De regula, cand apare un subiect sensibil, mai ales pentru
institutiile de forta, apare si o tema diversionista, care
acopera cu totul subiectul initial. In urma cu aproape doua
luni, o natie in care violenta intrafamiliala constituie un
model cultural, in care copiii sunt abuzati emotional si
fizic, cu peste 50.000 de copii abandonati de familiile lor
naturale etc., s-a trezit deodata cunoscatoare si
aparatoare a drepturilor copiilor. Era de asteptat ca nimeni
sa nu se aplece sa verifice legislatia si procedurile, iar
ziaristii-anchetatori si politicienii-comentatori nu au facut
altceva decat sa utilizeze emotia in scopurile lor meschine,
iar in final nu s-a reusit decat victimizarea copilului
(Sorina), a familiei adoptive si a familiei asistentilor
maternali. Mai grav, este faptul ca, din nestiinta sau din
populism, s-au implicat si organele judiciare, in speta,
Parchetul General. Nu am luat atunci nicio pozitie publica
pentru ca nu am vrut sa suflu vant in panzele pescuitorilor
in ape tulburi, dar ma intreb ce pregatire ai sau cat de
ticalos poti sa fii incat, in calitate de Procuror General, sa
deschizi actiuni fara sorti de izbanda si sa dai sperante
nejustificate unor oameni. In acea perioada, am spus
cunostintelor mele, care va fi rezultatul: atat procedura,
cat si prevederile legale, cel putin formal, au fost
respectate. Tot atunci, spuneam cat de uimitoare este
perceptia publica la romani. Mihaela Iorgu Moraru, care
asemenea altor procurori DNA - care au fortat, ca sa nu
spunem abuzat, Codul Penal pentru a condamna anumite
tinte politice -, din momentul in care s-a certat cu Laura
Codruta Kovesi, a devenit o adevarata eroina fiind absolvita
de toate pacatele. In fapt, daca ne raportam la cazul
Sorina, este penibila ancheta pe care a inceput-o. Si ca sa
inchei cu acest subiect: dupa ce Sorina a plecat in Statele
Unite, nimeni nu se mai arata ingrijorat de soarta ei,
care, potrivit marilor specialisti, ar fi de donatoare de
organe (parca asa spunea o mare anchetatoare de presa).
In ceea ce priveste cazul de la Caracal, pentru mine
lucrurile sunt mult mai simple. Inainte de a fi internat in
spital (29 iulie), am declarat ca acest caz este total
compromis, mai ales prin mediatizarea intensa, asa-zisele
anchete de presa si presiunea publica pusa asupra
institutiilor statului cel mai adesea fara nicio justificare.
Inainte de a ma interna in spital, am vazut din nou blonde
sau brunete prompteristie specialiste in criminalistica si
criminologie (specializare dobandita prin lectura unor
romane politiste si vizionarea seriei CSI si Criminal Minds)
si aceiasi moderatori, care fiecare in parte conduce cate o
ancheta penala. Si, la fel ca in cazul anterior, aceiasi
politicieni din toate partidele, dandu-si cu parerea. Cand
am iesit din spital, in data de 9 august, am avut senzatia
ca timpul a stat pe loc. Nimic nu se schimbase in cazul
Caracal. Doar numarul de prostii emanate si numarul de ”
specialisti” a crescut exponential: ziaristii isi fac rating,
politicienii notorietate, analistii analizeaza, avocatii
incaseaza onorarii si le creste clientela, iar fosti absolventi
ai scolii de militie de la Baneasa isi creaza un culoar spre
societatea ”civila”. Insa am observat un lucru grav:
apelurile la linsaj, inclusiv linsaj fizic, la judecata in piata
publica si la incalcarea drepturilor omului (care oricum
sunt un lux, cum spunea doamna Ministru al Justitiei cu
nume de fruct). In acest moment, sunt convins ca ancheta
va fi un esec in ceea ce priveste dezvaluirea tuturor
aspectelor criminologice legate de caz. Oricat de bun
specialist ai fi, in conditiile in care ai un caz de criminal
in serie - atat de rare in Romania (eu nu cunosc decat
patru cazuri de acest tip in 49 de ani de profesie) -, si esti
hartuit de tot felul de indivizi fara nicio pregatire in
domeniu, nu ai alta posibilitate decat sa mergi pe piste
false sau facile si nu poti sa te manifesti in
profesionalismul tau. Cazul Caracal trebuie rezolvat si sub
aspect victimologic. Ce este victimologia?
Victimologia este stiinta care studiaza personalitatea si
comportamentul victimei. Sunt cercetate diferite aspecte,
de la studiul relatiei victima-agresor, optimizarea
metodelor de ingrijire (printr-o mai buna cunoastere a
consecintelor actului delincvent asupra victimei), pana la
relatia dintre victima si sistemul de justitie. In 1937,
Benjamín Mendelsohn, un avocat penalist roman (emigrat
ulterior in SUA), a fost primul care a analizat victimele, iar
rezultate cercetarilor au fost publicate in Journal of
Criminal Law and Criminalology. Victimologia, ca
disciplina de sine statatoare, care abordeaza victima din
punct de vedere medico-psiho-social, a aparut in 1947.
Fondator al acestei discipline este considerat Benjamin
Mendelsohn. El a introdus termenul de victimologie -
stiinta victimei - intr-un memoriu pe care l-a inaintat
Societatii Romane de Psihiatrie. Prima versiune a
victimologiei sale aborda doar contributia victimei la
infaptuirea actului delictual. In 1948, germanul Hans von
Hentig publica The criminal and his victim.
In anul 1985, criminologul Vasile V. Stanciu publica la
Paris volumul „Les droites de la victime”, iar in volumul
„Criminalitatea Parisului”, aparuta in 1987, prezinta
conditiile in care victima poate fi implicata in conflictul
agresional. In Romania, inainte de 1989, abordarea
domeniului a fost rezultatul unor cercetari initiate de
Gheorghe Scripcaru, Tadeusz Pirojinski, Rodica Stanoiu,
psihologul Tiberiu Bogdan etc. Dupa 1989, lucrari de
specialiate au fost elaborate de Aurel Dineu, Ion
Gheorghiu-Bradet, Iancu Tanasescu, Nicolae Mitrofan,
Tudorel Butoi etc. In 2003, publicam impreuna cu
profesorul Gheorghe Scriparu o carte (Gheorghe Scripcaru,
Vasile Astarastoae, Criminologie clinica, Editura Polirom,
2003) si evidentiam ca intre faptuitor si victima exista
relatii complexe in producerea actului infractional,
neputand fi exclusa contributia victimei din sfera unui
model cauzal. In aceste conditii, in ceea ce priveste un
criminal in serie si pentru a descoperi alti factori
favorizanti sau predispozanti, o analiza victimologica este
obligatoriu de efectuat. Se poate face acest lucru in
Romania? Hotarati dumneavoastra.
Ecaterina Andronescu a facut o remarca de maxim bun-
simt si in consens cu stiinta victimologiei. Elevii trebuie sa
fie educati in sensul de a se proteja si de a-si lua masuri
elementare de precautie, ca de exemplu sa nu se urce
intr-o masina a unui necunoscut. Pentru cine a citit carti
de victimologie, fetele de la Caracal fac parte dintre
victimele inconstiente si in acest sens remarca Ecaterinei
Andronescu nu este numai de bun-simt, dar si stiintifica.
Rezultatul: toti marii specialisti au sarit de 10 metri in
sus, spunand ca este insultata memoria acelor copii
nevinovati, iar doamna Prim-Ministru Viorica Vasilica
Dancila a demis-o pe Ecaterina Andronescu. Iata de ce nu
imi pierd timpul cu cazuri compromise de opinia publica a
unei populatii naive si manipulabile.
In concluzie, nu voi scrie nimic despre cazul Caracal, mai
ales ca observ cu ingrijorare ca astfel de cazuri sunt
folosite ca justificare pentru a modifica legislatia, a limita
drepturile cetatenilor, a creste periculos de mult limitele
pedepselor si a face acceptabila o rectificare bugetara cu
minus la Sanatate si Educatie si cu plus la organele de
forta.
P.S.:
1. Nu am primit niciun raspuns cu privire la fondurile
alocate Institutului de Boli Cardiovasculare Iasi la actuala
rectificare bugetara. Am putine sperante ca voi primi un
raspuns favorabil, deoarece atunci cand in calitate de
Prim-Ministru remaniezi putinii oameni cu expertiza din
Guvern si o pastrezi pe persoana poreclita Ministrul al
Sanatatii, Sorina Pintea, nu poti sa ai asteptari.
2. Revenind la realitatea romaneasca, poate ma lamureste
si pe mine cineva de ce la mitingurile noastre este
obligatoriu sa rupi gardurile si sa te confrunti cu cordonul
de jandarmi. Care este rezultatul scontat? Sau este vorba
doar de o harjoana a unor persoane la care creierul este
cat o minge ping-pong si la fel de neteda?!