nu carantina, fie ca inchidem sau nu
scolile, fie ca ne vaccinam sau nu. Aceasta pentru ca suntem vulnerabili la
versatilitatea virusului gripal si nu numai la el.
In zilele noastre, se vehiculeaza intens in mediul public, in sociologie si in
sanatatea publica o notiune, care este greu de definit, si anume:
vulnerabilitatea.
Vulnerabilitatea umana exprima in realitate fragilitatea fiintelor umane. Chiar
daca sunt luate ca individualitate sau ca entitati integrate, functionarea lor
poate fi afectata, existenta lor pot fi amenintata. Sociologia, sanatatea publica si
mediul politic au inventat si termenul de populatii/grupuri vulnerabile.
In documente oficiale (internationale si interne), sunt considerati vulnerabili:
copilul in situatie de risc ridicat (saracie, vulnerabilitate la procesele de
dezagregare sociala, delincventa juvenila), persoanele cu handicap, persoanele
de etnie minoritara, varstnicii, tineri peste 18 ani fara posibilitati economice,
somerii, persoanele fara adapost, persoanele cu dizabilitati, femeile, familiile cu
mai mult de doi copii, familiile monoparentale, copiii in situatii de risc, infractorii
si fostii delincventi, persoanele dependente de droguri si alcool, persoanele fara
adapost, victimele violentei domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA,
persoanele afectate de boli profesionale, refugiatii, azilantii etc.
Cu alte cuvinte, aproape intreaga populatie. Observam ca incadrarea se face fie
pe criterii biologice, fie pe criterii sociale, fie pe ambele si de aici tipuri diferite
de vulnerabilitate.
Vulnerabilitatea biologica se refera la fragilitatea organismului uman si isi are
originea in amenintari naturale, care provin fie din biologia noastra
(imbatranirea, posibilitatea de a ne imbolnavi si chiar muri), fie legate de mediul
inconjurator (foamete, cutremure, uragane, poluare, dezastre ecologice).
Vulnerabilitatea sociala se refera la fragilitatea determinata de circumstante si
conditii sociale, de inechitatea in distribuirea bunurilor si serviciilor, de razboi si
crime, de prejudecati si discriminari, de cruzime si indiferenta.
Cand abordam starea de sanatate, trebuie sa tinem cont de realitatile lumii
contemporane. Asistam la o explozie demografica determinata de cresterea
statusului economic, a nivelului de sanitatie, de o organizare sanitara mai buna,
de eficienta medicinei preventive si a progreselor diagnostice si terapeutice.
Constatam schimbarea paradigmei in medicina prin declinul bolilor infectioase si
acute, a malnutritiei insotita de cresterea bolilor cronice, cu anumite consecinte.
Proportia celor cu dizabilitati creste progresiv si accelerat odata cu varsta (34% la
grupa de varsta 55 - 64 de ani; 42,3% la grupa 65 - 74 de ani si 64% la grupa = 75
de ani), sistemul de sanatate este mai solicitat prin cresterea consumului de
servicii medicale si de medicamente.
Populatia devine mare consumatoare de servicii medicale si medicamente,
extrem de vulnerabila la iatrogenie, expusa polipragmaziei si interferentelor
medicamentoase (medicamente numeroase prescrise de diversi specialisti care
se ignora reciproc) si cu deficiente functionale multiple consecutive
comorbiditatilor.
In fata acestor realitati, cum trebuie sa procedam?
O idee obisnuita este ca vulnerabilitatea conditiei umane ar trebui
eliminata sau mult redusa. Cercetarile medicale ar trebui sa se
concentreze pe eliminarea amenintarilor biologice ce actioneaza asupra
corpului uman. Prezumtia este ca vulnerabilitatile sunt contingente, nu
inerente.
Aceasta abordare a avut succes, dar in acelasi timp si numeroase
esecuri. S-a imbunatatit speranta de viata si sanatatea, s-au redus
saracia si foametea in unele zone, dar in acelasi timp in alte zone multi
oameni mor din cauza unor boli obisnuite si tratabile, speranta de viata
este scazuta, iar saracia este destul de raspandita. De aici necesitatea
unui echilibru intre eliminarea, acceptarea si valorizarea
vulnerabilitatii umane. Trebuie sa incercam sa mentinem suferinta la
minimum si in acelasi timp sa o acceptam ca parte a vietii.
Daca vulnerabilitatea este privita ca fiind un rau absolut ce trebuie
eradicat, nu-i putem da si un inteles pozitiv, nu putem intelege conditia
umana si implicit suferinta umana. Religia, cunostintele traditionale,
medicina ne-allopata - care reprezinta moduri diferite de cunoastere si
valorizare, care sunt deschise catre perspective diferite, care pot da
inteles si sens vulnerabilitatii - ne pot ajuta sa ne acceptam
fragilitatea.
Cu atat mai mult cu cat succesul stiintei si tehnologiei a creat
dificultati financiare in aproape toate tarile in incercarea de a obtine
un nivel decent de ingrijire. Din cauza luptei continue impotriva
vulnerabilitatii, medicina deseori nu este sustenabila. Insusi progresul
medical a creat forme noi de vulnerabilitate, de exemplu: germeni
multidrog rezistenti sau iatrogenia. Vulnerabilitatea umana nu poate fi
privita numai ca un dusman ce trebuie eliminat. Un accent prea mare
pus pe eradicarea sa a dus la comiterea unor lucruri rele in numele
unor presupuse lucruri bune: miscarea eugenica, eutanasia, nazismul,
comunismul, regimurile totalitare.
Provocarea vulnerabilitatii umane consta in faptul ca nu poate fi in
intregime eliminata din viata oamenilor. Trebuie sa acceptam existenta
suferintei, a bolii si a mortii si sa le valorizam. Altfel ne vom petrece
toata viata dominati numai de frica, inghitand zilnic un pumn de
medicamente care adesea ne vulnerabilizeaza.
In concluzie, conditia umana impune solidaritate deoarece toti oamenii
impartasesc vulnerabilitati comune. Acceptarea vulnerabilitatii umane
duce la o etica bazata pe datoria de a-i ingriji pe cei afectati de
amenintari biologice, sociale, culturale, dar si de puterea in sine a
medicinei, de dictatura sanatatii publice.
P.S.1:
Recent, Raed Arafat, care a devenit un fel de Picco dela Mirandolla in medicina (stie tot si ceva
in plus), a lansat un atac dur la adresa unei postari a Oliviei Steer.
Doamna Olivia Steer a prezentat o reteta, care, dupa opinia sa, creste imunitatea organismului
fata de gripa. O reteta populara. De la inaltimea functiilor sale, Raed Arafat o infieraza cu
manie proletara pe ea si pe toti cei care nu sunt de acord cu tezele emise de el si multi altii.
Daca in viziunea sa vaccinul anti-gripal rezolva vulnerabilitatea fata de gripa, ii atrag atentia
ca exista si alte forme de crestere a imunitatii organismului. Nu vreau sa intru in polemica, ii
recomand numai sa se documenteze.
Si o spun cu o simpatie dovedita in decursul anilor deoarece, atunci cand altii il atacau, eu l-
am sustinut dezinteresat si neconditionat.
Reciproca nu este valabila.