• HOME

L-am cunoscut pe Adrian Dragomirescu in aprilie 1985, cand, dupa vreo trei

luni cand mai aflam ce fac doar de la „Europa Libera”, am fost angajat cam

cu forta la publicatia trimestriala „Protectia Muncii” dupa ce fusesem demis

din functia de redactor sef adjunct al publicatiilor „Viata Studenteasca” si

„Amfiteatru” pentru ca avusesem umorul sa public celebrele poezii ale Anei

Blandiana, dintre care una  isi cam pastrase actualitatea si in ultimii 30

ani: „Cred ca suntem un popor vegetal /Cine-a mai vazut un copac

revoltandu-se?”.

In mai 1988, am fost iertat si mutat la „Flacara” dupa ce un activist

important de la sectia de presa a CC al PCR, mi-a  spus clar ca nu voi mai fi

sef in presa probabil niciodata. In decembrie 1989, eu  am redevenit

redactor sef adjunct, apoi redactor sef la „Flacara”, activistul  a ramas fara

servici, asa ca  l-am chemat la Casa Scanteii, am recunoscut ca sunt iar

sef in presa si l-am angajat. A avut umor si nu s-a fesenit niciodata.

Inevitabil, am pastrat amicitia sau prietenia cu colegii de la „Protectia

Muncii” iar Adrian Dragomirescu, caricaturist de clasa, s-a implicat, apoi a

facut echipa cu pictorul Horia Popp si am scos impreuna „Bula”, initial

bilunar, apoi saptamanal, la varf cu un tiraj de 100.000-120.000 exemplare.

Criza declansata in 1998 m-a silit sa renunt treptat la multe dintre

publicatiile pe care le editam. N-am procedat comercial, am inchis

publicatiile rentabile, integramele, chiar si Bula, cele 4 publicatii locale, 

pentru a pastra „Flagrant”,„Top Business” si „Curierul Sanatatii”.

Supravietuitoirul absolut a fost „Top Business” in jurul (chiar in interiorul)

caruia grupul de presa creat in special in ultimul deceniu al secolului si

mileniului trecut iata ca supravietuieste nitel.

Adrian Dragomirescu a facut saltul de la lumea de dinainte de 1989 la cea

de dupa 1989 aproape fara efort. De fapt, n-a fost niciun salt. El isi putea

permite sa ramana unde era si sa rada de tot ce vedea. Lumea umorului e

o lume din care nu poti pleca, dar in care poate fi primita uneori si lumea

banala in care traiesti. Un fel de initiere afirmata inca din antichitatea

elena: „Nu te-as cauta daca nu te-as fi gasit!”